2,850 matches
-
găsesc, într-adevăr, o sumedenie de elemente și constructe sociale (cum ar fi autoritatea 46) care pot fi manipulate pentru a ne determină să acceptăm o anumita definiție a situației. În plus, să nu uităm că ne servim adeseori de raționalizări post factum (printre care și aceea că am fost manipulați) pentru a ne justifica (în propriii ochi sau în fața altora) neatenția sau lipsa de implicare în definirea situațiilor pe care le trăim. Astfel, ceea ce trebuie, în fine, judecat, din punctul
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
elementelor reprezentărilor / 201 3.2. Utilitatea metaschemelor / 208 3.3. Localizarea elementelor supraactivate / 210 3.4. Reprezentările sociale ale științelor și meseriilor corespunzătoare / 213 Capitolul 6 Legături cu practicile sociale / 221 1. Comportamente și evoluție a reprezentării / 221 1.1. Raționalizări / 221 1.2. Transformări / 226 2. Sisteme de comunicare / 228 2.1. Logica difuzării și opinia / 230 2.2. Propagare și atitudine / 232 2.3. Propagandă și influența stereotipurilor / 235 3. Raportări la contexte / 237 3.1. Modulări și poziție
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
sociale sînt surse de legitimare a conduitelor și a luărilor de poziție. Pot furniza cunoștințe, valori, explicații pentru a menține o obișnuință, pentru a favoriza o discriminare, a justifica o inegalitate sau un eveniment extraordinar. Apropiată și complementară activității de raționalizare (cf. secțiunea 1 a capitolului 6), această funcție este activă în anumite relații de putere, de subapreciere a grupurilor cu care ne găsim în situație de competiție sau în raporturile pe care o majoritate le întreține cu o minoritate (sexuală
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
funcționare în contextele unor anumite grupuri). * Cele patru funcții ale reprezentărilor sînt cele de catego-rizare cognitivă a obiectelor, de identificare socială și individuală, de orientare și de prescriere a comportamentelor, de referențiale sau de depozitare a cunoștințelor pentru justificări sau raționalizări. * Structura unei RS este compusă din două sisteme complementare (central și periferic), ierarhizate ele însele în ele-mente descriptive, funcționale, normative, mai mult sau mai puțin negociabile. Capitolul 4 Abordarea conținuturilor Obiective * Înțelegerea faptului că dincolo de complexitatea structurală a noțiunii, înțelegerea
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Este aceasta o problemă de natură umană? Bineînțeles că nu. Instruirea în științe și meseriile corespunzătoare se face prin opoziție sau luptînd împotriva tendințelor determinante, prejudecăților și stereotipiilor. Legătura dintre femei și pretinsa lor "intuiție feminină" servește de exemplu, ca raționalizare în "explicarea" dezinteresului față de cîmpuri mai raționale sau tehnici de activitate profesională. O ideologie a dominației este astfel reactivată în efectele sale, ca și în forme și conținuturi. În spatele reușitei școlare mai mari a fetelor, ale cărei manifestări tangibile le
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
dezvoltare a RS, cu proceduri în același timp clinice, statistice și experimentale de anchetă. * Insistarea pe importanța studiului ancorării unei reprezentări. * Observarea multiplicității fenomenale, rituale, afective a acestor fenomene de mentalitate colectivă. 1. Comportamente și evoluție a reprezentărilor 1.1. Raționalizări Gradul de abstracțiune al RS, pregnanța conținuturilor lor centrale sau "influente", funcțiile pe care le au elementele periferice acreditează ideea că evoluția lor este, în general, foarte lentă și rareori bruscă. Variațiile actualității nu le afectează influența și permanența. Analiza
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
individul minoritar activ, constant sau deviantul, alternînd între mai mulți referenți culturali fără a se afirma o poziție fermă și distinctă, influența unui demers singular asupra reprezentărilor se poate dovedi destul de contrastantă sau chiar opusă, cîteodată nulă sau estompată. Teoriile raționalizării și angajării, formulate de Robert-Vincent Joulé și Jean-Louis Beauvois (1998), constituie o cale de reflectare asupra chestiunii. Aceste abordări, ancorate puternic în jurul teoriei disonanței cognitive (Léon Festinger et al., op. cit.), presupun că actorii sînt producători de explicații cauzale, o dată ce noi
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
o legătură de corespondență între aceste diferite niveluri, generînd o explicație asupra noii sale conduite și deci activînd cogniții conforme și concordante. Această activitate de reconstrucție cognitivă, de echilibrare, de cercetare a consonanței și de atribuire cauzală este calificată drept "raționalizare". Într-o astfel de grilă, comportamentele sînt cele care dau naștere opiniilor. Mulți cercetători se raliază acestei teoretizări (Flament, op. cit, Guimelli, 1999, Rouquette și Rateau, 1998). Contextul liberal sau permisiv al societăților moderne întărește o astfel de tendință, difuzînd
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
difuzînd o RS a individului autonom. Actorii unei societăți se identifică cu pasiune acestui tip de reprezentare, deși ea poate proveni din influențe sociale complexe (cf. J.-L. Beauvois, Traité de servitude libérale, Paris, Dunod, 1994). Într-adevăr, activitățile de raționalizare ar fi cu atît mai importante, în număr și intensitate, cu cît subiecții ar avea sentimentul că sînt liberi, în timp ce libertatea lor reală de alegere în ceea ce privește deciziile luate este obiectiv restrînsă. RS sînt înțelese, într-o astfel de grilă, drept
