1,968 matches
-
privi căteva momente pe sub ochelarii săi fumurii,apoi izbugni În râs, silabisind. „Am fost beat...!! Așa de beat Încât, tramvaiul În care mă aflam mă putea duce chiar și În fundul iadului...!!” „Eram sigur...” - Vru să spună Tony Pavone dar se răzgândi de teama de-a nu-l jigni. „Îmi amintesc ca prin vis, reluă el tramvaiul se cam hâțâna...!! Îți imaginezi, nu am dat atenție faptului. Abea dimineață, când soția și copilul s-au Întors din dormitorul improvizat În stradă am
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
etaje iar locatarii acestui edificiu o parte dorm la ora actuală În stradă În timp ce alții la un loc amestecat cu dărâmăturile și mobilierul distrus. Din partea noastră, vei avea tot concursul...!” „Și lucrători de unde să iau...??” - vru să riposteze dar se răzgândi. Cât de Întortochiată-i viața! Puțină vreme În urmă, a fost la un pas de faliment din lipsă de lucru iar În prezent nu-i ajungeau cele douăzeci și patru de ore...!! Rosti cu gura pe jumătate deschisă. „Am Înțeles. Dacă-i ordin
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să ridic din gestiunea ta zece metri cubi de cherestea și mă declar mulțumit. În situația disperată În care mă aflu, nu trebue să trăiesc și eu...? Inițial am fost hotărât să-ți cer bani dar după cum vezi, m’am răzgândit. Banii Îi scoate mai greu omul din buzunar Însă materiale, ai plus În scripte de nu mai știi ce să faci cu ele, aruncându-le la gunoi...!!” „Imposibil, Îl contră iritatt Tony Pavone.Fiind material solicitat la export, unele neânsemnate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Făcând o plecăciune, Îi arătă hârtia cu toate aprobările rugându-l și pe el să pună o viză, precizând. „Directorul, m’a trimes...” Minune. Contabilul Șef, deșurupă capacul stiloului fiind gata să-și pună aprobarea dar, În ultima secundă se răzgândi. „Dela ce Întreprindere ai venit...?” „Cooperativa de construcții București. Evident plictisit, Contabilul Șef puse hârtia deoparte. Își aprinse o țigară de proastă calitate „Mărășești fără filtru”, dela bricheta pe care Tony Pavone i’o puse la Îndemînă. La un momenr
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În când ochii Încercau să caute ajutor. Era, pe de altă parte, enervată. Trăgea din răsputeri. Până și să se Încrunte i se părea dificil. Ceva o Împiedica. La o bluză de satin decoltată purta o fustă mini. Nu, se răzgândi Sammler, era o minifustă, o fâșie verde peste coapse. Părul vopsit În șuvițe era strâns sever la spate; pielea era plină de calități femeiești (hormonii). Pe obraji se odihneau cercei mari de aur. O femeie voinică, bine făcută, Îmbrăcată copilărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
din cap înțelegător și i-a sugerat să meargă împreună o vreme. Sheba a refuzat. Nu era o idee bune, a zis ea. A apărut un bărbat cu un câine și s-a uitat la ei curios. Sheba s-a răzgândit. Nu era nimic rău într-o plimbare. Connolly se purta așa de rațional, totul era aproape bine. Când au apucat-o pe potecă, Connolly a promis că „n-o să încerce nimic“. Sper și eu, a zis Sheba amuzată de observația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
somn, dacă i-ar fi putut povesti soțului ei despre aventură. Ziua următoare, la sfârșitul orelor, Connolly a venit din nou la atelierul ei. A avut loc o mică și ciudată luptă imediat după ce a intrat. Apoi Sheba s-a răzgândit și l-a lăsat să o sărute. — Știi, Steven, a zis ea după un timp, e foarte, foarte important - incredibil de important - să ținem totul secret. N-ai spus nimic nimănui, nu? El a asigurat-o, indignat, că nu. — Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să deschid mașina. — Of, am zis, masându-mi șoldul. Probabil o să am ditamai vânătaia mâine dimineață... Dar când m-am întors, ea era deja plecată - aproape alergând pe stradă în jos, să-și prindă iubitul înainte ca el să se răzgândească. Treisprezece În următoarele două săptămâni m-am ținut departe de Sheba. La școală, am rămas în clasă în timpul pauzelor, iar când se apropia de mine pe coridor, eram politicoasă, dar rece. O dată, m-a sunat acasă și m-a chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Shebei. Eu știam mai bine. Ochii lui s-au întâlnit cu ai mei chiar când era în ușa toaletei. A încremenit, ca un gândac de bucătărie. Gura i s-a deschis să spună ceva și apoi a părut că se răzgândește. — Căcat cu ochi! am scuipat eu, când a tras ușa de la baie după el. Pe la ora 4, în sfârșit am prins-o pe Sheba la telefon. — Sheba, am zis când a răspuns. Slavă Domnului. Am încercat să dau de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
