1,744 matches
-
des, când apune Găinușa și apare Luceafărul de dimineață. În Antichitate vestirea zorilor era considerată de origine divină, cocoșul, închinat diferitelor zeități Apollo, Minerva, Mercur, Marte era considerat un vestitor al răsăritului Soarelui, priveghetor al somnului și simbol al luptei războinice. În Evul Mediu, cocoșul era purtat de armatele de uscat, pentru a le da de veste schimbarea santinelelor, practică regăsită la stânele tradiționale, păstorii români urcau la munte și cocoșul cu găinile, pentru a le vesti timpul, dar având și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
politic modern și întemeierea istoriei scrise, ceea ce nu este tocmai veridic. Nu numai nararea (incompletă) a războiului creează istoria și/sau istoricismul. Cunoașterea, și cu atât mai puțin cunoașterea istorică, nu are, în mod explicit și de la natură, o vocație războinică. În schimb, ea are, în obiectivul ei, acea vocație de a prezenta disputele între oameni, eternul spectacol al disputelor umane. Ea are vocația de a educa și a oferi multiple posibilități de gândire originală, în ciuda faptului că istoria este un
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
între oameni, eternul spectacol al disputelor umane. Ea are vocația de a educa și a oferi multiple posibilități de gândire originală, în ciuda faptului că istoria este un "a fost..." un "făcut" de alții actorii istoriei. Pentru că omul are o natură războinică, istoria scrisă îl urmărește îndeaproape. Evident că istoria nu prezintă doar lupte și "relații de putere", ci și alte aspecte dincolo de conflictele umane. Istoria e dinamică social-politică, pe urmă mod de a scrie, mod de a meșteșugi poveștile. A fi
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
războiului. Într-o primă fază, aceasta este primită cu reținere, atît de către socialiștii englezi și francezi, cît și de Plehanov, care văd în această propunere o cursă întinsă de Germania, menită să-i facă pe socialiștii europeni să accepte țelurile războinice ale Puterilor Centrale. Dar adversarii acestui proiect, între care Cachin și Moutet, plecați în Rusia pentru a lua contact cu socialiștii de acolo, își schimbă foarte repede opinia, văzînd în conferința prevăzută la Stockholm un mijloc de a convinge pe
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
întrepătrunderea coapselor, astfel încât clitorisul să fie atins din ambele părți. Un alt deliciu încercat de lesbiene este stimularea sfârcurilor partenerei, care poate duce uneori până la orgasm. Amazoanele, fără sân Amazoanele erau o populație mitologică a Greciei antice, formată din femei războinice, care excludeau bărbații din comunitatea lor. Pentru a trage mai ușor cu arcul în timpul luptelor, ele își tăiau un sân, de unde li se trage și de nu mirea de amazoane (din grecescul amastos, însemnând „fără sân“). Băieții care se nășteau
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
la o idee? Fandacsia e gata; ei! Și după aia, după fandacsie cade în ipohondrie. Văzuși?“ (Actul I, Scena III) Ultima replică a lui Leonida scoate în evidență pe de o parte atotputernicia poliției, iar pe de altă parte, considerația războinicului pensionar pentru ordinea constituită. Dacă Efimița nu se poate stăpâni și spune ironic: Ei! Soro! Parcă ziceai că nu e voie de la poliție să se dea cu pistole în oraș?, Leonida răspunde cu aceeași siguranță: Apoi bine, nu vezi dumneata
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
apogeului puterii regatului lui Israel (deși relativ slab și amenințat tot timpul de marile puteri de atunci: egiptenii, asirienii, babilonienii), în metropole se adună bogății, ceea ce duce la înmulțirea tentațiilor plăcerilor banalizante, dar își face apariția un nou flagel: conflictele războinice dintre cetățile care se invidiază reciproc pentru bogățiile deținute, ceea ce i-a inspirat pe Profeți să le amintească popoarelor răzvrătite sensul alianței și consecințele previzibile ale ruperii acesteia: perdiția esențială, pierderea elanului și pericolul de a pierde forța și curajul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
situația țării: ungurii ar fi reușit să fructifice legăturile pe care le aveau cu Franța și cu Anglia 17. Totodată, el considera ca având rol primordial acțiunea politică a reprezentanților poporului român din Austro Ungaria: ,, Fără acțiunea politică, iredentistă și războinică, în țară și în străinătate, a reprezentanților poporului român din Austro Ungaria, fără intrarea și participarea efectivă a Vechiului Regat la Războiul mondial, fără imensa jertfă pe care neamul românesc întreg a adus-o pentru dezrobirea provinciilor subjugate, unitatea noastră
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
etnic, socialeconomic și istoric, imposibilitatea menținerii graniței româno ungare. Lapedatu a considerat cedarea Transilvaniei de Nord Ungariei horthyste ca fiind o situație vremelnică, precizând în articolul său: ,,granița româno-ungară de la Viena trebuie socotită ca o graniță de oportunitate politică și războinică, așadar temporară. Fire optimistă, omul politic bazându-se pe forța dreptății, considera că România întregită se va reface 55. Cedarea fără luptă a teritoriului național a fost considerată o soluție dezonorantă pentru clasa politică și în special pentru monarhie. În