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
adapteze condițiilor concrete de existență și comportamentelor, mai mult sau mai puțin obligate, de relații socio-economice și de putere. Nu sîntem foarte departe de conceptul apărat de Jodelet, Moscovici (ansamblu de cunoștințe practice elaborate și împărtășite social) sau de Bourdieu. Raționalizarea este o formă de activitate ideologică. Este prezentă și în situații, puțin constrîngătoare, de angajament individual în practici noi. Această implicare se accentuează și mai mult cu cît iluzia controlului de sine și al situației este predominantă (Joulé și Beauvois
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
a ajuns la un acord relativ, în mediile de cercetare, în jurul ideii că practicile și RS se află în situații de generare alternată și dialectică. Se poate, în acest caz, vorbi despre "sisteme de reprezentări și de practici". Activitatea de raționalizare sau angajamentul "liber" într-un comportament nou sînt preconizabile ca unul dintre momentele construcției sau reformulării unei reprezentări. Chiar dacă nu există o profundă incompatibilitate între noțiunea de om raționalizator și cea a RS, Abric insistă pe faptul că această teorie
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
in Jodelet, 1989b, p. 25), surse de conduite, de luări de poziție și de opinii corespunzătoare. Se înregistrează și un al treilea tip de caz. Este vorba despre schimbările sub constrîngere (materială sau instituțională) despre care vorbesc teoreticienii angajamentului și raționalizării. În acest caz, comportamentele noi, care apar mai întîi în sistemul periferic, sînt cele care pot fi la originea unor astfel de evoluții. 1.2. Transformări Rouquette sugerează să se țină mai mult cont de ca-racteristicile practicilor sociale (in Garnier
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
lor să fie specifice, limitate, localizabile într-un ansamblu social, fără "incidență asupra nivelului de sens propriu-zis ideologic". Date fiind aceste condiții, o transformare a unei RS poate fi rezistentă, progresivă sau brutală. În primul caz, comportamentele noi fac obiectul raționalizărilor, integrate conform regulilor nucleului central, și pot, pe termen lung, să îl destabilizeze prin însăși repetiția lor; în al doilea scenariu, noutatea nu face loc unei opoziții conflictuale cu NC, de unde și ideea unei progresivități a transformării sistemului reprezentativ; ultimul
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
modele de schimbare: schemele stranii și schemele negării. Primul tip corespunde procesului de asimilare a excepției, caracterizat prin evocarea normalității, desemnarea clară a alternativei la tendințele prezente în nucleul central, afirmarea unei contradicții între cei doi termeni și propunerea unei raționalizări care să permită suportarea contradicției. Cea de-a doua formă definește o situație în care excepția este respinsă în totalitate. Informația discordantă este desemnată drept incompatibilă cu menținerea integrității unei reprezentări. Percepția reversibilității sau caracterului negociabil al situației, invocată de
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
puse în scenă în viața cotidiană sînt concepute ca forme simbolice potențial în acte. După lucrarea lui E. Goffman, La Mise en scène de la vie quotidienne. La présentation de soi, trad. fr. (vol. I), Paris, Minuit, 1973, pp. 29-40 Fenomenul raționalizării și al modalităților minimale, reduse sau inexistente, de apariție a sensului, despre care vorbesc specialiștii angajamentului (Joulé și Beauvois, citați mai sus), nu se desfășoară oare într-o "condiționare" spontană, simbolizată și pusă în act, destul de similară sau analoagă? Cînd
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
colectivă de a fi în lume. Ancorare: atribuire a unui sens unei figuri, implantare și distribuire a unei RS la diferite grupuri și membri ai unei societăți. Acest mecansim face loc unei transformări a modului de gîndire (conversie, scheme stranii, raționalizare) sau unei integrări a obiectului reprezentării sociale în sistemul cognitiv preexistent (familiarizare, normalizare, justificare, negare). Asociere: proprietate a elementelor unei reprezentări, activată în timpul culegerii de date, prin aplicarea de teste asociative structurate în jurul unui cuvînt inductor susceptibil de a face
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
contururi vagi, care reflectă, prin precizia sa relativă, dar efectivă, pluralitatea cazurilor unui ansamblu ("inginer" ca pro-totip al grupului "cadre"; "trandafir" pentru categoria florilor sau "vrăbiuță" pentru păsări). Prototipul corespunde cîteodată zonei de definiție a unui sistem central de RS. Raționalizare: proces consecutiv unor situații de supunere forțată sau de liber angajament, în care subiectul este determinat să acționeze în sens contrar principiilor sale sau să înfrunte situații disonante. Se traduce printr-o modificare a atitudinilor și a conduitelor unui actor
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
