8,590 matches
-
fleacuri și să înveți aritmetică, gramatică, istorie... Foarte plictisitor! Mie nu mi-a plăcut decât geografia. Și pentru că trebuia să aleg altă meserie decât pictura, m-am făcut aviator. Aici geografia te ajută foarte mult, de exemplu dacă te-ai rătăcit în timpul nopții. Dar m-am luat cu vorba și am uitat de avionul meu, care trebuie reparat cât mai repede. (Pune desenele în spatele avionului. Lucrează din nou) Vedeți, șurubul ăsta s-a înțepenit. Și nu se lasă deloc. Mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
țărișoară ca Polonia un post de radio nemțesc? Uite că se poate. Așa scriu gazetele... Iaca, focul a fost aprins și cine știe când se va stinge... Bătrânul a rămas fără cuvinte. Și-a împreunat brațele la piept. Privirea lui rătăcea undeva în zare. A vorbit îngândurat. Uite ce înseamnă să fii mare și să n-ai glagorie... Despre cine vorbești, nașule? Despre nemți. Despre cine altcineva? Nemții, Costăchele, sunt un popor mare și nu-i lipsesc calitățile: talentat, inteligent și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
se întreba: „Chiar atât de mult m-am schimbat?” Măriuca a insistat: Tata te așteaptă și tu stai în poartă?... În clipa următoare, cele câteva trepte au dispărut sub pașii băiatului... Tatăăă! În sfârșit ai ajuns acasă! Pe unde ai rătăcit atâta amar de vreme? Ultimele cuvinte s-au înnecat în lacrimi... În seara aceea, tot timpul cât a stat de vorbă cu cei din casă, urechea lui Costăchel a rămas la pândă... Târziu în noapte, Măriuca povestea cu voce scăzută
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să sfătuim, că noaptea-i lungă... Bună vorbă ați spus, domnule inginer. Da’ nu ne-om așeza până nu a da în clocot o oală de vinișor din ulciorul adus de noi. Și poate vă aduceți aminte pe unde ați rătăcit piperul și scorțișoara ceea - a grăit Costăchel. Eu am s-o fac pe paharnicul - a precizat Petrache. Când totul a fost după dorința lor, s-au așezat pe scăunele, în jurul sobei... Încet-încet, și-au încălzit sufletele... Petrache n-a mai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cineva a greșit în privința lui, aceea am fost numai eu. La insistența mea repetată, părinții n-au avut ce face. Am făcut nuntă mare, dar alături de Costache eu îl vedeam tot timpul pe Culai. El a simțit că eu mai rătăcesc pe alte cărări, însă a trecut cu înțelegere peste îndoielile mele și nu le-a luat în seamă. Poate s-a prefăcut, nici acum nu știu, că nu eram acea mireasă care și l-a dorit de mire. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
deosebit de curtenitor și cu un suflet asemenea unei pâini calde abia scoasă din cuptor. Nu-l suspecta de infidelitate. Nici un gând negru nu săpa în sufletul său îndoieli când era vorba de Mihăiță al ei. Nu aventura îl făcuse să rătăcească prin lume, ci se căuta pe el, voia să-și împlinească un vis ce-l purta încă din anii de liceu: să se realizeze în domeniul biofizicii. Mihai avea în această privință multe idei ce i se păreau inedite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Răducu nu pricepea de ce plânge mămica lui și-i ștergea din când în când lacrimile care șiroiau ca dintr-un izvor. Cortegiul ajunse la cimitir. Simona nu reuși s-o vadă pe mama ei nici atunci când fu coborâtă în groapă. Rătăci un timp prin cimitir până se termină slujba și groparii turnară ultimele lopeți de pământ. Fiind prin preajmă, auzea cum cad bulgării de pământ peste sicriu. La fiecare bulgăre prăvălit inima îi tresărea; o durea cumplit fiecare zgomot, de parcă bulgării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Ce a rămas din toate acestea? Doina, am vrut, am vrut de mai multă vreme să-ți mărturisesc acest mare păcat al meu. Recunoști, deci! Recunosc. S-a întâmplat, a fost o clipă de rătăcire... Rătăcire, zici? Voi bărbații vă rătăciți cam repede și de multe ori, chiar pe drumurile cunoscute; vă scuturați pantofii la intrare și bietele voastre soții vă cred buni de pus la icoană. Uite că ulciorul n-a mai ținut... Nici nu știi cât te va costa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
un asemenea infern? De ce? se întreba Doina. De ce trebuia să i se întâmple ei acest lucru, când în casa lor sălășluise mereu lumina, patronată de generosul soare al înțelegerii și dragostei sincere. De ce? se întreba Teo. Cum de se putuse rătăci el care crezuse întotdeauna că Dumnezeu îi așezase pe umeri un cap și-l înzestrase cu suficient creier ca să facă o distincție netă între bine și rău? Se vede însă că sunt uneori momente în viață, când oamenii devin debusolați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
