915 matches
-
și transformate în planul oikonomic creștin, s-a întâlnit la nivel local mai curând cu soluțiile pragmatice de menținere în istorie (atât politic și ideologic, cât și social sau economic) decât cu o imaginație culturală fantezistă sau cu o gândire raționalistă novatoare (de altfel, aproape imposibile într-o cultură tradiționalistă). Imaginea, simbolistica și imaginarul colectiv, rămase la populația ortodoxă românească în siajul rezistenței canonice iconodule, pe alocuri chiar a isihasmului, au integrat în principal discursul militant al puterii și mesajul mobilizator
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
el se individualizează în funcție de factori zonali, temporali, culturali etc. De aceea, conceptual, apare ca un gen proxim cu numeroase diferențe specifice; în anumite circumstanțe, ele dau un caracter paradoxal formelor pe care imaginarul le ia. În ciuda tuturor atacurilor ideologice sau raționaliste din perioadele iconoclaste, imaginarul colectiv a continuat să se manifeste și să se îmbogățească; chiar dacă imaginea religioasă a fost retrasă și negată, temporar sau definitiv, din clădirile de cult, funcția imaginației și mentalitățile care susțin imaginarul s-au manifestat permanent
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
o funcție a priori și față de toate elementele esențiale aparținând acestor două ipostaze ale constituirii fenomenale, enumerate la începutul lucrării: "imagine", "sens", "gând", "trăire", "fapt de existență" etc. Nu este vorba însă, în ceea ce am propus aici, despre o manieră raționalistă de lucru, căci identitatea modelului de filosofare folosit este dată de operații, mai cu seamă de reducția judicativului, iar nu de o teză oarecare, "raționalistă", "criticistă" etc. În plus, descrierea judicativului și reducția sa nu sunt în primul rând, în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
căutarea intimității. Demersul poetic parcurge drumul de la expresia glacială parnasiană a începuturilor la descoperirea unei sensibilități frământate, de tip expresionist. Motivele constante (cetatea, statuia, norii, marea, visul) punctează starea de ascunsă conflictualitate dintre curgere, sfâșiere lăuntrică și dorința de geometrie raționalistă. Și volumele târzii, Cronică (1993; Premiul Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor) și Abaddon (1995), sunt expresii ale aceluiași suflet bântuit alternativ de duhul paradisului și de cel al infernului, ale unei conștiințe lucide care trăiește, paroxistic, sentimentul alienării într-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286834_a_288163]
-
filosofiei secolului al XVIII-lea. Variația istorică nu este interesantă în sine. Natura umană esteuniversală și ea reprezintă obiectul propriu-zis al cunoașterii. Restul reprezintă contingență. Punctul critic în constituirea științelor umane îl reprezintă explicarea tocmai a variației comportamentului uman. Viziunea raționalistă tindea să împingă variația mai mult în sfera accidentalului, a întâmplării, dacă nu chiar a erorii. Ideea unei metodologii specifice disciplinelor umane s-a conturat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în Germania, în contextul unei filosofii
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
văzut în prima parte a acestei analize cămetoda comprehensivă, așa cum a fost ea propusă în contextul filosofiei germane postkantiene, purta din plin amprenta acestei filosofii. Ea se deosebește de propunerea lui Colingwood, de exemplu, mai influențat de o filosofie pozitivă, raționalistă. Se poate, desigur, face observația că însăși practica istoricului poate fi influențată de cadrele generale ale filosofiei. Deși nu s-au întreprins studii „empirice” asupra practicii istoricului, se poate aprecia pe baza unei estimări globale că metoda comprehensiunii nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un grad complet de organizare și structurare. În ele sunt mereu prezente procese contradictorii, care se pot cumula treptat, putând duce în acest fel la modificări semnificative. Într-o epocă de obscurantism religios pot apărea tendințe timide spre o gândire raționalistă, științifică. Aceste tendințe sunt absolut contrare sistemului existent și reprimate continuu. Reprimarea lor poate fi totală sau poate fi atât de eficace, încât ele chiar dacă subzistă, să nu poată duce la cristalizarea unor rezultate semnificative. Există însă și posibilitatea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
De asemenea, prin dezvoltare, ea are o semnificație umană pozitivă: duce la satisfacerea într-o proporție din ce în ce mai ridicată a necesităților umane. Dezvoltarea ei înseamnă deci, în cele din urmă, un progres social general. Există însă și diferențe substanțiale între viziunea raționalistă a secolului al XVIII-lea și teoria marxistă a progresului social. Punctul de vedere raționalist nu ducea la o viziune sociologică asupra realității. Cu alte cuvinte, el nu deschidea calea înțelegerii formelor de organizare socială pe care le-a cunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
