6,973 matches
-
Nu s-a mai uitat Domnul la mine În felul ăsta de cînd eram copil, se mai Închină o dată Zahar. Luînd seama și la vorbele rusului, Pomean, cu toate că-i era rușine și frică de gîndul său, aștepta să vadă poarta Raiului deschizîndu-se. Auzi În schimb, iar rusul tresări din nou, auzi urletul lupilor. Scoaseră puștile. Caii se opriseră și nici În ruptul capului nu mai voiau ori nu mai Îndrăzneau să Înainteze. Pierduți cu ochii În cer, pe pămînt Îi Înconjuraseră
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lungi de iarnă cu ghemo toace de cîrpe și resturi de blană muiate În seu și aprinse la capătul unor pari spre a-și lumina calea. Fumegau Îndelung și gros. Lupii destrămaseră Încercuirea, se depărtau, dar se ațineau la pîndă. Raiul de culori și de luciri din cer nu-i În fri coșase. Atîta doar că parcă nu se jeluiau la fel de tare ca-n alte Îm prejurări. Săniile trase de reni ale celor ce le veneau În Întîm pinare Îi Înconjurară
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
iar primăvara se Întorceau În ținu turile lor de dincolo de vărsarea Irtîșului În Obi. A pe trecut printre ei stingerea prelungită a soarelui nopții asupra lumii și nu știa să spună ce-l zdruncinase mai mult, luminile acelui cer de rai ori Întîl nirea cu cei care-l scăpaseră de lupi și cu graiul lor care-i amin tea de casă și era cît pe ce să-i stoarcă lacrimi. Fusese, oricum, cea mai Însemnată noapte ori zi din viața lui
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pentru că Împăratul, cît era el de Împărat, nu putea fi de aur greu, dar aur avea din belșug și pentru acea comoară Îl omorîseră roșii. Nu le venea la socoteală Însă deloc istoria cu cerul cuprins de luminile și culorile Raiului În plină noapte. Susțineau, gata să se sfădească rău, că una ca asta nu poate fi cît Îi lumea lume. Că soarele nopții e o vedenie precum focurile tot noaptea pe comorile niciodată găsite În pămînt și că de ce s-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pămîntul e ca o roată ori ca un măr, apoi tocmai din pricina formei de măr, razele soarelui ajung În anumite locuri de pe glob În felul acesta și-n felul acela.... Pișcăranii nu și nu. Că de ce să se uite fereastra Raiului la Gheorghe, și nu la ei, că și ei au bătut lumea În lung și-n 213 Jos de pe Pămînt lat, și ei au fost la America, și ei s-au bătut În Franția și-n Rusia, dar de năzdrăvănii
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe Satana și, după ce-i ține o predică moralizatoare, îl pune în lanțuri și-l aruncă la beci până la a doua Venire. Isus apucă dreapta lui Adam și rostește asupra tuturor o formulă de eliberare din păcat. Urmează urcarea la rai, unde se află deja trei personaje: Enoh, Ilie și tâlharul cel bun. Un scurt capitol al versiunii latine, extrem de cunoscută în Occidentul creștin, constituie poate cel mai adecvat comentariu al icoanei Anastasis. Aici Isus însuși îl execută pe Satana. Iadul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
acum paisprezece ani - fie în trup, nu știu, fie în afară de trup, nu știu, Dumnezeu știe - a fost răpit în felul acesta până la al treilea cer. și-l știu pe un astfel de om ș...ț că a fost răpit în rai și a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască”. După ce asistă la judecarea a trei suflete, după ce coboară din al treilea cer și se plimbă prin Cetatea lui Cristos din mijlocul lacului Acherusius, Pavel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu fața la pământ. Când, dimpotrivă, sufletele se îndreaptă către poarta strâmtă, chipul i se luminează și el se reașază pe tron „râzând de bucurie”. „Poarta strâmtă este a drepților; ea duce la viață și cei care trec printr-însa merg în rai” (cap. XI). Proporția între mântuiți și condamnați este de unu la șapte mii. Etapa următoare: locul judecății, aflat imediat după intrarea pe drumul cel larg. Aici se află iarăși un tron, „înfricoșător la vedere (phoberos en eidei), din cristal strălucind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mai sus. Judecătorul poruncește altui înger să deschidă imensa carte și să găsească păcatele sufletului împricinat. „și deschizând cartea, acela găsi păcatele egale cu faptele bune” (cap. XII). Prin urmare, judecătorul nu-l poate trimite nici în iad, nici în rai; respectând cu strictețe principiile justiției divine, îl părăsește într-un loc de mijloc (eis to meson) până la judecata universală. Abraham nu pierde ocazia de a-și revela încă o dată virtutea: împreună cu arhanghelul Mihail, el rostește o rugăciune spre folosul sufletului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sufletul la locul unde se afla mai înainte. Abraham zise îngerului: « Unde este sufletul pus la mijloc?» Îngerul îi răspunse: «A fost mântuit prin rugăciunea ta sfântă; un înger purtător de lumină l-a luat și l-a dus în rai»” (cap. XIV). În sfârșit, căindu-se de graba cu care-i pedepsise pe păcătoșii zăriți în timpul călătoriei sale extraterestre, patriarhul rostește o rugăciune și pentru sufletele lor, iar Dumnezeu îi reînvie, dându-le astfel prilejul de a se pocăi. Ultima
