2,464 matches
-
existență când ai sugrumat speranța. Îi aude râsul lipsit de milă, răsuna înfricoșător ca un ecou. L-a înșfăcat de piept, l-a aruncat, zdrobindu-l de peretele colțuros. « Ai pierdut pariul, ți-ai vândut sufletul pentru câțiva arginți, ageamiule. Răsuflarea înghețată il cuprindea ca un bici. Sunt vinovat ! ai țipat cu ultimele puteri. » Vinovat ... vinovat. Ecoul. S-a sfârșit. Chinurile te-au lăsat, te-au abandonat, au scurs din tine seva. Prin ceața minții auzi zgomote, voci. “Respiră slab. Resuscitează
DEZILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345233_a_346562]
-
bineînțeles, diabolică prin metoda crâncenă a dezînomenirii impuse cu forța de regim. În imperiul lăuntric al fricii, nu se întindea deloc însă, vânătă ca moartea, imaginea zeului împăiat al urii... Ea sălășluia cu îndârjire și exaltare în alt ungher. Iar răsuflarea gâfâită și ochii cu privire de fiară înfometată ai anchetatorului de serviciu grăiau întotdeauna, de la sine, totul. O oglindă plină de imperfecțiuni a diavolului strâmb, unde nu doreai să îți privești nici măcar din greșeală fața... „Și, totuși, scria soția lui
MALADIA FRICII ŞI ZEUL ÎMPĂIAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/340361_a_341690]
-
Citind un text al scriitoarei, lectorul intră în ritmul insurgent care mobilizează, antrenează, dând viață în jur, organizând în mod specific universul din jurul poemului, povestirii etc. Via Dolorosa”, recentul volum apărut la Editura “Nico” din Târgu-Mureș, pare venit dintr-o răsuflare, într-atât e de unitar stilistic și ca manieră de transpunere a stării de grație în forma scrisă. Diversitatea temelor abordate convoacă o plajă largă de trăiri ca într-un atlas al stărilor personale naturale sau a celor pe care
MELANIA CUC SI VIA DOLOROSA de MELANIA CUC în ediţia nr. 200 din 19 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340428_a_341757]
-
propus un alt titlu „Primăvara iubirii”, deoarece ca orice plantă iubirea nu ar putea ajunge la apogeu, dacă nu ar fi însămânțată și nu ar îmboboci primăvara. După părerea lui Ion C. Ștefan, a scrie poezie de iubire este o răsuflare, sentimentul e o flacără, precum fulgerul care se produce la întâlnirea a doi nori. Paula Romanescu a propus continuarea demersului publicistic prin apariția de noi antologii ale iubirii dedicate fiecărui anotimp și a unui volum dedicat anotimpului neiubirii. Poeții Paula
ELENA TRIFAN ÎNSEMNĂRI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340463_a_341792]
-
dificile are nevoie de tandrețe. Poate fi o furtună în deșert, o dimineață proaspătă de primăvară, o rază fierbinte din arșița verii, fructul pârguit din livada de toamnă, fulgul de nea ce se topește în căușul palmelor tale, simțindu-ți răsuflarea. Femeia este surâsul care-ți deschide ușa când nimeni nu mai are încredere în tine, alinarea sufletului rătăcit pe drumuri greșite, clipa de liniște, șoapta de iubire, promisiunea discretă a sărutului mut pierdut în îmbrățișarea apusului de soare. Femeia nu
FEMEIA NU-I O STÂNCĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340517_a_341846]
-
curiozitate. Un profesor e, de fapt, un părinte și marea mea uimire este cât de puțin conștienți sunt unii profesori de influența pe care o au asupra copiilor, asupra viitorului adult. Sunt mamă a trei copii și mi se tăie răsuflarea când mă gândesc că o vorbă, un gest, un NU aici sau un DA acolo va genera o cale neuronală ce va susține o credință, ce va genera un comportament, ce va defini un caracter din viitor. Ce dar minunat
„Mamă iubitoare a 3 copii, caut profesor de meserie om frumos... Doresc să aibă următoarele caracteristici obligatorii” () [Corola-blog/BlogPost/338332_a_339661]
-