lui Ahmad, apoi s-a uitat la Andy, care se juca pe verandă ca și când toată lumea ar fi trăit sub amenințarea incendiilor de pădure, după care s-a întors către Mike. Când bărbatul a luat-o de mână, Jina s-a răzgândit, a realizat că sunt câteva lucruri, prețioase, pe care poți să te bazezi. Bunătatea care vine ca răspuns la cruzime. Optimismul băieților. Dragostea. Unele lucruri rezistă chiar și la foc. Mary și cei doi puști construiau castele de nisip, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să-mi sărute trupul-pământ ca să-i dezgheț încheieturile pentru zborul spre alte lumi. Reptila din mine s-a dezmorțit. Sărbători Și sărbătorile vin și vântul vâjâie prin ființa-mi pierdută printre gândurile înseninate ale străzilor dintre două lumi. Lupt să răzgândesc trupul pentru a-și găsi traiectoria dar el imi aruncă lacrimile norului în ochii triști de beția poveștilor dintre vieți. Și merg rătăcind cărări și uit să-mi mișc picioarele, iar gâtu-mi anchilozează, ochii trag oblonul, mâinile adorm, numai sufletul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
firmituri de umbre. I-am luat mâna dreaptă în palmele mele apoi ducând-o la gură, i-am sărutat foarte ușor linia vieții. A încercat să și-o retragă fiindcă reacțiile colegilor n-au întârziat să apară dar s-a răzgândit imediat murmurând două versuri printre răcnetele isterice ale celor din jur: -“Din bube mucegaiuri și noroi Iscat-am frumuseți și prețuri noi...” Oare Arghezi o fi fost și el la muncile agricole? Cine? am răcnit cea mai proastă întrebare pe
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
adunau într-un singur punct - și deodată răsărea fata înainte-mi, înaintea ochilor închiși pe jumătate... Îmi făceam planuri, rosteam în gând vorbe pătimașe. Și vremea curgea încet-încet, ca picurii ploii care cădeau domol din streașină. Voiam să încalec; mă răzgândeam; ar fi fost o nebunie. Și n-aș mai putea să spun cum am petrecut noaptea spre duminică, cât de bolnav am fost ziua următoare toată, și noaptea cealaltă care nu mai ajungea la miezul ei, care mă chinuia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a fost... —Faci rău că pleci la vreme de noapte... Petrișor s-a dus la grajd, și-a luat calul, l-a închingat frumos, a încălecat ș-a pornit în buiestru spre Cornul Caprei. Într-o vreme însă s-a răzgândit. Se poate să fie ș-un hangiu, ș-o hangiță, a zis el întru sine. Trebuie să văd pe hangiță și să-i spun ce vrea boierul... Zice că-i strașnică muiere! Să vedem... De ungur nu prea am eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
voia să pătrundă și-n căsuța albă cu geamuri lucitoare în fața căreia făceau puțină umbră doi zarzări bătrâni, cu trunchiurile noduroase. Descăleca repede și zvârlea unui argățel frâul. Suia apoi cele două trepte de la ușa din față; după care se răzgândea, se întorcea în loc, și foarte grăbit ocolea și intra pe ușa de dindos. Nevasta sosea și ea după o clipă, de la treburile gospodăriei. Îl întreba: Da’ ce vii dumneata așa de grăbit și de aprins? Da’ nu vin grăbit, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
înapoi, Anna. Mi-a sărit inima. Era Lauryn Pike, șefa mea, și arăta de parcă ar fi stat toată noaptea acolo să mă aștepte. A întins mâna timid, ca și cum ar fi avut de gând să mă mângâie compătimitor, apoi s-a răzgândit. Mi-a părut bine. Nu voiam să fiu atinsă. Nici să fiu consolată. —Arăți grozav! a zis. Foarte odihnită. Ți-a crescut părul. Deci! Ești gata de acțiune, da? Arătam groaznic, dar, dacă recunoștea asta, ar fi trebuit, poate, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pentru că eram vinovată de nefericirea altcuiva. Și cât de mult îmi plăcea de Aidan? Îndeajuns cât să-l las să pună capăt unei relații de cincisprezece ani din cauza mea? Dacă eu una îmi făceam doar de cap? Și dacă se răzgândea și se împăca cu Janie? Ideea asta m-a îngrozit; chiar îl plăceam. Foarte mult. Și ce se întâmpla dacă nu putea să-și țină micuțul în pantaloni? Dacă nu îi fusese infidel doar lui Janie, ci era cam fustangiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