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
caracter ale "gintei feminine". Persistența cu care botezătorii de nave au creat de-a lungul timpului astfel de apelative feminine putea fi legată (dincolo de fantasmarea bazică) și de imaginea-logo a Patriei (celebra Marianne), asociată nu atât Mamei (ca în mitologia războinică a Sovietelor, moștenitoare a imaginii generice "Mat' Rossiya") cât unei compagne (soție "cu acte" sau în regimul de "union libre"), cu care trăiești zi de zi. Ea poate fi deci obiectul unor caricaturi răutăcioase dar poate avea și reprezentări plastice
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
fascistă și nazistă tip Hitler, Mussolini, Franco, Saramago face din Ricardo Reis purtătorul de cuvânt al diatribei sale antifasciste și antidictatoriale, al satirei antisalazariste. Ricardo Reis sfârșește prin a-și recunoaște înstrăinarea de propria țară, confiscată de clișee rasiste, febra războinică și brutalitatea poliției politice. Scepticul religios nu ezită, vizitând celebra localitate Fatima, să desacralizeze un loc geometric al miracolului credinței, destituit de promiscuitatea cerșetoriei, a publicității și a simulacrelor frauduloase. Saramago nu-l uită nici pe celebrul profesor Unamuno, în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
situația țării: ungurii ar fi reușit să fructifice legăturile pe care le aveau cu Franța și cu Anglia 17. Totodată, el considera ca având rol primordial acțiunea politică a reprezentanților poporului român din Austro Ungaria: ,, Fără acțiunea politică, iredentistă și războinică, în țară și în străinătate, a reprezentanților poporului român din Austro Ungaria, fără intrarea și participarea efectivă a Vechiului Regat la Războiul mondial, fără imensa jertfă pe care neamul românesc întreg a adus-o pentru dezrobirea provinciilor subjugate, unitatea noastră
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
raport etnic, socialeconomic și istoric, imposibilitatea menținerii graniței româno-ungare. Lapedatu a considerat cedarea Transilvaniei de Nord Ungariei horthyste ca fiind o situație vremelnică, precizând în articolul său: ,,granița româno-ungară de la Viena trebuie socotită ca o graniță de oportunitate politică și războinică, așadar temporară. Fire optimistă, omul politic bazându-se pe forța dreptății, considera că România întregită se va reface 55. Cedarea fără luptă a teritoriului național a fost considerată o soluție dezonorantă pentru clasa politică și în special pentru monarhie. În
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
oprit. Situația a fost favorizată de încheierea și reînnoirea succesivă a cunoscutelor pactis conventis. Efectul tragic al acestui dezechilibru a condus la anarhie cvasipermanentă în Polonia și împărțirea ei între Imperiile și regatele vecine. Dominarea vieții politice de către mica nobilime războinică (szlachta) și impunerea Articolelor lui Henric (1573)116, apoi posibilitatea paralizării activității Dietei prin exprimarea liberă a dreptului de veto, sunt trepte în asigurarea supremației stărilor în Polonia. Se poate observa că acest echilibru instabil a creat fie perioade de
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
-lea cel Frumos (1285-1314) și Anglia lui Eduard I (1272-1307) instituțiile monarhice, concepția și practica puterii suveranului prezentau numeroase asemănări în drumul lor spre centralizare și unificare statală. Deosebirile se vor ivi pe parcursul dezvoltării instituțiilor centrale. Animată de spiritul feudal, războinică și nesupusă, nobilimea engleză va fonda, începând cu secolul al XIII-lea, ceea ce am putea numi "libertățile parlamentare". În Anglia monarhia avea caracter electiv, iar centrul guvernării era curia regis, alcătuită din principii "de sânge", din marii demnitari laici și
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
va profita de situația de criză dintre cele două stări, susținând șleahta și provocând o situație cvasipermanentă de anarhie. Acordarea privilegiilor șleahtei de către regii Poloniei, începând cu Ludovic I de Anjou, a modificat treptat echilibrul din interiorul stărilor în favoarea nobilimii războinice. Contextul favorizant, de care șleahta a știut să profite, l-au creat atât eligibilitatea tronului, cât și participarea la războaie. În condițiile refuzului marii nobilimi de a participa la campania contra teutonilor în anul 1422 (ca și mai târziu, la
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Cazimir al IV-lea Jagellon (1447-1492) și-a dat seama că nu poate conduce regatul fără concursul șleahtei și o va asocia la guvernare desființând oligarhia laică și ecleziastică. Din timpul domniei lui magnaților li se va substitui mica nobilime războinică, pe care nici un mijloc de intimidare nu o mai putea opri. În anul 1454, înaintea unei noi campanii contra teutonilor, regele a fost obligat să acorde Privilegiile de la Cerekwica, garantând că în viitor nimic nu se va hotărî în regat