îmi rodea stomacul. În momentul ăla nu mai exista educație nicăieri în Univers, totul s-a întors pe dos și s-a autoînghițit. A trecut și tramvaiul, taca-taca, l-am lăsat să treacă, câțiva călători în dosul geamurilor abureau cu răsuflarea lor negrul nopții. La colțul celălalt al lui Ștefan Luchian, prins între două mașini, un om își vărsa un alt fel de mizerie, descompunerile trupești, duhoarea se desprindea și urca pe stradă ca dintr-o cloacă. Ușurarea urgentă, satisfacerea nevoilor
Cum rezistați în acest București? () [Corola-blog/BlogPost/338824_a_340153]
-
2012)*, de Daniela Gifu (pseudonim de „eurocircuit“ al numelui de familie, Gîfu, poetă-doctor-în-filosofie, născută în orașul Bârlad, în Zodia Capricornului, la 10 ianuarie 1973): «Cartea Danielei Gifu poate fi citită și ca fiind un singur poem (dialogal) scris dintr-o răsuflare în momentul îndrăgostirii. Așadar, poezia din aceste file este un dialog intim între Ea și El (fiecăruia venindu-i rândul de a deschide luna), deci un discurs cu accente de filosofie existențialistă, o declarație de iubire ce amintește atât de
Emisferele Androginului, bisturiul Zeus-chirurgului şi „Cântarea cântărilor“ () [Corola-blog/BlogPost/339990_a_341319]
-
sexe, se distinge - ca un flash - Mona: deși este tot o mașinărie sexuală, ea este și aleasa, drept care personajul lui Miller are timp să o răsfețe („catifeaua ei caldă“) și să o descrie mai amplu decât strict sexual: părul, rochiile, răsuflarea ei. Henry Miller, personajul lui Henry Miller, este un scriitor american încă nerecunoscut (în realitate, primul său roman, este publicat pe banii celebrei sale amante, Anais Nin), muritor de foame în Paris. După o căsnicie de șapte ani cu Mona
Henry Miller: Tropicul Cancerului. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339276_a_340605]
-
în inima haremului, era marcat prozaic drept ” Coridorul proviziilor”, în timp ce al treilea, care ducea afară din harem, în curtea interioară și spre odăile bărbaților, era marcată drept ”Poarta Coliviei”.” „Un roman extraordinar, cu o intrigă complexă, descrieri care îți taie răsuflarea și având în centru o fascinantă poveste de dragoste, pe fundalul plin de culoare și parfum al Constantinopolului din secolul al XVI-lea.“ Joanne Harris Poarta Coliviei este o poveste exotică deosebită în care se împlestesc intrigi, iubiri interzise, secrete
Katie Hickman: Poarta coliviei. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623]
-
2012)*, de Daniela Gifu (pseudonim de „eurocircuit“ al numelui de familie, Gîfu, poetă-doctor-în-filosofie, născută în orașul Bârlad, în Zodia Capricornului, la 10 ianuarie 1973): «Cartea Danielei Gifu poate fi citită și ca fiind un singur poem (dialogal) scris dintr-o răsuflare în momentul îndrăgostirii. Așadar, poezia din aceste file este un dialog intim între Ea și El (fiecăruia venindu-i rândul de a deschide luna), deci un discurs cu accente de filosofie existențialistă, o declarație de iubire ce amintește atât de
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” () [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
Oproescu Publicat în: Ediția nr. 1545 din 25 martie 2015 Toate Articolele Autorului TROIENE Umbla gândul meu hămesit după tine Cerșind măcar o oprire în troiene Măcar o amăgire a focului mocnit din paie Cât să nu înghețe de tot răsuflarea celui singur Adulmeca mirosul trupului tău Lăsat în urmă, piele lepădată de șarpe Poteci de întuneric despica în jungla viscolului Care-i fura din ospăț ultima nebunie Gândea gândul că s-ar întoarce acasă Simțea deja căldura însoțirii cu uitarea
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
