908 matches
-
caută ieșirea în sens invers, adâncin duse în propriul orizont lăuntric. Asumânduși conștient propriul destin (amintire progresivă a vârstelor și a celor dragi din familie), asumânduși identitatea (Eu sunt Iona.) și recuperând unitatea ființei sale, își spintecă pântecul spre a răzbi cumva la lumină. Identitatea scenică a personajului este conferită prin mijloace de caracterizare specifice teatrului modern: nominalizare simbolică (profetul Iona din mitul biblic), autoca rac terizare, notațiile dramaturgului, raportare la ceilalți (soția și copiii, cei doi pescari figuranți), la propria
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
grup de peste 100 de timișoreni veniseră în Capitală, conștienți de faptul că, în ciuda oricărei fraternizări cu armata, dacă nu se prăbușea sistemul, orașul lor avea să fie zdrobit. Înnoptează în Cișmigiu și, aflând de miting, se decid să-l perturbe. Răzbesc cu greu, după mai multe încercări, oprindu-se în zona ocupată de muncitorii de la Întreprinderea de Panificație. Ceaușescu începe un nou discurs-fluviu, punctat de aplauze și urale transmise prin amplificatoarele amplasate în piață. Când, după un timp, Ceaușescu face semn
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
întârzierii cu care românii s-au înscris în istorie. Depășind obstacolele pe care natura le-a rezervat ca decor ambiental pentru desfășurarea dramei naționale românești, românii au reușit să învingă natura, realizând Marea Unire. Voința de unire a românilor a răzbit împotriva fatalismului geografic, transformând Carpații din zid natural ce separa leagănul românității - Transilvania - de spațiul danubian al aceleiași românități în șira spinării poporului românesc, de-o parte și de alta a căreia se întind coastele aceleiași ființe naționale (Delavrancea, 192-
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mahomedan" (p. 91). Credința - ortodoxia - a fost scutul neamului împotriva vitregiei istoriei. Înarmați sufletește cu credința ortodoxă în Dumnezeu, "strămoșii noștri au făcut minuni"! "Cu Dumnezeu, Românul e tare. S-a dovedit mai tare ca orice neam. Cu Doamne ajută, răzbește prin orice. Doamne ajută a fost în viața românească secretul succesului, cheia biruinții și a rezistenții" (p. 92). Iar acum, că românii s-au izbăvit prin credință de dușmani, tot prin credință se pot mântui și cultural: prin ortodoxie "noi
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de citate anacronice. De la mesianism național la contingență istorică. Începând cu cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, conștiința istorică românească este insuflată de ideea mesianismului național - convingerea cvasi-religioasă în misiunea politică a poporului român de a răzbi împotriva "teroarei istoriei" și de a-și împlini destinul național (i.e., unitate politică a tuturor românilor în cadrul statului-națiune). După cum au evidențiat numeroși analiști ai istoriei politice, crezul mesianic a însuflețit mișcarea naționalistă pe toate coordonatele geografice pe care aceasta s-
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
România literară 12 decembrie, p.12: „De mult, pe când eram în ultima clasă a Seminarului Nifon din București, în plimbarea de duminecă după-amiazi, în fața Bisericii Sf. Anton din fosta Piață de flori, am văzut lume multă adunată. Apropiindu-mă, și răzbind până în primele rânduri, văzui un bărbat solid, bine legat, cu părul mare, pieptănat în valuri peste cap, cu o mustață îmbelșugată ce făcea gurii streașină stufoasă, îndemnat să urce într-o birjă. Privirea îi era febrilă, dar trupul părea istovit
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
urmează; c → ț: oficer → ofițer; â → Î; ó → oa: frumóse → frumoase; póte → poate; é → ea; dela → de la; Înegri → Înnegri etc. Observație. Se vor Înlătura grafiile etimologiste, chiar dacă ele au determinat o pronunțare pedantă. De exemplu: me → mă; resare → răsare; rezbi → răzbi; respuns → răspuns; reu → rău; seu → său; zimbet → zâmbet; zină → zână; sin → sân; ved → văd etc. • Se vor aplica regulile de punctuație În vigoare. Aceasta Înseamnă că, de pildă, dacă Într-un text pe care Îl avem de transcris constatăm folosirea
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
ne construi argumentația. E nevoie de discernământ, de exercițiu, de talent... E aspectul artistic al muncii științifice. Capitolul XI Dezbaterea de idei De ceva timp asistăm la un veritabil cult al dezbaterii de idei. Ne așteptăm ca de aici să răzbească lumina, soluțiile. Nu s-a reproșat referendumului Constituției europene că nu a fost pregătit printr-o dezbatere mai largă? Recent, parlamentul belgian a suspendat analiza unei legi propuse, deoarece deputații considerau că nu își clarificaseră destul anumite lucruri. Doreau să
