3,755 matches
-
pahar, se ridică și spuse: — Acum chiar că trebuie să plec. — Așa curând? Am fost absolut încântat să te cunosc. — Ai grijă, că-i frig și umezeală afară. Tânărul zâmbi, puse cu grijă pălăria sub trencicot și ieși din bar. — Radarele, îi spunea Ignatius lui Darlene, sunt evident ceva sigur. Se pare că șoferul taxiului și cu mine am lăsat mici puncte negre pe ecranul lor tot drumul după ce-am plecat din Baton Rouge. — Ai apărut pe radar, căscă Darlene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
din bar. — Radarele, îi spunea Ignatius lui Darlene, sunt evident ceva sigur. Se pare că șoferul taxiului și cu mine am lăsat mici puncte negre pe ecranul lor tot drumul după ce-am plecat din Baton Rouge. — Ai apărut pe radar, căscă Darlene. Nu mai spune! — Ignatius, trebe să plecăm, spuse doamna Reilly. Mi-e foame. Se întoarse spre el și răsturnă sticla cu bere care căzu jos și se sparse într-o mulțime de cioburi cafenii. — Mamă, nu cumva îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
iritat. Nu vezi că stau de vorbă cu domnișoara Darlene? Ai prăjituri cu tine. Mănâncă-le! Tot timpul te plângi că nu mergi nicăieri. Am crezut că îți face plăcere să-ți petreci seara în oraș. Ignatius se reîntorsese la radar, așa încât doamna Reilly băgă mâna în cutie și scoase un fursec cu cacao. — Vrei unul? îl întrebă pe barman. E bun. Am și prăjiturile pentru vin. Barmanul se prefăcu că îi trebuie ceva de pe rafturile din spatele său. — Îmi miroase a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
personale vor fi necesare pentru a intra sau părăsi zone dintr-un oraș mare sau unul obișnuit. Acestea vor avea markere unice ale ADN-ului pentru fiecare individ. Roboți mobili autonomi vor depista pericolele, toxinele și chiar persoane care utilizează „radare de depistare a lor” pentru a autentifica identitățile noastre. Sisteme de poziționare globale vor transmite semnale sateliților, autentificând adevărata noastră identitate și înregistrând cine suntem, încotro ne îndreptăm - și probabil întrebându-se în ce scop? Fiecare cip din orice produs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
des rostite În prezența lui cînd era tînăr, Îi serveau acum drept repere, ca numele orașelor pe un panou de semnalizare rutieră. Vreme de douăzeci de ani izbutise să evite acest proiect de carte, așa cum se ferește cineva de un radar, Își luase soarta În mîini și nu se mai gîndise aproape deloc la tatăl lui, o făcea doar cînd i se Întîmpla să se Îmbete: devenea atunci sentimental și Începea să trăncănească. În realitate, se gîndea la tatăl lui mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
râs și Fran reuși să se strecoare înăuntru neobservată de nimeni în afară de Stevie. Ședința avea să înceapă într-o clipă și spera din adâncul inimii să poată evita privirea pătrunzătoare a lui Stevie până atunci. Slabe speranțe. Stevie avea un radar care detecta tristețea de la zece mile. Mai ales când era vorba de Fran. — Așadar lucrurile n-au mers de minune cu doctorul Kildare. — Aș prefera să nu-i mai spui așa. Poate c-ar fi trebuit totuși să-i faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
chipul... Adunîndu-și puteri pe care le credea definitv pierdute, Își aruncă brațele Înainte ca s-o respingă, apoi se rostogoli pe-o parte, trăgînd În cădere perfuzia de care era legat și monitorul pe care-l luase drept un ecran radar. Trîntit pe jos pe dalele camerei de spital, Lucas se holbă la Marie, al cărei chip arăta o intensă stupefacție, și putu măsura Întreg ridicolul situației. - Un coșmar... Îngăimă el ridicîndu-se În șezut. Cu cine vorbeai? Întrebă el, bănuitor. - Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mințile! Căutați-l, faceți ceva În loc să stați aici prostește! Lucas, oripilat, se chinuia să Înțeleagă informațiile care Îi parveneau prin telefon. Se Îndepărtă cîțiva pași și Îi făcu semn Mariei să vină după el. - Iahtul nu răspunde la apelurile radio, radarul de supraveghere a localizat un vas În derivă În sectorul Iroises, dar cu ceața asta s-o tai cu cuțitul patrulele de căutare nu pot face nimic... Armelle nu le da pace și nu contenea să cîrÎie. Lucas tocmai se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un Hristos reînviat din morți. Urmări o vreme povestea unei tinere femei („Isabelle era În stare de șoc, căci risca să piardă anul universitar”), dar se simți mai aproape de experiența lui Pavel („Pentru Pavel, ofițer În armata cehă, comanda unui