auriu al lunii Vântul murmura cu glas de zăpadă Dansul sirenelor nopții, Tăceam amândoi ca-n templu Pașii se auzeau înfundat Sub arcada înaltă a vremii, Belșugul miresmelor albe Cădea ca spuma cascadelor Și în mâinile noastre împreunate Se topea răsuflarea suspinului, Liniștea noastră sălbăticită Prin albăstrimile nopții Tot acolo eram, același cântec Închipuia imaginea rătăcirii, Sub coroane de argint ascundeam Paloarea sângelui, umbra destrămată A nebuniei, gloria cărnii Îmblânzită de calmul unui tandru priveghi. BOCET Aspră floare de oțet mă
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
Dimineața, pleoapele au desenat clipe în care n-am mai încăput amândoi. Orbi, am căzut din visare Fiecare în colivia lui. ÎNDRĂZNEALĂ Îți voi colora zborul din ce in ce mai rar Ca pasărea de gheață dispărând în tăcere. Mai agonizez în iubire până când răsuflarea îmi va pieri până când din trup va rămâne doar umbra singurătății până când inima va curge de tot în otrava adevărului ca pasărea de gheață mă voi topi sub îndrăzneala de a-mi fi apropriat prea mult zborul de lumina ta
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
bucuria unei exaltări responsabile de schimbările stării sufletului și pasiunii lui. Prin ea, ca printr-o fereastră curată, neperdeluită, cu mușcată în canat și chihlimbar fluid îmbelșugând lumina scursă pe sticlă, se vede larga zare a culturii noastre sătești, viața, răsuflarea, contemplația, creația și istoria neamului nostru, ca o livadă înflorită în dreptul ferestrei, primind în ramuri păsările dragostei, pe vârfuri îmbrățișate de văzduh, lacrimile durerii și bucuriilor, pe cărări pașii dorului, la umbra ierbii, roua hrănitoare a rădăcinilor, iar în rădăcini
BENONE SINUESCU SPECTACOL FULMINANT, LA IANCA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341060_a_342389]
-
soare și asprite de buruieni. Stă așa slabă și stingheră pe scaun, îmbrăcată ca pentru biserică. Numai că în biserică știe locul mâinilor și rostul lor, lângă ceilalți semeni tăcuți și smeriți ca sfinții pictați pe ziduri, care le culeg răsuflarea din liniștea rugăciunii. Aici, în restaurantul zgomotos, la masa mare, rotundă, care n-ar fi încăput în odaia ei bună, mâinile i se adună din când în când una lângă alta pe masă, ca labele unui cățel, în dreptul farfuriei a
TABLOURI: FEMEIA CU BATIC de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/341035_a_342364]
-
de soc să simtă că e vie, i-am pus suflet încins și-o aripă vrăjită, să-i fie rădăcină când focu-n ea adie. Am rupt apoi o frunză din frunza-nmugurită, mi-am pus-o-n buzunar să-i aflu răsuflarea, am întrebato-n șoaptă dacă îmi e sortită și dacă în răvaș îmi voi găsi aflarea . Cu inima în palme și sufletul în suflet, mi-am încrustat pe suflet un suflet iubitor, cu Crucea-n Tatăl Nostru am debarcat din umblet
INVERVIU CU DOAMNA CE ÎŞI SFIDEAZĂ VÂRSTA, DOAMNA SILVIA URLIH de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341020_a_342349]
-
furișat tiptil prin fereastra inimii tale și m-am așezat comod în sărutul dulce al sufletului tău! Ți-am privit în ochi zâmbetul curat de limpede azur primăvăratic.Timpul veghează liniștit spiritul veacurilor de dragoste și dăruire! Respiri ușor cu răsuflarea harului din harpa îngerilor creatori. Ei ți-au dat numele și harul lor divin de a bucura sentimentele presărate cu pulberea stelelor călăuzitoare. Ne contopim cu adierea mângâierilor ce răcoresc dogoarea vulcanilor din fluidul rubiniu al ființei umane. Privește încrezător
NUME DE COD...IUBIRE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341246_a_342575]
-
-l privească în ochi: - Îți depășești atribuțiile! Din nou! șoptei răspicat. Nu-și putea reține lacrima, ce se prelingea pe obraz. Era captivă între el și zid. Simțea că i se taie picioarele. O privea fix, întunecat. Aproape îi simțea răsuflarea pe față. - Dacă doriți, mâine plec. Numai să nu-l certați. El chiar suferă, are nevoie de tatăl său! Vă rog! Stați de vorba cu el. E mic și situația e grea pentru un copil. Știu că mi-am depășit