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
neprielnic în raport cu fizionomia noastră. Caragiale preferă tovărășia oamenilor. În 1909 autorul îi scrie lui Zarifopol: „...mă călătoresc înapoi, spre casă, în Wilmersdorf, sătul de frumusețile naturii, ale cărei farmece nu le pot pricepe, dar ale cărei lacrimi celeste m-au răzbit până la măduva oaselor... Mă întorc în atelier, la halatul meu...“ (Vianu, Tudor: Studii de literatură română, Editura didactică și pedagogică, 1965, p. 348) Astfel se explică emigrarea sa către un loc de superioară civilizație urbană precum Berlinul. Este, de altfel
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
o plăcere clar-obscură. Realitatea biografică nu-i oferă lui Drieu motive cu adevărat serioase pentru a se sinucide - cel puțin, nu Înainte de 1945. Chiar dacă nu i se vând cărțile, chiar dacă femeile nu-i sunt credincioase, În cele din urmă el răzbește. E drept, tot cu ajutorul femeilor. Lista lor - prea lungă și prea complicată - dă adevărata dimensiune a celui care scrie că singurul lucru care „m-a emoționat profund și În același timp mi-a furnizat tonul just este războiul”. Despre adevăratele
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
apărea întotdeauna la început un pic întunecată și amenințătoare. Imediat se iveau ținuturi neexplorate, care apoi se tot întindeau și întindeau; prin ele bântuiau umbre negre; fiarele urlau altfel acum și parcă nu mai puteai fi sigur că ai să răzbești. Te bucurai și dacă Nana îți spunea unde este căminul și că, de fapt, Țara Niciunde exista doar în închipuire." (J. M. Barrie, Peter Pan) (c) "Și din ceasul acela au început a vorbi ele înde ele, că Spânul defel
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
doctorilor. Pentru că acest Amor, copil nebun, fiu al Venerii, răzgăiat d-a sa mumă și crescut zburdalnic, În mină eu arc și săgeți, cu neastîmpăr petrecîndu-și timpul totdauna ca cu niște jucărele, Întinde arcul și aruncînd săgeți În toate părțile răzbește și pătrunde inimi de tot felul de vîrste: fără a se rușina de bătrîni, fără a se teme de viteji, fără a se sfii de filosofi, fără să aibă milă de tineri, și chiar de săraci, săgetează piepturile, le Înflăcărează
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
somn, cocorii goi În rouă/s-au mult chemat pe câmpuri, mâine pleacă. Din fundul zării, tânără, o lume/neprididit se-ndrumă către ape, cu pluguri mari de vreri și târnăcoape/să-ncerce-n miez terasele de spume. Iar când răzbi-va fluviu-n litoral/- ochian mănos culcat Între uscaturi - o să-l Încingă-n rouă, pe de laturi,/o dimineață cât un ideal”. SUCCESELE POEZIEI Dar dacă nu așa trebuia să se scrie poezie, să apelăm la câteva sinteze critice pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
dezvălui acea sursă vie a forței sale, care e Încrederea maselor. Dar această forță este vizibilă, prezentă În vasta frescă socială din Drum fără pulbere chiar și atunci când este vorba de dușmanii ei, exponenții claselor exploatatoare. Un sentiment de panică răzbește prin conversațiile ușuratice din casa boieroaicelor Vorvoreanu, prin atmosfera dominată de regretul „paradisului” pierdut pentru totdeauna. (Ă). Scriitorul a Înțeles că În jurul canalului lupta Între clasele antagoniste ajunge la o Înverșunată Încleștare. De aici, din Înfățișarea vie, concretă a unor
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
-i tulburau decît pe puțini dintre membrii echipajului său, mai toți fiind nepăsători de felul lor; iar cînd, lăsîndu-i cu mult în urmă pe pirați, vasul Pequod trecu în sfîrșit pe lîngă promontoriul de un verde intens, numit Cacadu și răzbi în marea de dincolo de el, spre Sumatra, harponiștii se arătară mai degrabă mîhniți că balenele sprintene se depărtaseră de corabie, decît bucuroși că aceasta izbutise să scape de pirații malaiezi. Dar am mers mai departe pe urmele balenelor, pînă cînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lungă și îngustă ca aceea a Dardanelelor. Dar, printr-un efort deznădăjduit, am izbutit să ieșim la larg în cele din urmă, apoi am înaintat cu repeziciune, căutînd din ochi o altă ieșire. După multe alte asemenea manevre periculoase, am răzbit la un liman care fusese pînă mai adineaori unul din cercurile periferice, dar care acum era străbătut de niște balene rătăcite, ce se îndreptau nebunește spre centru. Această ieșire salvatoare a fost plătită, destul de ieftin, prin pierderea pălăriei lui Queequeg