-și făcea nici un fel de planuri, fiindcă nu-și imagina că mai există. După plimbarea care niciodată nu era limitată într-un timp determinat, se așeza pe o bancă și privea undeva în necunoscut, departe, departe, unde numai gândurile ei rătăcite puteau ajunge. În timpul spitalizării, primi vizita a două colege de la școala unde profesase un număr de ani. Când le văzu pe Ema și pe Margo, Simona se bucură nespus. Le povesti întâmplări disparate, izvorâte din forul intim al unei ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
veni la malul râului spunându-și în sinea ei: Nu vreau s-o mai văd pe femeia aceea care mi-a răpit copilul și-l duce în cine știe ce pustiuri. Ce rău i-a făcut micuțul meu?" În acele clipe Simona rătăcea în lumea neantului, unde umbrele nebuloase ale unor năluciri populează un ținut care are numai început... * A fost și Simona un suflet care a țintit să pășească măcar pe o treaptă în cetatea fericirii pământești. Cu toată râvna ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Doar o clipă apucă Carla să murmure, cu glasu-i melodios și fermecător, numele bărbatului, căci buzele li se și porniră într-o încleștare purificatoare, încât sărutul ținu o secundă, sau un șir de veacuri - nu-și dădeau seama. Sufletul copilei rătăci un oarecare răstimp în neant, după care coborî înapoi în pieptu-i rotund și molatic, iar înlănțuirea unitară a buzelor lor pieri... Speriată de ceea ce tocmai făcuse, șiroaie de lacrimi începură a se scurge de pe obrajii fragezi de floare primăvăratică ai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dreptul de proprietate pe cale naturală asupra unei insule nou formate și În situația când o apă curgătoare inconjoară terenul proprietatea unui vecin, formând un nou braț al apei curgătoare. Dobândirea proprietății pe cale naturală se poate realiza si asupra animalelor domestice rătăcite de către un alt proprietar pe terenul său, dacă nu sunt revedicate În 30 de zile de la data când proprietarul pe al cărui teren au fost găsite și le-a declarat la primărie. De asemenea, Codul civil prevede că o persoană
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
riveran, el rămâne proprietar asupra insulei astfel create. Art.575 Albia părăsită de o apă curgătoare care și-a format un nou curs va avea regimul juridic stabilit În legea specială. Art.576 Accesiunea naturală asupra animalelor (1 Animalele domestice rătăcite pe terenul altuia Îi revin acestuia din urmă dacă proprietarul nu le revendică În termen de 30 de zile de la data declarației făcute la primărie de către proprietarul terenului. (2 Porumbeii, iepurii, peștii și alte asemenea animale care trec pe fondul
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
lumină și rouă am adunat În drumul meu, spre templele cerești, unde fericirea pâlpâie În lumânări stelare. Deschide,ascultă-mă, iubite! pe străzi s-a lăsat Întunericul și brațele pline de rod abia le mai port. Un orb s-a rătăcit... Imprudent, pipăie zidul ca pe o fereastră În care luminile lumii s-au zăvorât ca-ntr-o duminică fără rugăciune. Haide, spune-mi ceva... doar o vorbă și nu mă lăsa Înfrigurată În miezul atâtor nedumeriri ce-și arată colții
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
visare crengile desfrunzite, care erau izbite de vânt - cu Înverșunare de geamul lângă care rămăsesem cu privirile pierdute În depărtare. Am aprins lumina și, după ce m-am strecurat sub pătura aflată pe canapea, am mai lăsat o vreme gândurile să rătăcească În voie printre amintiri. „Ce se va Întâmpla cu toate?” Primăvara promisă... Livada Înflorită unde ne-am fi lăsat inimile să vorbească Într-un limbaj al renașterii, al contopirii... „Și totuși, mâine va avea loc marele eveniment: lansarea celor două
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
undeva, pe o stradă Întunecoasă ce ducea spre o fundătură sumbră. În urma mea auzeam zgomotele ritmice a unui baston ce pipăia... Am Întors capul și am zărit chipul fantomatic al unui orb care căuta o ieșire... M-am trezit Înspăimântată rătăcind cu privirea prin odaia În care - lumina difuză a veiozei se răsfrângea cu blândețe asupra lucrurilor din jur. Înăuntru ființei mele se cuibărise teama ! Dimineața, m-am trezit ceva mai devreme, și Încă buimacă după coșmarul ce m-a bântuit