proporție din ce în ce mai ridicată a necesităților umane. Dezvoltarea ei înseamnă deci, în cele din urmă, un progres social general. Există însă și diferențe substanțiale între viziunea raționalistă a secolului al XVIII-lea și teoria marxistă a progresului social. Punctul de vedere raționalist nu ducea la o viziune sociologică asupra realității. Cu alte cuvinte, el nu deschidea calea înțelegerii formelor de organizare socială pe care le-a cunoscut istoria. Viziunea asupra etapelor parcurse în timp de către societatea umană era foarte schematică, abstractă: de la
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a societății s-a constituit în ambianța dezvoltării biologiei evoluționiste. Din biologie, conceptul de evoluție venea cu aureola științificității. Societatea putea fi gândită exact în aceeași manieră care s-a dovedit atât de fructuoasă în biologie. El aducea în raport cu perspectiva raționalistă a progresului filosofiei secolului al XVIII-lea speranța de a supune istoria umană unei analize științifice empirice riguroase, care să scoată în evidență legi obiective. Exact cum lumea biologică a cunoscut o trecere de la o specie la alta, tot așa
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
la argumente generate printr-o perspectivă comparativă și ferindu-se de teorii generale atotcuprinzătoare. După „experimentul” marxist și după eșecul lui Talcot Parsons În elaborarea unei teorii sociologice generale, nimeni nu mai pare dispus să se aventureze Într-o abordare raționalistă exhaustivă. Tradițiile pot constitui, Într-adevăr, un factor de ponderare a entuziasmului raționalist, mai ales că ele au, În sensul lui Mircea Florian, un caracter recesiv și sunt rezultatul unei Înțelepciuni colective Îndelung exersate. Iar În fața exuberanței este mereu necesar
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
atotcuprinzătoare. După „experimentul” marxist și după eșecul lui Talcot Parsons În elaborarea unei teorii sociologice generale, nimeni nu mai pare dispus să se aventureze Într-o abordare raționalistă exhaustivă. Tradițiile pot constitui, Într-adevăr, un factor de ponderare a entuziasmului raționalist, mai ales că ele au, În sensul lui Mircea Florian, un caracter recesiv și sunt rezultatul unei Înțelepciuni colective Îndelung exersate. Iar În fața exuberanței este mereu necesar un filtru al unei atitudini mai conservatoare. S-au exprimat și puncte de
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Dogma privind evoluția liniară a istoriei se regăsește pînă tîrziu, în teoriile secularizării atottriumfătoare, care au fost puse în chestiune abia spre sfîrșitul secolului trecut. Totuși, după ce dominase în mod exaltant mentalitatea secolului al XIX-lea, evoluționismul liniar, de tip raționalist, și-a putut privi, în secolul XX, roadele cele mai sinistre. Totalitarismele au văzut în istorie și, timp de cincizeci de ani, comunismul a făcut efectiv din ea marșul unor deținuți, împinși sub escortă ideologică spre un paradis carceral. Raționalitatea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Evoluția economiei liberale (V. Madgearu, 8 decembrie 1935); 11. Organizarea statului țărănesc (N. Ghiulea, 15 decembrie 1935); 12. Libertatea: dreptul pozitiv și dreptul rațional (Mircea Djuvara, 8 ianuarie 1935 ); 13. Doctrina statului țărănesc (Aurelian Bentoiu, 19 ianuarie 1936); 14. Doctrina raționalistă (N. Crainic, 2 februarie 1936); 15. Doctrina liberală (Al. Necșești, 9 februarie 1936); 16. Învățământul agricol în România (N. Vasiliu); 17. Curente politice europene (Gr. Filipescu, martie 1936); 18. Doctrină și acțiune politică (D. Gusti, 22 martie 1936); 19. Târgurile
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
politica economică a Guvernului N. Iorga, caracterizând-o drept "empirism economic" și propuneau alternative: "Fără să se atace formele juridice ale proprietății particulare, se pot găsi totuși soluții care să integreze interesul individual și cel al statului într-un sistem raționalist al desfășurării forțelor economice"428. Cu altă ocazie, analizând activitatea ministrului de Finanțe, C. Argetoianu, georgiștii ajungeau la concluzia că acesta încerca să schimbe consecințele crizei economice, fără a acționa asupra cauzelor sale429. Cea mai elaborată luare de poziție a
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
pot abține să dea drumul la un oftat!!! Vizitând atâtea edificii ecleziastice (biserici creștine, temple budiste, moschei) Îmi pun din nou problema ce Îi atrage pe credincioși să se Închine În aceste lăcașuri de milenii, pot fi ei considerați inferiori raționaliștilor materialiști?! Asistăm, chiar la o revigorare a credințelor, la un sincretism religios Între diferite curente și doctrine, cele din Orient fiind mai dinamice și stârnind interesul și curiozitatea lumii occidentale. Pe de altă parte progresele științei sunt epocale. Știința limitelor
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cunoașterii de sine, glumea cu orice fel de teologizare. Scrierea Eutifron a lui Platon, în care este contesctată dependența eticii de credința în zei, poate fi considerată o dovadă a faptului că el nu lua poziție ironică numai față de teologia raționalistă, prin credința în "imaginile zeilor înlăuntrul său" (ca să folosim expresia lui Alcibiade). Socrate s-a comportat humoristic mai ales față de credința în nemurire, dacă putem crede în Apologia lui Platon. El lasă la o parte, ca indecisă, chestiunea dacă moartea
