1,672 matches
-
6000 de franci elvețieni pe lună, timp de trei ani de zile, plus diverse alte sume destinate "mobilității" academice. Repet, cred că a fost cea mai sofisicată formă de umilință pe care am simțit-o până atunci. Jean Cocteau, Arhivele Radiofonice France Culture. Înregistrare din 1959. Vocea ciudată, rugoasă, căutată a lui Jean Cocteau impresionează și duce oarecum cu gândul la cea a lui George Călinescu. "Notre époque souffre d'encombrement" (Epoca noastră suferă de îngrămădire), declară artistul. Dacă ar fi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în culori deschise, vesele, „pacea ne-a redat bucuria de a trăi”. New York: primarul La Guardia hotărăște ca paza consulatului german să se facă de polițiști evrei; în principalele licee pentru adolescentele americane se introduc cursuri de machiaj; în transmisia radiofonică a scenariului Războiul lumilor de H.G. Wells, crainicul Orson Welles imită atât de bine vocea președintelui Roosevelt, încât creează o panică dementă. Doorn: fostul împărat Wilhelm al II-lea conferențiază spiritual despre evoluția baldachinului. Panama: maregrafele constată că istmul panamez
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
se părea fără sfârșit și fără ieșire, singura licărire, singura geană de lumină, era cuvântul Partidului nostru, imprimat în condiții eroice pe manifeste minuscule, sau câte o pagină a scriitorilor sovietici ajunsă până la noi prin miracol, pe calea unor emisiuni radiofonice captate în ascuns de către un ascultător devotat. Am citit atunci, cu respirația tăiată, pe Ehreburg, cu pamfletele lui nimicitoare, pe Simonov, cu poeziile lui pline de avânt, pe Gorbatov, cu schițele lui răscolitoare, pe Surkov, trimițând acasă, de pe front, buletine
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
1978-198, ca redactor de emisiuni culturale și traducător de filme. După 1990 s-a afirmat ca realizator de televiziune și radio. A moderat în principal talk-show-uri social-politice pe teme de actualitate. În 1996 a câștigat Premiul MEDIAFEST la secțiunea „Talk-show radiofonic“ pentru un dialog realizat la Radio Total cu filosoful Andrei Pleșu. A predat cursuri și seminarii de relații publice la Școala Superioară de Jurnalism și este membru fondator al mai multor ONG-uri (Societatea Academică din România, Asociația pentru Ajutorarea
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
amintiri de acasă, povestiri, 1976; Vremea lupilor, roman istoric, 1980; Lăpușneanu și Patrupăcate, roman istoric, 1982; Gura lumii, roman, 1984; Limpedele chip al dimineții, roman, 1986; Justițiar din alte lumi, roman, 1998. În colaborare cu Mircea Ionescu a scris scenarii radiofonice pentru copii: Leac pentru pistrui (Radio București, 1986; Radio Berlin, 1988) și Grădina din sărături (Radio București, 1988). În anul 2000, la împlinirea a 80 de ani de existență a Bibliotecii „Gheorghe Asachi“ din Iași, a realizat, împreună cu Nicolae Busuioc
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
în România. A desfășurat o intensă activitate socială privind persoanele handicapate, alcoolismul, problematica copilului și adolescentului. A deținut funcția de secretar al Centrului de Studii și Cercetări pentru Problemele Tineretului, Filiala Iași. Timp de peste 25 de ani a susținut emisiuni radiofonice săptămânale cu tema Gânduri de viață lungă. A efectuat stagii de specializare în psihiatrie la Moscova și Sankt Petersburg (1971), pentru „Asistență extraspitalicească a bolnavilor psihici“ și o specializare, ca bursier O.M.S., la Paris, Marsilia și Bruxelles, în 1972
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
spectaculosul desfășurărilor militare era important, ci subtilitățile de cabinet, prima soluție se impunea de la sine. Dar S.N. a decis să le combine, cedând probabil unei propensiuni naturale spre artileria grea, și a rezultat ceea ce ne așteptam : un amestec de teatru radiofonic și Un august în flăcări (Surpriza este că până și scenele de luptă par citate !) Redundant acolo unde s-ar fi impus elipsa (ce rost au, de pildă, imaginile de la început, în care actorii își rostesc replicile ca pentru un
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
a fost creată, a fost avizată de oameni lucizi și competenți! Dar nu mă face, omul lui Dumnezeu, să cred că așa se întîmplă și-n viață! Dar mi s-a întîmplat mie. De-aceea am și scris scenariul acela radiofonic cu-atîta patimă. Am întîlnit doctori care s-au entuziasmat la un buchet de flori sau o carte și erau în stare să mă dea afară din cabinet cînd am scos plicul cu bani... Livia se așază la masă și-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
