2,296 matches
-
că sunt undeva departe, în timp ce Paul îmi măsoară grăsimea de pe brațe, de pe talie, de pe burtă și de pe șolduri. Nu spune nimic, scrie doar rezultatele pe formular. ― Bun, spune el când termină. Dă-ți, te rog, pantofii jos, ca să te cântăresc. Rahat. Mă urc pe cântar uitându-mă nefericită la perete, în timp ce Paul manevrează cântarul până ce arată exact greutatea mea. Optzeci și șapte de kilograme. El notează pe formular, în timp ce eu încerc și reușesc să-mi controlez jena. Singura ușurare este că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
scuze, scuze, dar n-am avut cum să-mi ascund dezamăgirea din voce. O, Doamne, mă gândesc eu. M-ai mințit, ai mințit cu poza. Uit că de fapt și eu am mințit despre mine - acum oricum nu mai contează. Rahat, îmi spun eu apoi, trebuie să petrec două săptămâni cu acest bărbat revoltător - după care mă gândesc că nu, n-am să-l judec, omul poate chiar e de treabă. Dar exact în clipa în care stau și mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Jemima Jones cea greoaie de la Kilburn Herald. ― Și, au fost înțelegători cu concediul? spune el, mutând conversația pe un teren mai neutru, mai confortabil. ― Da, și or să mă promoveze când mă întorc. ― Te promovează? Unde te mai pot promova? Rahat! Aproape că am pierdut jocul. Ține minte, Jemima, de-acum ești JJ, prezentatoare de televiziune. ― Or să-mi dea un spațiu mai mare de emisie. ― Chiar că mi te pot închipui în televiziune, spune el. Poate că ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
vrea, sau că n-a încercat să mă aducă în pat, dar acum e altfel. Jemima, tipul chiar îmi place. Serios, chiar îmi place, și nu vreau să stric totul și să sar prea curând în pat cu el. ― Of. Rahat. Asta înseamnă că eu am stricat totul cu Brad? Întotdeauna chestia asta strică o relație? ― Potrivit Regulilor, da. ― Ce Reguli? ― E vorba despre cum să joci tare ca să-l prinzi în mreje pe bărbatul visurilor tale. ― Și tu crezi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
capul în jos. ― Fata aia nu e Jenny? Dar nu, se gândește ea. N-are cum să fie ea. Ce-ar putea face o fată ca ea printre toți acești oameni frumoși? La 10.30, Jemima se uită la ceas. ― Rahat, strigă ea. Trebuia să fiu acasă. ― N-ai grijă, chicotește Lauren. Joacă după Reguli! Fă un pic pe inabordabila! ― Trebuie să plec, spune Jemima, care este puțin mai trează decât Lauren, și ai face bine să mergi și tu. ― Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
masa și ajunge să-și dea cu pumnul în coapsă. Mai stăm! mai spune ea, dar îi iese „ștăm“. ― Nu. Jemima se ridică și o trage pe Lauren de pe scaun. Te bag într-un taxi. ― Lasă-mă numai o secundă. Rahat. Rahat. Se întoarce către Jemima: care e numărul meu de telefon? ― Nu știu, spune Jemima. Putem pleca acum? ― Nu până nu-mi cauți numărul de telefon Jemima își scoate agenda și-i arată lui Lauren numărul de telefon. În timp ce Lauren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și ajunge să-și dea cu pumnul în coapsă. Mai stăm! mai spune ea, dar îi iese „ștăm“. ― Nu. Jemima se ridică și o trage pe Lauren de pe scaun. Te bag într-un taxi. ― Lasă-mă numai o secundă. Rahat. Rahat. Se întoarce către Jemima: care e numărul meu de telefon? ― Nu știu, spune Jemima. Putem pleca acum? ― Nu până nu-mi cauți numărul de telefon Jemima își scoate agenda și-i arată lui Lauren numărul de telefon. În timp ce Lauren încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
poartă mai profesionist decât a văzut-o Ben vreodată. ― Bine, Diana, spune el supus. Îmi voi îndeplini sarcina. ― Pun pariu că asta le spui tuturor fetelor, spune ea, neputând să reziste tentației de a flirta măcar un pic cu el. Rahat, gândește Ben, care se mulțumește să-i zâmbească dulce, râde la gluma ei și iese din birou. Dă fuga la Simon. ― Ai auzit? îi spune el, radiind de fericire. ― Da. E extraordinar, nu? ― Dar suntem acolo la treabă, Simon, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
vorba că trebuie, doar că nu ți-am făcut niciodată nimic care să te rănească, și-ar fi drăguț dacă ai fi și tu drăguță. ― A fi prietena lui Brad, spuse Jenny, punând un accent obraznic pe „prietena“, e un rahat, în ceea ce mă privește. Crezi că dacă vii încoace și-ți arăți părul blond și picioarele schiloade pe-aici ai dreptul să iei totul în primire, te înșeli. ― Despre ce dracu' vorbești? Nu încerc să iau pe nimeni în primire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