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
dogma se afla la mijloc), dar avea de înfruntat o parte a ierarhiei și pe unii episcopi, precum cel de Mainz Ketteler, care urmărea să îndepărteze tinerii preoți de la studiile obligatorii din universitățile de stat, unde exista o mare influență raționalistă și protestantă. Mai târziu, în proaspăt-unificata Germanie (1871), Bismark a înfruntat Biserica catolică, deoarece se temea că partidul politic Zentrum (creat de catolici) ar fi putut scăpa de sub controlul și de normele statului liberal. În plus, catolicii din Est erau
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
treia Renașterii: Summa theologica a Sf. Toma d’Aquino (1225-1274), supranumit „doctor angelicus“, va insufla spiritul noii culturi, perspectiva armonizării tuturor creațiilor spiritului uman, ca și contemporanul său vârstnic, Albertus Magnus (1207 - 1280), reconciliind, în fond, platonismul cu aristotelismul mai raționalist, mai deschis lumii fizice și experimentului. Gravură a magazinului unui alchimist realizată de Pieter Bruegel cel Bătrân în 1558. Legătura dintre alchimie, farmacie și astrologie în vest era similară cu practicile din țările arabe. MEDICINA îN TIMPUL RENAȘTERII EPOCILE STRĂLUCESC PRIN
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în cunoaștere, fizician, matematician și chimist „doctor admirabil“, ceea ce înseamnă cunoscător în toate, este produsul scolasticii, deși s-a despărțit de ea. Preocupat de medicină, Bacon afirmă că centrul sistemului nervos este în creier. Spiritul Renașterii, mai laic și mai raționalist a avut un impuls și în Sf. Toma d’Aquino unitorul inimii cu rațiunea în cunoașterea lumii sensibile și transcedentale. Dar scolastica, printre alții l-a dat și pe Bruno de Longoburgo autor a unei Chirurgia Magna (sec. XIII). și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Chr.) în comedia Asinaria, unde afirma că „Homo Homini lupus“ (Omul este lup omului), căreia, Seneca (sec. I d.Chr.) îi va opune „Homo res sacra homini“ (Omul e ceva sfânt pentru om), pe care o practică medicii. Aceste concepții senzualiste, raționaliste, au stârnit reacții din partea tradiționaliștilor, spiritualiștilor etc. Medicina în înțelepciunea ei, a adoptat o poziție profitabil eclectică așa ca și în cazul filosofiei lui René Descartes (Cartesius 1596 - 1650). Acest filosof, matematician, fizician și enciclopedist este pasionat de medicină și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
medicale care restrâng manifestările fiziologice și patologice la fenomene chimice, fizice, mecanice (iatros = medic). Secolele următoare vor aprofunda și extinde speculația, ca și experimentarea, conturând mai bine aceste discipline medicale. Nimeni nu trebuie să rămână deconcertat, auzind că și unii raționaliști și experimentaliști ai Renașterii și ai sec. al XVII-lea elogiază alchimia, precum Newton sau eruditul medic anatomist David Ryckaert (1612 - 1661) obsedat de miracolul organismului uman și de ideea prelungirii vieții, la care gândește și contemporanul său Francis Bacon
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
unei mari dezbateri de-a lungul întregului secol al XVIII-lea, care acordă un loc privilegiat emoției. Actorul trebuie sau nu să simtă ceea ce joacă? Arta sa, care le apare unora ca fiind produsul unei alchimii magice, suscită și analize raționaliste, cea a lui Diderot în special. Științele care încearcă să exploreze psyché-ul, psihiatria, fenomenologia, psihanaliza, deși încă departe, se întrevăd deja din suita strălucită de întrebări din Paradoxul asupra comediantului (Le Paradoxe sur le comédien). Luigi Riccoboni, venit din Italia
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
muritoare. Nu există minune sau viciu pe care mitul să nu Îl fi atribuit zeilor. Asemenea povești s-ar putea salva cel mult prin alegoreză. Această critică dovedește superioritatea intelectuală și morală a unui om Învățat și fidel față de stat, raționalist și mistic În același timp. Această critică nu reprezenta o primejdie pentru el, deoarece nici unul dintre miturile pe care le-am amintit nu a fost elaborat direct În cadrul cultelor romane licite; pe de altă parte, ea era În mică măsură
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
certi, di incerti, di selecti Împreună cu cele douăzeci și cinci de cărți ale lucrării Antiquitates rerum humanarum, Antichitățile lui Varro Îmbrățișează Întreaga civilizație romană. Ele oferă o imagine a lumii, a omului și a istoriei, imagine amplă și abundentă, În același timp raționalistă și speculativă, foarte morală, oarecum melancolică. Teologia sa cuprindea Întreaga „teologie politică” (theologia civilis) a Romei (vezi subcapitolul 4.1b), așadar toate cultele pe care cetățenii și conducătorii lor trebuie să le practice, dar și, tratând despre spectacolele de teatru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]