că nu discut cu tine decît cînd aflu că te-ai lăsat de scris, mă amenință el cu degetul arătător, apoi se depărtează. Îi place s-o facă pe supăratul, și asta de cînd a ascultat la radio un scenariu radiofonic de-al meu. Am fost un prost că ți-am povestit cum m-am certat cu șefa, mi-a spus Vlad a doua zi. Ai pus în scenariul tău toată cearta, mai ales vorbele șefei. Era păcat, i-am zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o doară, ca o socoteală cu glas tare: De două ori premiul doi la Televiziune, vreo paișpe mii; achizițiile pieselor, cele trei transmise la Televiziune, vreo douăzeci de mii; achiziția piesei de la teatrul de-aici, vreo douășpe mii; patru scenarii radiofonice transmise, vreo șapteșpe mii... Să tot fie, bani în mînă... în total... Vreo șaizeci și trei de mii, a surîs Livia, turnîndu-mi vin, o fetească făcută de țăran, adusă de pe lîngă Odobești. Și ce-ai făcut cu atîția bani? I-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
minute, vînzarea ouălor a fost oprită. Castronul meu cred că-i și-acum la Miliția Economică, oprit ca probă, dacă nu s-o fi... spart. M-am gîndit un timp să iau urma castronului, să culeg date pentru un scenariu radiofonic, "Castronul cu ouă", dar, prins de alte lucrări, n-am mai avut timp. Și-apoi, imediat după incidentul cu ouăle, soseau sărbătorile de iarnă: fiecare om avea nevoie ba de mirodenii, ba de-o bucată de carne macră... La astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ar fi putut trimite cei mai redutabili spioni ca să „miroasă” metodele românești ultramoderne de antrenament?! Sau, pur și simplu, era vorba despre PROSTIE, o mare și imensă prostie?! A doua intervenție a firoscosului cenzor se referise tot la un reportaj radiofonic: „În programul emisiei din 24 iulie În reportajul intitulat <<De o vîrstă cu libertatea patriei>> se arată următoarele: <<An de an posibilitățile de dezvoltare au crescut Încît punînd față În față cele două patrii, ale anilor 1944 și 1964, este
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cauze: desăvîrșirea construcției socialismului și Împlinirii celui mai nobil vis - comunismul>>”. Prin urmare, autorul acestei arzătoare lozinci prefabricate, putea să-și exprime dragostea nețărmurită pentru partid, socialism și comunism, dar numai În termenii indicați de tov. Costache, altminteri, adio, vedetism radiofonic! Iată și motivele invocate de cenzor: „Nu se obișnuiește să se dea cuvîntul de onoare În fața partidului și poporului atunci cînd cineva vrea să-și Închine viața realizării unui anumit țel. Poate fi crezut și printr-un angajament. Fraza este
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
1961), apoi Mama din Pelicanul de Strindberg (1969) și un rol de aleasă ținută dramatică - Vidra din drama istorică Răzvan și Vidra de B.P. Hasdeu (în 1963), alături de Teofil Vâlcu. Rolul Vitoriei Lipan din Baltagul de Mihail Sadoveanu, în înregistrarea radiofonică din 1969, rămâne un moment de referință al teatrului radiofonic. A jucat alături de mari nume ale scenei românești: Amza Pellea, Silvia Popovici, Miluță Gheorghiu, Gheorghe Cozorici. În 1971 este pensionată. Urmează 30 de ani de tăcere, de viață privată discretă
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
rol de aleasă ținută dramatică - Vidra din drama istorică Răzvan și Vidra de B.P. Hasdeu (în 1963), alături de Teofil Vâlcu. Rolul Vitoriei Lipan din Baltagul de Mihail Sadoveanu, în înregistrarea radiofonică din 1969, rămâne un moment de referință al teatrului radiofonic. A jucat alături de mari nume ale scenei românești: Amza Pellea, Silvia Popovici, Miluță Gheorghiu, Gheorghe Cozorici. În 1971 este pensionată. Urmează 30 de ani de tăcere, de viață privată discretă și în mod sigur plină de regrete și de tristețe
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
ucis nu ucide decît în legitimă apărare ? Asta nu e tot. Primul indiciu că asta nu e tot vine de la prietenul Ericăi (cel care moare) : acesta e arab. Al doilea indiciu e data nenorocirii : un 11. Următoarele indicii sînt eseurile radiofonice în care Erica pare să se identifice cu orașul și vorbește despre sentimentul de nesiguranță care a pătruns peste tot. Mai tîrziu, ea își invită ascultătorii să sune în direct și să-și spună părerile despre misteriosul justițiar ; majoritatea îl
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
fost sugrumată sub cenzură. Am moștenit o societate ruinată moral, politic, economic, cultural. Cu această ruină în și lângă noi am intrat în șocul unei lumi față de care nu puteam să avem altă empatie decât cea din surse livrești și radiofonice. Mai mult, nu ne cunoșteam societatea altfel decât din experiența proximității. Cercetările sociale au fost nu doar cenzurate, ci chiar cvasiinterzise din 1977. Fiecare trăia cu percepția directă a „celorlalți”, în ignoranță față de lumea mai largă. Guvernele României nu au
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
