1,568 matches
-
să știu de ce, am dus-o la buze și-am sărutat-o, pe când ne îndepărtam, minusculi sub cerul ca flacăra, pe cărarea îngustă. Noroc că băiețelul era prea preocupat de ceea ce făcuse la foișor ca să observe. Vântul rece, bătând în rafale roșii, mânjea cu purpură florile de câmp. În noaptea aceea m-am visat din nou în pădure. Era tot dimineață, o dimineață eternă, orbitoare. Dintre sutele de poteci întretăiate, alesesem una pe care mă hotărâsem să merg fără să mă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
te-au luat În armată? Îl Întreb la un moment dat, șerpuind pe aleile care merg spre cazarmă. Partea proastă e că cerul e foarte jos și are o singură nuanță de gri, seamănă cu o coală de tablă, și rafale de vînt rece și uscat Îi clatină nefiresc brațele veteranului, În timp ce el, adus de spate, se chinuiește să meargă. CÎnd nu mai poate, ne oprim și Încerc să-i alin cumva durerea, dar nu am cum. Dacă Încerc să-i
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
frigul umed se distinge un miros de fum domestic de cărbuni. Se aud cîini, orașul abia se ghicește, ici-colo pîlpîie neconvingător cîte o lumină În bezna umedă. Cred că Las Vegasul ar arăta identic, dacă l-ar cunoaște pe Ceaușescu. Rafale de fulgi apoși bat pieziș și mi se pun pe față, În Încremenirea nopții se aud burlanele picurînd. Închid geamul. De undeva zbiară un camion greu, ambalat puternic, apoi peste una dintre unitățile din oraș se aprinde o rachetă de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
unsprezece. Fuseseră în vizită la mama lui. Acum, George conducea mașina de-a lungul cheiului, tăind drumul pe la canal, pe lângă podețul de fier. Ploua cu găleata. Stropii de ploaie, înciudați, răpăiau ca niște gloanțe pe caroserie. Mânați de vânt în rafale piezișe, asaltau parbrizul, anulând într-o secundă frenetica strădanie a ștergătoarelor. Pe sticlă, picăturile se alcătuiau și se dizolvau în mici chipuri de draci. Strălucirea galbenă, intermitentă, a felinarelor, iluminând atomii de vijelie, se frângea în steluțe aurii pe geamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Portalul avea o înfățișare mai curând de capelă, cu vitralii victoriene. Își aduse aminte că sub portal se afla o bancă. Puse pe bancă cele două sticle, cu intenția de a le lăsa acolo. Dar cum ploaia se pornise în rafale, se așeză o clipă, alături de sticle. Alex, îmbrăcată într-un fulgarin și cu un șal pe cap, își făcu apariția. — Oh!... John Robert... Doamnă McCaffrey... scuzați-mă... v-am adus aceste sticle... Ce drăguț! Nu vrei să intri să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mare-i Dumnezeu - și i se va înfunda și lui... Poate că o pățeam și mai rău cu sărjăntul dacă nu eram cel mai bun trăgător... Păi n-am făcut eu o gaură cât pumnul în 19 țintă dintr-o rafală de mitralieră? Am mai tras eu, da’ atunci m-o ajutat și Dumnezeu. Poate m-a ajuta și de acum înainte... Trebuie să țin minte ca pe Tatăl Nostru că cercetașul nu pleacă niciodată în misiune fără să aibă bidonul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
interior... Băieți, plasați explozibilul cum și unde trebuie! Se mișcau ca niște spiriduși. Când totul a fost gata, sergentul a șoptit: Plecarea! Armele pregătite și atenție mare! Au ieșit în fugă, îndreptându-se spre spărtura din gardul de sârmă... O rafală de automat i-a făcut să devină una cu pământul... Aista-i rusul tău, Urecheatule. L-ai pălit cu milă. Al meu doarme dus - a remarcat Toaibă. Alte rafale de automat au pornit de-a lungul liniei ferate. Urecheatu, simțindu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în fugă, îndreptându-se spre spărtura din gardul de sârmă... O rafală de automat i-a făcut să devină una cu pământul... Aista-i rusul tău, Urecheatule. L-ai pălit cu milă. Al meu doarme dus - a remarcat Toaibă. Alte rafale de automat au pornit de-a lungul liniei ferate. Urecheatu, simțindu-se vinovat, s-a întors câțiva pași. I s-a părut că o umbră vine pe urmele lor. În clipa următoare, a armat scurt automatul și a tras lung