50-61, 289 Proeminență, 194 Propagandă, 46-47, 229, 234, 235-237, 251, 290 Propagare, 67, 83, 150, 229, 232-234, 236, 237, 284, 290 Prototip, 75, 96, 101, 140, 187, 217, 245, 248, 287, 288 Punere în discuție (metodă a), 196-197, 199-200 R Raționalizare, 120, 214, 221-227, 257-258, 283, 288 Recunoaștere (criterii ale), 74-83 Regrupare pe "pachete", 193-194 Reprezentare individuală/ publică, 35-40, 66-67, 242 Rețea de asocieri (tehnică a), 192 Rit/ritual, 28, 34, 60, 72, 139, 143, 149, 151, 254-271, 289 S Schemă
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
rezultatele dezirabile. Acest ultim tip de acțiune socială este cel mai mult înzestrat și cu inteligibilitate și raționalitate, deci cu sens. Acțiunea îndreptată spre scop este relevantă în studierea modernității, deoarece modernitatea însăși este un proces progresiv de aplicare a raționalizării instrumentale. Spre exemplu, etica protestantă, prin raționalitatea ei, a condus la apariția spiritului capitalismului, specific modernității (Weber, 1920/2003). Dacă modernitatea reprezintă un subiect de vie dezbatere în mediul sociologic, procesul de modernizare constituie, la rândul său, o temă importantă
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
la rândul său, o temă importantă, mai ales în zilele noastre. Grosso modo, modernizarea presupune următoarele coordonate esențiale: modernizarea politică, prin intermediul democratizării; cea economică. prin industrializare; cea socială, prin îndeplinirea dezideratelor libertății și egalității; și cea culturală, în special prin raționalizare și prin aplicarea principiilor raționalismului specifice modernității incipiente. În acest context, raportul conceptual dintre modernitate, industrializare și civilizație dă naștere unor vii controverse, în condițiile în care modernizarea a fost asimilată civilizării prin democratizare, industrializare și raționalizare. Una dintre cele
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
în special prin raționalizare și prin aplicarea principiilor raționalismului specifice modernității incipiente. În acest context, raportul conceptual dintre modernitate, industrializare și civilizație dă naștere unor vii controverse, în condițiile în care modernizarea a fost asimilată civilizării prin democratizare, industrializare și raționalizare. Una dintre cele mai controversate teorii contemporane privind aceste raporturi îi aparține lui Alvin Toffler (1981/1993). Potrivit teoriei respective, omenirea a traversat trei stadii de dezvoltare. În cadrul "Primului Val", aceasta a cunoscut faza agricolă; în "Al Doilea Val", omenirea
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Vlăsceanu, consideră că: "Iluminismul și întreg proiectul social și cultural pe care acesta l-a conturat în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea au inițiat modernitatea, iar ceea ce s-a produs în economie (industrialismul), în organizarea socială (birocrația raționalizării), în politică (statul național, partidele politice etc.) sau în cultură (individualizarea și identitatea cetățenească), de fapt în toate sectoarele societății, au consacrat în secolele al XIX-lea și XX acea modernitate al cărei țel central consta în "modernizarea tradiției"" (Vlăsceanu
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
doua etapă a modernității înseși, astăzi traversăm o a treia subdiviziune a modernității, și anume cea a "modernității reflexive": Admit apoi, pe urma unor sociologi contemporani ca U. Beck, A. Giddens sau J. W. Meyer, că, spre sfârșitul secolului XX, raționalizarea modernă a tradiției a atins apogeul și că, departe de a ne despărți de modernitate, întrucât am fi intrat într-o epocă a postmodernității, ne aflăm de fapt în plină modernitate și anume în acel stadiu de tranziție în care
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
diferențierea individuală Individualizarea reflexivă Economie Piața capitalistă și economia autarhică Societatea industrială Societatea postindustrială Valori culturale Critica valorilor religioase Dominarea valorilor seculare materialiste Valorile postmaterialiste Organizare Apariția organizațiilor ce corespund începuturilor de dezvoltare a unei noi diviziuni ale muncii Birocrația (raționalizare) instrumentală Organizarea flexibilă ("adhocrație") și în variante multiple (ieșirea deplină din "fordism") Cunoaștere Demistificarea tradițiilor Știința ca transformare rațională și stăpânire a naturii Demistificarea certitudinilor științei și a puterii transformatoare nelimitate a științei Politică Ieșirea din absolutismul puterii Politica emancipării
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Particularitatea spațiului românesc rezidă în faptul că modernizarea nu este organică, economică și socială, ci constă în construcția instituțională politică. În vreme ce "modernizarea economică și socială distruge grupările sociale și politice tradiționale și subminează loialitatea față de autoritățile tradiționale [...], modernizarea politică implică raționalizarea autorității, diferențierea structurilor și extinderea participării politice" (ibid.). Modernizarea socială implică urbanizare, industrializare sau mijloace de comunicare, în timp ce modernizarea politică presupune democrație, stabilitate, diferențiere structurală, modele de dezvoltare, integrare națională. De asemenea, corelația între conceptele de modernizare și de modernitate
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]