radar reprezenta apogeul carierei lui militare”). Nu-i venea greu să transpună la propriul său caz fraza următoare: „Ca tehnician specialist, format Într-o academie reputată, Pavel ar fi trebuit să guste existența. Cu toate astea, era nefericit, mereu În căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cum arată, spune Lissy, ridicînd din umeri. Nu mă pot uita la ea. SÎnt sigură că acum vreo două seri am văzut-o Îmbrăcată cu el. Ochii albaștri ai Jemimei ne măsoară pe amîndouă din cap pînă-n picioare, ca niște radare. Fiindcă eu am brațe foarte subțiri, spune amenințător, și nu am nici un chef să mă trezesc cu mînecile lărgite. Și, daca vă Închipuiți că n-am să observ, vă Înșelați. Ciao. În clipa În care a ieșit pe ușă, Lissy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Nu trebuie decît să-mi țin capul plecat și să-l evit pînă la ora cinci, după care să fug mîncînd pămîntul, și totul o să fie foarte bine. Viața va reveni la normal și nu mă voi mai simți de parcă radarul mi-ar fi distorsionat de nu știu ce forță magnetică invizibilă. Nu știu de ce sînt atît de nervoasă și de iritată. Fiindcă, deși ieri am murit de jenă, situația se prezintă destul de bine. În primul rînd, se pare că eu și Connor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
câte am strâns noi, cu ce chin, cu ce trudă, vorbesc generația mea, într-un întreg ev mediu. Știi doar bine că nu mai prididim - am inventat calculatorul, am inventat orașul-mașină, banda rulantă, uzinele Ford, pescuitul oceanic, telefonia mobilă, sateliții, radarul, plămânul de fier... și uite că nu facem față. Mlaștinile Stixului, îți amintești? Până și marii zei nu îndrăzneau să calce jurământul pe Stix. Ei bine, le-am asanat, le-am redat agriculturii, acolo au fost dezvoltate primele monoculturi modificate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
realitate cu optimism și încredere, că chestia asta că e un fenomen natural, inexplicabil pe moment, da știința cercetează... Să-nțeleagă lumea că nu e nimic deocheat, iar la o adică americanii ne ajută, ne trimite internetu, bazele alea, avioane, radare, elicoptere, rachete, tot ce nici nu gândeai că o să avem. Aici trebuie să intervină Biserica, la știință și la încredrea în americani, care combate și chestii de-astea cu ăia, de-o fi să nu corespundă la politica lor. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
oameni deprinși cu reuniunile mondene și nici unul din noi nu lăsa conversația să moară. Ploaia încetase și cerul se însenina, dar era o lumină muribundă, fiindcă se apropia noaptea. Grupul din care făceam parte discuta despre efectele nocive ale radiației radar. Tiffenburg îi explica lui Friepke un articol pe care-l citise într-o revistă de specialitate. - Cancer la piele și la oase, tulburări ale vederii, grețuri, migrene violente... Sunt verificate științific. Friepke fuma și mustața îi filtra fumul. Privea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
științific. Friepke fuma și mustața îi filtra fumul. Privea în jos, la dalele de piatră ale potecii, evitând să pășească în zonele de îmbinare, unde ploaia răscolise noroiul. - Vă speriați de tehnologia modernă, domnule baron, surâse. Până să ne îngroape radarul ne îngroapă războiul. Și ploile astea... Nu-i așa, Adler? Căpitanul Adler ținea mâinile la spate. - Cu tot respectul, domnule baron, efectul radarelor nu reprezintă o prioritate pe termen scurt. Tiffenburg nu răspunse. Era contrariat. Întinse o mână în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
îmbinare, unde ploaia răscolise noroiul. - Vă speriați de tehnologia modernă, domnule baron, surâse. Până să ne îngroape radarul ne îngroapă războiul. Și ploile astea... Nu-i așa, Adler? Căpitanul Adler ținea mâinile la spate. - Cu tot respectul, domnule baron, efectul radarelor nu reprezintă o prioritate pe termen scurt. Tiffenburg nu răspunse. Era contrariat. Întinse o mână în față și arătă ceva care ne înfioră. - Priviți acolo! Ma parole! În capătul aleii văzurăm o piatră cu margini rotunjite, încadrată de o tufă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