îmi torn o cola dietetică și mă întorc în dormitor, mă urc în pat și mă întind după telecomandă. Dar când ajung la ea, mi se varsă paharul, și cola dietetică se împrăștie peste tot pe cearșafurile albe de in. Rahat! Fug la bucătărie după un șervet, dar oricât aș freca, se pare că nu pot să scap de pete. Știu că Brad va înnebuni, pentru că-i place ca totul să fie perfect, dar știu eu oare unde sunt cearceafurile? Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în așteptare. ― Stai un pic, o întrerup eu pe Lauren. Mă mai sună cineva. Cum manevrezi chestia asta nenorocită? Lauren îmi explică și fac așa cum îmi spune: apăs butoanele de care îmi spune ea. ― Alo? ― Tot eu sunt, spune Lauren. ― Rahat. Stai așa, să mai încerc. ― Alo? ― Nu, tot eu sunt. ― Of, eu mă dau bătută. E probabil cineva foarte plictisitor, pentru Brad. O să-l ignor, tu continuă să-mi spui ce s-a mai întâmplat. Și Lauren face întocmai. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
i se spună doar că persoana respectivă vorbește pe altă linie, iar apelul său va fi preluat curând. Ceea ce se se întâmplă. ― Mama dracului, ridică naibii telefonul! zbiară el, și cei care roiesc prin jurul biroului lui îl privesc cu îngrijorare. Rahat! țipă el, luându-și cheile de la mașină și fugind pe ușă afară. ― Brad? spune Jenny, care trebuia să aibă o discuție cu el despre noile strategii de publicitate. Brad? Care e problema? Se ridică, evident îngrijorată, și-și pune mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
lovit direct în frunte și doare al naibii de tare. Așa, cearșafurile. Le și văd în fund, așa că scot cu grijă unul, după care mă dau jos de pe scaun și-mi strâng lucrurile care sunt acum pe jos. Dar ce-i cu rahaturile astea? Încep să ridic hârtiile, și apoi ceva îmi atrage atenția: dau câteva hârtii la o parte cu piciorul să văd ce e. Și înlemnesc. Nu. Nu poate fi adevărat. Pentru câteva momente, lumea pare să stea în loc și trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
se întoarce la Simon. ― Vezi despre ce vorbesc? Femei frumoase, șampanie pe gratis, mâncare delicioasă. ― Tu îți poți permite să mergi cu clasa business, mormăie Simon. Cu salariul meu de două parale, aș ajunge la clasa vitelor, cu scaune de rahat și mâncare la fel. ― Nu eu am plătit pentru asta, spune Ben. ― Da, dar ai fost înnobilat pentru că ești celebru. Nu prea cred c-ar face același lucru și pentru producătorul Simon Molloy care muncește de-i sar capacele, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
umărul. ― Îți mulțumesc, îmi spune el răgușit. Eu îi zâmbesc doar, desenându-i cercuri mici pe piept cu arătătorul. Stăm acolo ceva vreme și ne sărutăm, ne dezmierdăm cât se poate de comod, după care Ben se uită la ceas. ― Rahat! spun el și sare din pat. Trebuie să prind avionul. Mă ridic din pat, și atunci aud un ciocănit la ușă. ― Ben? Sunt Simon. Plecăm în zece minute. Ești gata? ― Aproape, strigă Ben, poticnindu-se în pantofi. Rahat! mormăie el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
la ceas. ― Rahat! spun el și sare din pat. Trebuie să prind avionul. Mă ridic din pat, și atunci aud un ciocănit la ușă. ― Ben? Sunt Simon. Plecăm în zece minute. Ești gata? ― Aproape, strigă Ben, poticnindu-se în pantofi. Rahat! mormăie el, fugind prin dormitor. ― Te ajut să împachetezi, spun eu, dându-mă jos din pat fără ezitare, cu toate că sunt complet goală. Ben stă și se uită la mine, apoi își lasă hainele să cadă și-și pune brațele în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