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
ca ideal politic superior, oricărei alte forme de guvernare. Treptat, veto a căpătat caracter național. În sens originar era expresia uniunii frățești a spiritelor libere, întărind cu siguranță în szlachta sentimentul de unitate, contribuind la creșterea patriotismului și a entuziasmului războinic al cavaleriei 469. Era foarte dificil pentru szlachta să iasă din labirintul ideilor stabilite cu privire la "libertatea de aur"470, fără impulsul altor forțe sociale. A fost nevoie de umiliri și de consecințele negative pentru soarta țării, pentru ca țara să înceapă
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
în structuri silogistice pe jumătate jucăușe, pe jumătate solemne, cu o pseudorevoltă avangardistă asimilată temporar drept cod atitudinal fundamental. Maniera poetică predilectă, principiul liric structurant al textelor din Căutarea căutării este devoalat într-un text precum Le mal armé, declarație războinică a unui mal-aimé de sfârșit de secol XX: "rău armat apropiere furișă/ de lucruri tatonare înconjur/ tăcere fugar împărțită// a vorbi numai în cercuri concentrice/ a imagina muzica unor moarte umbre/ și a celor fără contur...// și nici astrul nopții
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a pasiunilor și mișcarea necondiționată a gândurilor. 81 Femeia franceză este devorata între două reprezentări mitice și sublime ale persoanei sale: Femeia și Franța. În reprezentarea colectivă a francezilor, femeia mitică a fost întotdeauna figură emblematica a Franței. Grațioasa și războinica totodată, Franța eternă a fost reprezentată întotdeauna în forma unei statui feminine: fie că persoana colectivă, cum ar fi Marianne (emblemă Republicii franceze) sau Marseillaise și toate reprezentările Libertății, Patriei, Revoluției, Republicii, Civilizației, fie că omagiu adus unei eroine particulare
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cel arab. Astfel se poate explica aprecierea lui Paul Wolfowitz, potrivit căruia povestea cu armele de distrugere în masă ale irakienilor nu a fost decît un "alibi birocratic" pentru a declanșa războiul. În acest timp, în lume se multiplică zvîcnirile războinice revanșarde, un fel de microseisme ce pot anunța un cutremur de proporții. Starea lumii devine una de enclavă multiformă. Această abordare brutală probează incapacitatea Statelor Unite de a se adapta concepției clasice a unei ordini interna-ționale a relațiilor dintre state, după
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
să admită că este. Cuvântul Îi servește În primul rând pentru a-și disimula sau justifica agresivitatea. Cuvântul este dat ca să ascundă intențiile - ne atrăgeau atenția anticii. Nu arareori mesajele de pace, de bune intenții ascund gânduri ostile sau preocupări războinice. Si vis pacem, para bellum - ne avertizau Înaintașii noștri romani. Violența este Întotdeauna prezentă dar „ea este deasemeni Întotdeauna disimulată” afirmă unul din clasicii analizei fundamentelor violenței, René Girard. A scoate la vedere partea ascunsă a violenței din noi este
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
fii modern înseamnă să fii un războinic economic, și, ca să folosim limbajul de război din domeniu, înseamnă să cauți să cîștigi, sau măcar să nu pierzi, lupta cu prețurile, cu productivitatea, competitivitatea, inovația. Europa modernă nu incarnează, de fapt, o idee războinică? Nu cumva, pentru că își spun că, grație Europei, vor fi și mai puternici în războiul mondial dintre întreprinderi (în special cu firmele americane), mulți francezi, germani, italieni, olandezi își doresc o Europă și mai extinsă? Noul mileniu debutează cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
e mai lungă și mai flexibilă. Dar la capătul ei ești singur. Și aproape nimeni nu ia decizia de a întoarce capul și a mușca din ea spre a se elibera... Toamnă belicoasă? Toamna lui 2011 a venit cu aburi războinici prin librăriile pariziene. De oarece vreme deja, sfîrșitul lui august și începutul lui septembrie se traduc, literar vorbind, printr-o luptă fără milă între sutele de romane ce apar buluc, amușinînd la strugurii copți ai laurilor ce vor cădea peste
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
lume tot mai grăbită și mai nerăbdătoare? Acest Sun Tzu à la française demonstrează, după opusul impresionant al lui Jonathan Littell din 2005 (Les Bienveillantes), că cel puțin Hexagonul nu și-a pierdut defel apetitul pentru frescele istorice și aventurile războinice și nici memoria conflictelor majore din ultimul secol. Și că juriul premiului Goncourt se întoarce la vatră, după cîteva salturi mai îndrăznețe, consacrînd, așa cum o doreau fondatorii, un roman de debut al unui tînăr scriitor, de vînă clasică. Aceste cîteva
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]