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pornit de-a lungul liniei ferate. Urecheatu, simțindu-se vinovat, s-a întors câțiva pași. I s-a părut că o umbră vine pe urmele lor. În clipa următoare, a armat scurt automatul și a tras lung secerat. Când vuietul rafalei a dispărut, a auzit o bufnitură... „L-am 52 nimerit. Grijania mamei lui de rus!” - a gândit Urecheatu pornind repede spre spărtura din gard. Când s-au văzut în siguranță, un pitpalac a început să se audă în noapte... Răspunsul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
o ca pe un ciomag, cu gând să mă doboare. Ghinionul lui însă a fost că i-am simțit mișcarea... Altfel... Cine știe? Acum mă anchetau rușii dacă mai trăiam. Da’ n-au ei norocul ista! Și cel căzut sub rafala mea era rusul că sentinela miruită de Toader nu cred să mai sufle. Să-mi fie învățătură de minte. Să nu mai cred în vorbele rușilor, chiar dacă le spun pe românește”. Îndată au ajuns la locul de trecere peste pârâu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
sufle. Să-mi fie învățătură de minte. Să nu mai cred în vorbele rușilor, chiar dacă le spun pe românește”. Îndată au ajuns la locul de trecere peste pârâu, unde îi aștepta locotenentul cu grupul lui, ținând automatele în cumpănire fiindcă rafalele de arme automate nu conteneau. Trebuie să dispărem din zonă, că acușica îi ziuă și rușii vor porni să-i găsească pe cei care i-au deran... O detunătură pornită ca din Infern i-a oprit șirul vorbelor locotenentului. Cerul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
subsuoară, gata să plece la culcare. Mergeau ca un șir de furnici. Era liniște pe tot cuprinsul. O rază de soare a străpuns ceața de deasupra văii. „Uite colo 55 lanul de porumb, adăpost sigur” - gândea Toaibă întețind pasul. O rafală de mitralieră s-a abătut - ca un lătratasupra văii. Toți au devenit una cu pământul. Fraților, a început nunta. Prtegătiți vă pentru dansul miresei - a vorbit Toaibă, mai mult pentru el. Și din alte puncte ale crestei s-au auzit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de mitralieră s-a abătut - ca un lătratasupra văii. Toți au devenit una cu pământul. Fraților, a început nunta. Prtegătiți vă pentru dansul miresei - a vorbit Toaibă, mai mult pentru el. Și din alte puncte ale crestei s-au auzit rafale de arme automate de toate calibrele. Între timp, au ajuns și cei din grupul din urmă. Locotenentul a constituit un „consiliu de război”, hotărând ca porțiunea ce rămăsese până în marginea lanului de porumb să fie parcursă numai și numai târâș
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
observațiile: Zece camioane cu trupeți - cam treizeci în fiecare camion - se deplasează spre sud-est. Șapte autovehicule grele, încărcate - probabil cu muniție - trec în aceeași direcție. Mașini ușoare urmează aceeași cale. O coloană de trupe de tăria unui regiment mărșă... O rafală de automat a pornit din dreapta odată cu o nălucă de vânt care a învârtejit pădurea... Care o fi călcând ca la nuntă? a întrebat Toaibă mai mult pentru sine, îndreptându-se spre locul cu pricina. După vreo zece pași și-a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
înainte, șoptindu-i printre dinți: Aici ești în misiune de luptă, lepădătură!!! Nu dai colțul la prima împușcătură. Asta înseamnă dezertare! Ce zici tu? „Ceilalți n-au decât să-și pună pielea la bătaie. Eu mă ascund.” Marș înainte, stârchitură!!! Rafalele de automat nu conteneau. Limbosu s-a lăsat cu greu mișcat din loc. Atunci Toaibă i s-a proptit în față cu țeava automatului sprijinită în pieptul lui: Dacă nu te miști, te fac ciur, nenorocitule!!! Cercetașii lui Trestie se
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a întâmplat, cum nu s-a întâmplat, dar rusul, înainte de a „adormi”, a apucat să țipe... Cât ai clipi, cei din mașini au sărit cu automatele în mâini și au început să tragă în neștire... Sublocotenentul Cicoare a tras o rafală de automat lungă și secerată... Îndată nu se mai auzea nici în cer nici în pământ... Toaibă și cu Trestie aruncau grenadă după grenadă asupra mașinilor de pe șosea și au pornit-o înapoi în salturi scurte... Grupul lui Urecheatu s-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