oftând: ― Nu-mi vine să cred că tu ești, nu-mi vine să cred că noaptea trecută a fost de-adevăratelea. Începem să ne sărutăm din nou, după care Ben se trage înapoi. Nu pot. Nu putem. N-am timp. Rahat! N-avem timp de sărutări și mângâieri leneșe post-coitale. În zece minute, Ben a terminat de împachetat și îmbrăcat. Coborâm împreună, îngrozită la gândul că ne vom lua la revedere, îngrozită de ce va urma. ― Bu-nă, spune un tip pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să-și ducă acasă cumpărăturile înainte să le ude ploaia. Ador toate astea, pentru că aici sunt în siguranță. Sunt în siguranță, sunt fericită și protejată. Nu-mi pasă că exact opusul Californiei. Nu-mi pasă că vremea e mereu de rahat. Nu-mi pasă că nu-mi spune nimeni, niciodată: „Să aveți o zi bună“. E minunat, și vibrant, și real. Și mai presus de toate, aici e casa mea. EPILOG Jemima Jones nu mai e slabă, dar nici plină, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fost acolo de multe ori. Domnul acela specialist În artă asiatică, doctorul Wu, parcă. Am auzit că e foarte bun. —Cel mai bun, aprobă Harry. — Indiferent cine ne va fi ghid, adăugă Dwight, să-l punem să taie jumătate din rahaturile culturale - muzee și chestii de genul ăsta, și să pună În loc activități fizice, mers cu bicicleta, drumeții. Heidi Îl Întrerupse: —Eu cred că fiecare ar trebui să se documenteze În legătură cu Birmania, cu istoria, politica sau cultura ei. Bibi știa atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
făcu tu? Îi replică Marlena. Tot urlă ceva despre urinat. Ai urinat pe vreun altar? El se simți jignit. — Sigur că nu. Am folosit un pisoar În aer liber... Și chiar În timp ce pronunța cuvintele, Își dădu seama de groaznicul adevăr. —Rahat! O văzu pe femeia În costum tradițional scoțând un telefon mobil ca să-l anunțe pe șeful minorității Bai În legătură cu ce se Întâmplase. Uimitor, se minună Harry, au rețea aici, la mama dracului. Restul acelei memorabile după-amiezi l-au petrecut Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Și l-au pus În cănița asta frumoasă. Nu-i așa că sunt minunați? Toți o iubesc, mamă. Ne-am distrat super. Pe jumătate adormit, Bennie ridică receptorul. —Cu domnișoara Chen, vă rog. — Nu e aici. Bennie se uită la ceas. Rahat, era șase dimineața. Cine naiba era cretinul care suna la ora asta? — Știți cumva când se va Întoarce? Vocea avea un ușor accent britanic, dar sigur nu era Harry Bailley. Nu știu, mormăi Bennie. Încă nu-și venise În fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fi foarte bine Mark Moffet și fiul său, Rupert, Împreună cu Esmé, fiica logodnicei mele Marlena Chu, și ea dată dispărută. Apărură patru fotografii. —Aia-s eu! strigă Esmé și apoi se bosumflă instantaneu. Urăsc poza aia. Moff lovi din picior. —Rahat! Harry, idiotul naibii! Sunt aici, la mama dracu’, nu În Mandalay. —Logodnică, șopti Marlena pentru sine. —Ce ne Îngrijorează, continuă Harry, este că erau conduși de doi bărbați... —Care nu erau Însă birmanezi, Îl Întrerupse reporterul, după cum ni s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Ți se face rău uitându-te În jos. Tăiați. Frânghii lungi traversează prăpastia periculoasă: o, e un pod suspendat. —O, la dracu’, asta nu, se aude Bennie din afara cadrului. În continuare, un șir de cuvinte pronunțate printre dinți. —Solid? — Frică. —Rahat! Prietenii lui chiar au de gând să-l traverseze? Dumnezeule mare, uite-l pe Moff cum se duce! Apoi Rupert! Heidi! Și Marlena - trece și ea - bravo, fetițo! Apoi Esmé, Dwight, Vera, Wyatt, Wendy, Bennie... Roxanne Îi strigă lui Dwight
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să le oferim doar compasiune sau un ajutor simbolic. Vrem să-i ajutăm mai mult, Într-un mod substanțial care să conteze. Tăiați. Și din nou hăul. Se aud voci certându-se, plângându-se, refuzând să creadă, insistând. Suntem În rahat, se aude glasul Roxannei. Obiectivul camerei e Îndreptat spre o scară din frânghii care atârnă de partea cealaltă a crevasei. Podul s-a prăbușit! Se uită În jos? A căzut cineva? Cine? Câți? Marlena? Esmé, Moff? Nu? Nu! Slavă Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Întreagă pentru Free to Speak, denunțând regimul și vorbind despre situația disperată a birmanezilor. Phil Gutman a antrenat-o. —Nu ai voie să fii slabă, i-a zis el. Trebuie să denunți nenorocirea aia de regim. Oamenii care cred În rahatul ăsta de „angajament constructiv“ se dovedesc a fi de obicei consultanți pe relații publice sau oameni care fac lobby, angajați de societățile care au afaceri acolo. Și cei care fac lobby Îi Încurajează pe oameni să-și facă speranțe, spunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]