acasă. Îi salută în fugă pe Sally și pe Hugo și se uită la mine cu o privire iscoditoare. —Vio, ea este Sam Jones, artistul casei, spuse Hugo. Ea face mobilele pentru decoruri. —A, da, zise Violet, măsurându-mă cu radarul mov al privirii ei și hotărând că așa, cu blugii mei ponosiți și cu tricoul, nu meritam prea multă atenție. Lui Hugo și lui Sally le oferi niște zâmbete uimitoare și apoi își concentră atenția asupra lui MM, cu atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de oameni din hol. La prima vedere, petrecerea părea insuportabil de strălucitoare, asemenea fotografiilor pentru revistele de scandal luate din unghiuri care îi lasă în afară pe toți cei îmbrăcați prost. Totuși, după o vreme, ochiul meu și-a rafinat radarul, așa cum se întâmplă când intri într-o cameră întunecoasă, și am început să identific membrii mai jigăriți ai suitei Visului. În fruntea acestora era chiar MM, care nu era în pantaloni pentru prima dată de când o cunoscusem. Purta o rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
profesională. Cariera ei avusese de suferit. Asta era indubitabil. Toate eforturile ei din ultima vreme de a trezi interesul diverselor persoane cu ideile ei de articole nu avuseseră nici un rezultat. Imposibilul se întâmplase: Amanda alunecase sub limita de jos a radarului. Trecuse aproape un an de când nu mai scrisese nimic important pentru nimeni. De fapt, ultimul ei articol de răsunet fusese cel pentru Janice Kittenburgen. Acela care îi adusese toate necazurile cu Intercorp. Trebuia să se întoarcă în lumina reflectoarelor, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fraza asta a pierdut instantaneu trei mușterii : pe Nick, pe Zaide și pe Antoin. Comentariul lui Nick a fost : „Ar trebui ca șansele să rămânem fărĂ apă sau orice alte resurse să fie reduse la zero. Ar trebui să existe radare care să anunțe din timp schimbările de vreme. Ar trebui să fie eli- coptere private gata să ne sară oricând În ajutor“. Degeaba a Încercat eschimosul să-i explice că vremea arctică e imprevizibilă și că inuiții au mijloace mai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
anunțe din timp schimbările de vreme. Ar trebui să fie eli- coptere private gata să ne sară oricând În ajutor“. Degeaba a Încercat eschimosul să-i explice că vremea arctică e imprevizibilă și că inuiții au mijloace mai bune decât radarele să anticipeze o furtună de zăpadă care se apropie, și În plus oficialitățile sunt oricum la curent cu călĂtoria noastră, prin Însăși legea Nunavikului bla bla bla. Americanul și-a luat ruc- sacul și a plecat. „i’m not gonna
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
fraza asta a pierdut instantaneu trei mușterii : pe Nick, pe Zaide și pe Antoin. Comentariul lui Nick a fost : „Ar trebui ca șansele să rămânem fără apă sau orice alte resurse să fie reduse la zero. Ar trebui să existe radare care să anunțe din timp schimbările de vreme. Ar trebui să fie elicoptere private gata să ne sară oricând în ajutor“. Degeaba a încercat eschimosul să-i explice că vremea arctică e imprevizibilă și că inuiții au mijloace mai bune
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
să anunțe din timp schimbările de vreme. Ar trebui să fie elicoptere private gata să ne sară oricând în ajutor“. Degeaba a încercat eschimosul să-i explice că vremea arctică e imprevizibilă și că inuiții au mijloace mai bune decât radarele să anticipeze o furtună de zăpadă care se apropie, și în plus oficialitățile sunt oricum la curent cu călătoria noastră, prin însăși legea Nunavikului bla bla bla. Americanul și-a luat rucsacul și a plecat. „i’m not gonna throw
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
500 de ani. tăcerea de un an a scriitorilor români fu o veritabilă dializă culturală și istorică. toate toxinele acumulate din cauza sentimentului că românia intrase tîrziu în istorie și rămăsese marginalizată fură evacuate. Brusc, occidentul dispăru, ca autoritate absolută, de pe radarul psihologic al creativității românești. Un uriaș sentiment colectiv de ușurare se născu la capătul perioadei de grevă : nimeni, dar absolut nimeni, nu mai resimți nevoia de a fi omologat întîi în occident, pentru a fi apoi recunoscut la el acasă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
la nimeni rău nu făcea. Sorbind în nară mirosul pistelor gudronate, al marcajelor subțiri, albe, cu aparențe casante, Ho diábolos strânse picioarele sub șezut pentru a ateriza și pentru a nu le da supraveghetorilor de zbor din turnul de control radarele peste cap. Pierdu din înălțime, prăbușindu-se către semănăturile ce cuprindeau aeroportul ca într-un clește. Scutură de trei ori muștiucul narghilelei în dosul unei șire de mărăcini alese drept paravan. De fiecare dată, pentru cîte-o valiză croită dintr-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]