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ta, care și-a întors capul către soare, apoi s-a răsucit la loc, mi-a dat o învățătură. O, tu, coapsă vînjoasă, încinsă cu trei rînduri de doage, tu, jet înalt, cu irizări de curcubeu Ădin care un șuvoi răzbește, în vreme ce altul se irosește fără rost! în zadar încerci, cașalotule, să îndupleci soarele, căci el dăruiește viața, dar numai odată! Totuși, tu, jumătate a Naturii, întunecată jumătate, îmi inspiri o credință mai mîndră, deși mai neagră. Toate umbrele tale fără de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de marea sarcină a artei de a oferi imagini individuale ale unor caractere și destine și nu abstracțiuni și utopii. Totul se cuvine să fie subordonat în artă legii ce decurge din această îndarorire. Viața este atît de bogată și răzbește în așa de multe puncte, în cadrul unei singure personalități, ca și într-al unui neam, încît trebuie să intervină o limitare, o cizelare potrivită, în măsura în care toate trebuie să-și capete drepturile. Atît în privința caracterelor individuale cît și a destinelor în
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
el însuși din inimă, socotind că omul care a rîs măcar o dată în viață, din toată inima, nu putea fi cu totul rău (v. § 13). Dar rîsul său era însoțit, în mod curios, de o glumă deseori amară sau care răzbea sub forma unui efect de contrast. Carlyle este humorist prin simțul său pentru contradicția dintre miez și înveliș, prin înțelegerea faptului că învelișurile se schimbă și trebuie să se schimbe. Idealismul său este însă, așa cum e în general idealismul romantic
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
satu, Atâția maiștri-n zidărie. Din pricina țărânei, poate, Și-a dealurilor albicioase Din care omul n-adunase Nici câte boabe are-n case. (...) ...Mizeria le-a dat odată Un gând adânc și omenesc: Au strâns unelte laolaltă Unindu-se... Poate răzbesc (...) Un secol e, de când zidarii Pe timp dușman, de vijelie, Au înflorit în țara noastră Un sâmbur nou de omenie. Dar pe zidarii țării mele Abia partidul i-a unit, Și răsădesc în țara toată Mari flori de fier și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
război va aduce schimbări neașteptate. Tânăra absolventă se poate înscrie la Medicină, urmându-și astfel vocația înnăscută. Va urma cursurile Facultății din Iași, în anii atât de grei ai războiului, 1940-1946, lucrând paralel în spital - ca infirmieră - pentru a putea răzbi împreună cu mama sa, Maria, ființă aleasă, de o rară gingășie sufletească, excepțională pianistă, interpretă măiastră a unor compozitori de geniu precum Chopin, Grieg, Beethoven, Schubert. Dintre profesorii eminenți ai Facultății de Medicină de la Iași vor rămâne chipuri de neuitat: Gr.T.
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
inițiativă... Va să zică, liberalismul la noi în folclor, cam subțirel... Despre dorințe, se vorbește mult, oriunde. Și în etică. Eticile pot fi citite într-o cheie minoră și ca tratate despre dorințe. Ceea ce se plămădește în laboratorul secret al motivației noastre răzbește spre exterior prin comportament, sau cănd nu ajunge să se concretizeze în acțiuni, se obiectivează în reacții sau în opinii. Nu toate dorințele noastre sunt rele. Dorințele, ca și plăcerile, nu exclud virtutea. Nu toate plăcerile sunt derizorii. Cele care
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
Lotta Continua, nume care rezuma proiectul. Lotta Continua a apărut pentru prima oară În toamna anului 1969, când violența izbucnise deja. Printre sloganurile manifestanților din Torino În iunie 1968 se puteau auzi „Nu păcii sociale În fabrici!” și „Numai violența răzbește unde domnește violența!”. În lunile următoare, demonstrațiile din fabrici și universități au ilustrat un gust accentuat pentru violență, atât retorică („Nu schimba statul, zdrobește-l!”), cât și reală. Cel mai popular cântec al mișcării studențești italiene În aceste luni era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
învăluia trupul, îmi înroșea fața și străluceam ca o văpaie de foc la lumina soarelui. Am trăit nopți înfiorătoare! M-au răscolit în miez de noapte jivine care trezesc și azi în mine emoții tulburătoare. Am trăit îndrăzniri și am răzbit primejdii. Am simțit tremurul inimii din creștet până în tălpi. Acum se stinge pe nesimțite flacăra care ne-a purtat pe cărările morții. Dar sângele nostru, mireasmă, veșnic va arde în cățui, slăvind pe Hristos, luminând cărări și inimi răpuse. Nici un
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
asumarea eșecului. Cum să nu se vadă cât de imensă, de copleșitoare, ca o iluminare născută din miezul ființei, este bucuria cu care Iona Își spune cele din urmă cuvinte de Încurajare, Înainte de a infrunta, Încă o dată, destinulâ. „Gata, Iona?... Răzbim noi cumva la lumina”. Propoziția aceasta are valoare de simbol. MARIN SORESCU - IONA comentariu Marin Sorescu (1936 - 1996) a debutat În 1964, cu volumul de parodii „Singur printre poeți”. Până la sfârșitul vieții a mai publicat Încă 23 de volume, devenind
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]