episod din Starsky&Hutch. O mulțime de alte seriale - Străzile din San Francisco, Hill Street Blues, Cagney&Lacey -, dar un pact este un pact. Aveam să plec la lucru și să văd ce se mai întâmplă. Poate că s-au răzgândit și s-au hotărât totuși să mă concedieze, ceea ce avea cu siguranță să-mi ia gândurile de la altele. M-am târât spre ușă și am coborât încet scările. La intrare, poștașul tocmai pleca. Era prima dată pe anul ăsta când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
care se trezea mahmur și se uita agitat la telefon în timp ce Jacqui spunea „Țâr, țâr, țâr“. — Alo, spuneam pe un ton ciufut, răspunzând la telefonul imaginar. —Joey! chițăia Jacqui. Eu sunt. Am primit mesajul de la tine. Știam că o să te răzgândești. În cât timp ne căsătorrhim? Nu știu de ce în aceste scenete pronunța întotdeauna „căsătorrhim“ în loc de „căsătorim“, de parcă am fi fost într-un film de epocă. Eu aruncam cât colo telefonul imaginar, o luam la fugă și strigam: —Vreau să intru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în costum de lesbiană și cu o cravată rozalie în ape (mi-am spus că, dacă aș vrea, aș putea să mă culc cu ea, deși s-ar putea ca tocmai stilul ei de profesionistă să mă facă să mă răzgândesc) ne-a condus îndatoritoare până la masă. Dar nu era masa noastră! Înainte ca Terry Linex să aibă timp să dea restaurantul în judecată, Keith Carburton o ia pe fată deoparte. Abia dacă reușesc să aud cum îi amintește câți bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sărit în picioare. Un tânăr negru de o eleganță imposibilă a tăiat-o în camera mea ținând în mână câteva pungi de plastic. — Pe pat, domnule? m-a întrebat el. — Da. Nu, făcui eu. Nu le mai vreau. M-am răzgândit. Ia-le înapoi. Îmi aruncă o privire batjocoritoare și își ridică bărbia nobilă. — Condițiile de cumpărare sunt trecute pe chitanța dumneavoastră, domnule. — Bine. Aruncă-le acolo. Glumeam. I-am dat o hârtie de zece și a plecat. O hârtie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de noi. Erau cam la două sau trei intersecții. Putea chiar să văd razele rotitoare de lumină biciuind aerul deasupra străzii Christopher. Șoferul spuse gânditor: — Am impresia că tare ați vrea să dispară. La început chemați poliția, după care vă răzgândiți. Mi se pare mie că ar trebui să rămân pe aproape și voi să dați niște explicații. În această clipă, instinctul mi-a șoptit că ar fi fost cazul s-o iau eu însumi din loc. Dar cu o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se găsea un fel de protuberanță. — în anumite Dimensiuni Obiectul este diferit, spuse Grimus. Știi, variază în funcție de însușirile speciei conducătoare. Există reglaje pentru deformări ale spațiului, pentru Călătoria în dimensiuni paralele și așa mai departe. Vultur-în-Zbor zise. Nu m-am răzgândit, Grimus. Am de gând să sparg chestia asta. N-o poți controla. Ea te controlează pe tine. Și apoi mai sunt și sincopele. Trandafirul e defect, Grimus. E periculos. Te-a făcut și pe tine periculos. Ochii lui Grimus sticliră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de la el să mai zică „Femeile astea!“ și să scuipe pe fereastră. Nu îi puteam condamna pe nici unul. Atelierul meu e o anexă ca vai de capul ei a unui depozit care voise să se extindă și între timp se răzgândise. Recunosc că exteriorul nu promite multe. Iar înăuntru e și mai rău. Am ieșit din taxi. Sebastian m-a urmat, mormăind ceva cum că mă conduce până la ușă. Mi-am scos cheile și am rămas amândoi pentru un moment pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Marea Adunare Națională și tot iese de-o fasole cu ciolan.“ Celălalt țigan se așezase pe ciotul acela de coloană și scosese o sticlă cu un lichid verzuliu. Bău cu sârg. Dădu să se ridice să vină spre noi, se răzgândi și se întoarse la locul lui. „Zi lu’ domni că e bine, să ne dea la ziar, că avem meserie“, strigă spre noi. „Ne-a dat și pufoici, și cizme, și mânuși, de toate ne-a dat partidul. Facem icspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]