piciorului nu l a mai ascultat. În timp ce se întreba ce s-a întâmplat, s-a trezit cu Trestie lângă el. Ce-i cu tine, Toadere? De ce nu te miști? Ceilalți sunt deja la marginea drumeagului din gura gârlei. În larma rafalelor armelor automate, Toaibă a îngăimat, cu glas resemnat: Sunt rănit în pulpa piciorului stâng și mi se pare că nu-i o glumă. Nu mă mai ascultă deloc. Scoate centura și dă-o încoace! Toaibă s-a executat, gemând de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
vorba. Prea mi-au călcat în suflet cu ciubotele și m-au făcut neom! Grijania mamii lor!... În sâmbăta ceea, chiar din zori a pornit o ploaie rece care încet-încet s-a înfrățit cu fulgii de omăt. Vântul sufla în rafale de te îndoia. Se făcuse o vreme, să nu dai un câine afară, cum se spune. Toaibă însă, învățat cu tot felul de întoarceri ale vremii, a pornit spre crâșmă... Bine te-am găsit, bade Prispă. Bună să-ți fie
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Nu l-a tulburat nici prezența mușteriilor care intrau, beau un țoi-două și plecau în drumul lor... Afară se înserase de multă vreme, iar zloata nu contenea. Curgeau de sus trâmbe de ploaie împletite cu fulgi de omăt învălmășite de rafalele vântului. Târziu, când crâșmarul se pregătea să închidă, Toaibă s-a ridicat de la masa lui și a pornit către ieșire, cu cele două sticle sub braț. Răăămâi sănătooos, badeee... că îmi iau geamantaaanul șiii plec... Eu nuuu știu limaaanul spre
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
continuau să postească, iar puterea lor lăuntrică se irosea și o mare căldură îi chinuia. Și când s-au ridicat din paturile lor ca să se ducă la Iisus, capetele lor au început să se întoarcă de parcă ar fi simțit o rafală de vânt și, de fiecare dată când încercau să se țină pe picioare, cădeau înapoi la pământ. Atunci Iisus a venit la ei și le-a spus: "Voi suferiți pentru că Satana și bolile lui vă chinuiesc corpurile, dar nu vă
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
reverberat, amintindu-i leitmotivul unui film ce încerca un avertisment pentru un posibil război atomic; pe coasta estică a Australiei, vântul de pe un ocean mort izbea într-un geam de care era prinsă o sticlă de coca-cola, care la fiecare rafală izbea la rândul ei într-un semnalizator morse. Atunci a avut brusc senzația acută a lipsei unui punct de sprijin, ca în visele în care te prăbușești. S-a gândit la Cehov și la faptul că, probabil, nu mergem înainte
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
sânt sigur dacă nu e o nălucire de o clipă. Chiar atunci pe peron, după ce mă întorsesem din mlaștină, am avut un moment de confuzie și derută. Cum stam lângă Eleonora pe bancă și priveam trâmbele stârnite de vânt, o rafală violentă a transformat întreg peronul într-un vârtej de praf care m-a orbit și m-a silit să închid ochii. M-am simțit ca un beduin în deșert. Și deodată am avut senzația că din norul de praf apare
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
un ou. O grindină cum nu mai întîlnisem. Bucățile de gheață loveau cu zgomot acoperișul de tablă și, de pe fereastra sălii de așteptare, le vedeam rostogolindu-se pe peron, în vreme ce vântul gonea norii ca pe o turmă de bivoli. O rafală de vânt smulse ușa din spatele gării și o izbi de perete. M-am dus s-o închid și am rămas acolo, privind la furtuna de-afară. Veneam destul de rar în acea parte a gării și numai de nevoie, când trebuia
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
culegem urzici sau să scoatem apă din fântână. În rest, preferam să stăm în sala de așteptare și mai ales pe peron. Dar mi se pare că v-am mai spus asta. De câte ori bufnea vântul, izbea ușa de perete și rafalele ploii pătrundeau înlăuntru. Pe podeaua murdară începuseră să se formeze mici pârâiașe. Trebuia să închid ușa mereu și mi-am dat seama că, enervat, o trânteam de fiecare dată mai tare. În timpul acesta, arțarul îndoit de furtună scotea scâncete de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a furtună gata să înceapă. Vântul făcea tabla să țiuie, iar bălțile de lumină ale celor două becuri erau pline de praful adus de pe câmp. Apoi vântul s-a întețit. Parcă se pregătea să dărâme gara. Și, deodată, între două rafale, am auzit un zgomot nou și ciudat. Întâi n-am știut de unde venea. Am bănuit că vântul smulsese o fereastră sau aruncase o bucată de tablă de pe acoperiș pe peron. Când m-am lămurit, am rămas năucit, neștiind ce să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]