rând, convenționalitatea sa24. În aceste condiții, este justificat faptul că formațiunea specifică pentru realizarea prezentării mediatice este interjecția "cultă" iată. Asociată inițial textelor scrise, mai apoi expunerilor orale oficiale, iată pătrunde cu funcțiile menționate (vezi supra) mai întâi în textele radiofonice clasice (unde utilizarea concretului uite, care se adresează în primul rând simțului vizual, nu era firească) pentru ca, în cele din urmă să fie utilizată cu precădere în textele mediatice actuale vorbite (interferând cu valorile colocvialului uite, simțit ca inferior și
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
concretului uite, care se adresează în primul rând simțului vizual, nu era firească) pentru ca, în cele din urmă să fie utilizată cu precădere în textele mediatice actuale vorbite (interferând cu valorile colocvialului uite, simțit ca inferior și eliminat din conversația radiofonică și mai ales din cea televizată). În felul acesta, iată se transformă, dintr-un prezentativ demonstrativ, neutral afectiv, cu funcție de evocare, într-o marcă a cunoașterii perceptuale, cu toate că sensul acestuia nu include o componentă perceptuală. Posturile de radio utilizau (și
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
de Bertolt Brecht, în versiunea lui Florin Tornea, ș.a. T. mai înscrie în sumar portrete, evocări (Profira Sadoveanu, Mihail Sadoveanu și teatrul), articole-necrolog (Camil Petrescu), cugetări, epigrame, cronica plastică de Paul Cornel Chitic, cronica muzicală de Luminița Vartolomei, cronica teatrului radiofonic de Cristina Dumitrescu, cronica televiziunii, a baletului, a scenografiei, documente de arhivă, prezentări ale unor periodice de teatru, proiecte de reformă teatrală, reportaje, anunțuri, știri din actualitatea teatrală din țară și de peste hotare, rapoarte, indici bibliografici, ilustrații, poșta redacției. Alți
TEATRUL-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290116_a_291445]
-
Ramuri”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Viața studențească” ș. a. A mai semnat A. Braniște, T. Lăstun, Rivarol. În intervalul 1922-1926 a fost secretar al Editurii Cultura Națională, iar în 1926-1928 este deputat, ales pe lista Partidului Țărănesc. Din 1929 colaborează la emisiunile radiofonice, susținând rubrica „Revista săptămânii literare și artistice”. Prima carte, culegerea de nuvele și schițe Suflet de femeie, îi apare în 1920, urmată de câteva volume de proză scurtă, precum și de o serie de romane, deschisă în 1932 de Fundătura cimitirului
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
etc. Profesional, mă interesează mai mult emisiunea „Cărți și scriitori” de la postul din Londra decît „Teze și antiteze la Paris” de la „Europa Liberă”, care-mi oferă alt gen de satisfacții. Adineaori, la BBC, am ascultat o lungă dare de seamă radiofonică despre sărbătorirea lui Eugen Ionescu, la 23 aprilie 1983, în orașul Davis (California). Am fost atent, pentru că sînt dintre cei ce pot zice: „I like Ionesco!” (Pe eseist îl citesc frecvent.) Au avut loc - relata autorul „dării de seamă” - mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
anumite situații. De pildă, cînd intra la repetiții, băiatul era lăsat în camera portarilor. Cum nu putea să-i roage: „Aveți grijă de tovarășul Stalin!”, actrița le spunea: „Aveți grijă de tovarășul copil!” Discuția a pornit de la titlul unui serial radiofonic difuzat de BBC, Tovarășul tata, un fel de 1984 al lui Orwell, descompus în scheciuri și glume asortate cu rîsete pe bandă de magnetofon. Autorii își închipuie că, în 1999, Londra se va numi Londongrad, iar Anglia Republica Sovietică Socialistă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
regulă, cei cu care stau de vorbă sînt oameni fără nici o influență, iar locul conversațiilor e trotuarul, „colțul străzii”, restaurantul. Unii, într-adevăr, vor schimbarea în bine a vieții noastre, dar cei mai mulți sînt simpli amatori de taclale, colportori de informații radiofonice. Cu asemenea inși și dintr-un asemenea loc nu poți transforma lumea. Iar „lumea e așa cum este”Î Nouăzeci la sută din cei ce trec pe lîngă noi n-au decît grija loruși: cum să „ciupească”, cum să tragă chiulul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dintre exagerări, neînțelegeri și neadevăruri s-ar fi lămurit, poate. Răspuns la interviul său ultim, i-aș fi citit, probabil, un text apărut În revista studenților Universității din Chicago, Chicago Maroon, În noiembrie 2000, tocmai când avusese loc, Înțeleg, convorbirea radiofonică transcrisă și publicată În Tribuna. Textul se intitulează „Eliade Story” și este o reacție la apariția Jurnalului lui Sebastian. Despre acest Jurnal profesorul Zaciu afirmase, stupefiat (În Steaua, nr. 4-5-6/1997), printr-o dubioasă aluzie la Protocoalele Înțelepților Sionului, că
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]