MY LORD (3) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/341184_a_342513]
-
de aburi, avea senzația că picioarele nu-i ating podeaua. O cuprindea amețeala ... încercă să se desprindă. El șopti cu fruntea lipită de a ei: - Din prima clipă când te-am văzut, am dorit să fac asta. Alma îi simțea răsuflarea fierbinte pe buze. S-a smuls și a luat-o la fugă pe holurile întortocheate. Sângele îi pulsa în vene ca împinse de compresoare. Va urma Camelia Constantin Referință Bibliografică: MY LORD ( 5 ) / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
MY LORD ( 5 ) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341199_a_342528]
-
Eu te-am iubit nebună și te-am primit docilă Pe glezna-n așteptare, sărutul ți-am pândit; Și ți-am citit, iubito,în slova-ți dificilă Mesajul fără cheie.Și-andante ne-am nuntit... Ți-ai așezat vicleană timida răsuflare Peste albastre vise lăsate amanet La poarta dintre ceruri, unde hotarul doare Când pașii se mai calcă pe urme vechi, discret... Și am uitat de mine și am uitat de moarte Deși grimasa-ți vie rânjea pe sub furtuni, Eu nu
ÎN NOAPTEA NUNŢII MELE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341288_a_342617]
-
dintr-un vis, Frunzele, precum aripile și-a întins, Solemnă înmărmurire, O clipă sacră de senin și vis. Peste pădurea-nvăluită-noapte, Adeseori, Se aud în șoapte Voci blânde ce urcă în Cer. În umbre-ndepărtate, Vântul poartă cu sine, Pe aripi, răsuflări divine. Din Înalt de Cer, O rază de Lumină a căzut Peste tăcerea nopții ce-a foșnit. Din înmărmurirea solemnă, Trezind un Infinit, Imperceptibil, Totul se transformă-n zori. E ora când Parfumul de roze se dezleagă În pragurile Sufletelor
MAGIA PĂDURII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341382_a_342711]
-
decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Sunt născut în Orașul Gura Humorului, Județul Suceava, la data de 22 Mai 1978. Din 2005 locuiesc în Botoșani. Am publicat în revista Numen Artis, Revista literară Bucovina, Timpul etc. Scrisul pentru mine este propriam răsuflare. Cum nu pot trăi fără să respir, la fel nu pot trăi fără scris. Referință Bibliografică: Cezar C. Viziniuck / Cezar C. Viziniuck : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 709, Anul II, 09 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Cezar
CEZAR C. VIZINIUCK de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341390_a_342719]
-
țară îndepărtată/ în fiecare primăvară,/ parcă m-aș întoarce dintr-o boală/ odată cu plutirea aceea pe cer/ de miei lânoși/ și mă cufund într-o baie/ a devălmășiilor adormitoare;// de fiecare dată de mă întorc aici/ îmi țin o clipă răsuflarea prin limpezimea/ ochiului cu o pupilă mare,/ tremurătoare/ ca o zăpadă primă-n declin;// din cerc în cerc/ de șapte ori ies,/ de șapte ori intru doar într-ale mele știute,/ asemenea puiului din ou în ou/ până la peretele de
LAZĂR LĂDARIU-VECERNIILE AMIEZII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341442_a_342771]
-
Chituci s-a urcat un bătrânbel care a intrat în vorbă cu mine, recomandându-se Dindeal Gogu, fratele lui Dindeal Naie "boirnașul" din Sălciile și, din una din alta, când am adus vorba despre Didinica, mi-a zis dintr-o răsuflare. - De când a dat-o dracului pe curviștina de Didina, domnule, i-a venit mintea la cap: n-a mai pus pivătură de băutură pe limbă. Dacă Năocă nu bea, conașu' nu-l păcălea; și să știți că-i apreciat și
PARTEA A XI-A PARIUL BLESTEMAT *SFÂRŞIT* de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341399_a_342728]