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
bine. E mare păcat ca oamenii să aibă parte numai de suferință și ocară! Blestemul Saturnian Cine sunt eu? Nimeni! Nu vă mirați așa! A fost doar o glumă. Trebuie să fi fost... și să fiu ceva! Poate un “cuvânt “rătăcit, ce-a zăcut adormit pe limba mamei, până când, Într-un moment de neatenție, m-a născut. Credeți că s-a bucurat, biata de ea? Da de unde! Nici pomeneală. Se uita la mine consternată, smulgându-și părul din cap și frângându
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
au nevoie și de joacă. Dar ce spun eu! Se Întâmpla destul de des, ca tata să domine peste toate urletele și peste toată această hărmălaie! Cel mai agresiv era În nopțile când venea acasă pe mai multe cărări, nu pentru că rătăcise drumulmotivul era cu totul altul. Nu putea scăpa de câțiva prieteni insistenți care l invitau să-și Înece amarul În câteva pahare, la cârciuma din colț. Mama se ascundea repede sub pat, lăsându-ne pe noi În voia sorții! Creaturi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
oferă șansa de a lua contact cu cele mai elevate spirite ale veacurilor trecute și prezente, spirite care au ars până la capăt pentru a deschide drumuri spre adevăr.” „Cum este privită litera astăzi?” Aș putea compara litera cu fata morgană, rătăcind În deșert, agonizând. Speranța, În apa salvatoare, este fără margini. Litera are parte atât de noroiul drumului cât și de piedestale. Suferință scrie pe fruntea ei, albită de așteptări. Mi-am amintit de un coleg (poet) care a dedicat literei
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În care vor crește fiii fiilor voștri.! Nu vă condamnați urmașii la o existență plină de suferință!” esență de gânduri și pasiuni Trimis de Irina Lucia Mihalca la Dum, 14/11/201014:13. "Aș putea compara litera cu fata morgană rătăcind În deșert, agonizând... Speranța În apa salvatoare este fără margini. Litera are parte atât de noroiul drumului cât și de piedestale... Suferință... scrie pe fruntea ei - albită de așteptări". Un interviu În care se redă esența artistului, omului, tot ceea ce
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de iubire. Și tu mă eviți! N-aș fi crezut că ești capabil de un asemenea rafinament de cruzime. Îți mărturisesc că aș vrea să mă pierd În ființa ta, ca Într-un labirint al dragostei, labirint În care să rătăcesc până la sfârșitul zilelor mele. Înfășurată În vălul singurătății și atât de departe de tine, mă simt despuiată de toate comorile vieții. Gândește-te la mine așa cum o voi face-o eu, zi de zi, cu mult drag. Numai o dragoste
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și inima Înflăcărată, timid a Început să-ți bată la gându-mi ce s-a „lăsat” mărturisit. Îți mărturisesc ... că mi-aș dori să mă pierd În ființa ta, ca Într-un labirint al dragostei, În care aș vrea să rătăcesc până la sfârșitul zilelor mele. Departe de tine, mă simt despuiată de toate comorile lumii. Visez la o primăvară În care, ceasurile să aibă un sens, chipurile oamenilor să-mi pară mai luminoase, mai pline de iubire și cântec! De-ai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu judecata lui iubitoare de dreptate, mereu aducea limpezime lucrurilor, fapt pentru care era apreciat și respectat de toți oamenii din sat. El le spunea tuturor că, atunci când omul se îndepărtează de adevăr, nu mai poate vedea calea dreaptă, se rătăcește și având o gândire greșită, lasă să fie greșită și hotărârea pe care o ia. Îndrăzniseră mulți din sat să-l pună la încercare, dar nu izbutiră să-l prindă vinovat cu nimic. Moș Parfene, fiind și înțelept, era deplin
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
exotice magazine. Subsolul, plin de galerii și prăvălii de tot felul, mai ales de îmbrăcăminte, pe care nimeni nu pare să o cumpere, coboară spre stația de metrou din centrul orașului. De aici poți ajunge în toate colțurile Sydney-ului. Mă rătăcesc prin mulțime, undeva pe un peron un chinez bătrân cântă la un fel de chitară. Melodia se strecoară prin vacarmul trecătorilor ca apa unui pârâiaș. Mă întoarce din drum. Mă uit la trecători, aleargă absenți pe lângă omulețul pe a cărui
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]