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cel mai bun, cel mai drag frățior al nostru, dar tare-i curios. Pe toate vrea să le știe. Numai că nu-i de joacă. Da, e de bucurie acum, dar nu-i de joacă. O floare înțeleaptă din grădina Raiului mi-a spus că știa de la stră-străbunica ei, care crescuse pe malurile Nilului în vremea tinereții ei, dar acum păstra de o veșnicie tăcerea sfânta înflorind pe-o tulpină cu ea, că, în ziua în care unul din noi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
uiți la găidulcile mele?... Astea-s rămase din vremurile de demult, de la ăi dinaintea mea... E-hei, săracele, câte cântece n-am mai zis și eu cu ele!... E frumos în casa matale, deadule... observă Culae. Parc-ar fi în rai... Ochii bătrânului se îngustară cu un fel de duioșie. E-hei, grăi el, e-heiii!... Întortocheată și plină de încercări e viața omului... De unele omul se poate lipsi... Da' cântecul..., cântecul, nepoate, cântecu-i nelipsit de la viața omului!... Da, nepoate, cântecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să se întoarcă cât mai repede la Vărăști. Copiii lui trebuiau să se bucure de copilărie în satul de lângă lunca Sabarului, așa cum se bucurase și el la vremea sa. În ciuda timpurilor nefericite, casa părintească rămăsese, în ochii lui, un mic rai. Acolo încă mai era plăcut să trăiești. Închizând poarta, Virgil văzu o căruță trasă în curtea casei și doi cai dormitând cu spinările acoperite de pături, dar nu dădu faptului prea mare atenție. Uneori moș Panciu, proprietarul, mai găzduia câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
moderne și tradiționale trebuincioase, lucrat cu gust până la cel din urmă detaliu, din interioare și de la anexe, grădină, livadă, împrejmuiri. Că doar nu în zadar toți nepoții așteptau cu nerăbdare vacanțele ca să mai petreacă și ei măcar câteva zile în raiul de la poala pădurii al bunicilor, cu flori, cu miresme, cu zumzete, cu fructe, legume și bucate ecologice, cu ozon berechet, cu hârjoană și mijoarcă prin livadă și hambare; cu patine pe lac în timpul iernii și cu săniuș pe derdeluș. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ale florilor de cireș ce albesc zările și cărările. Cu îndreptățită mândrie oamenii locului amintesc oaspeților ori de câte ori au ocazia că aici s-a născut una dintre variantele Mioriței, că aici se află acel picior de plai și acea gură de Rai cu iarbă grasă și cu flori frumoase și mai spun oamenii spre luare aminte că numai din această parte de țară se poate vedea cu ochiul liber, pe parcursul întregului an, acel Luceafăr strălucitor ce luminează cărările ascunse către muzele poeziei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Welcome to the Cayman Islands suna puțin aiurea, ca și vesela forfotă, atmosfera de vacanță înfrățită cu eternitatea. Acum convorbirea cu managerul băncii i se părea din nou o glumă macabră. Cum Dumnezeu să mori într-un asemenea colț de rai? Și cum putea zămisli Andra, în această lume a euforiei, acele epistole ale singurătății? ... Sunt mai singură decât singurătatea, Z. Noroc de broasca țestoasă, de El-Zorab și de șevalet, autocratul care mă alungă prin lume și mă poartă prin imperiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
parce-que je veux partager avec toi le plaisir du mon Paradis. Et puis, sans toi ce n'est pas la même chose, tu le sais toi aussi, tu veux être avec moi. Avec tout mon amour, Monique În groapa din fața raiului se găsesc frumusețile lumii, sclipind în lumina nopții și luminând cu raze gălbui lumina albă. Fasciculele porneau dintr-același punct, descriind razele unui cerc, oprindu-se aparent la câțiva metri de centru. Cristina, arăți delicios. Dacă ai apărea așa zilnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Să nu privești în urmă. Numai înainte. Însă, să ții minte și să crești. Să nu eziți. Și dacă vei atinge ceva mai presus, și vei coborî, nu vei cădea mai jos, numai că ți se va părea că din rai ai ajuns în iad. Însă de îți vei găsi drumul, niciodată nu vei pleca din rai. · Las-o în pace, și nu-ți voi face nimic. Nu o fă! Între mine și tine mă aleg pe mine. sau Aștept. · Perfecțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
eziți. Și dacă vei atinge ceva mai presus, și vei coborî, nu vei cădea mai jos, numai că ți se va părea că din rai ai ajuns în iad. Însă de îți vei găsi drumul, niciodată nu vei pleca din rai. · Las-o în pace, și nu-ți voi face nimic. Nu o fă! Între mine și tine mă aleg pe mine. sau Aștept. · Perfecțiunea nu se află în absolut, ci în particular. Trebuie să visăm particularul ideal. Cerul e sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
multă speranță, poate că și sufletul Silviei s-a detașat de corp atunci când se afla în câmpia aceea minunată, în care ea s-a simțit ușurată și cu o pace interioară. Cele două drumuri de la răspântie poate semnificau drumul spre rai și drumul spre iad, sau drumul vieții, ori cel al morții, făcând-o pe mamă să nu știe pe care să apuce. Dacă vocea i-a poruncit Silviei să 18 se întoarcă, aceasta înseamnă, gândea Cecilia, că mama va trăi
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pe ghizdele, s-a uitat lung la mine, apoi a început să povestească: -Finule așa este vara aici. După ce ies de la serviciu, de la Bacău, îmi vine să zbor numai să ajung aici cât mai repede, unde zic eu că este raiul... după care și-a reluat activitatea, scuzându-se... Te rog să mă scuzi, mai am câteva cuiburi de roșii pe care trebuie să le ud acum, de dimineață. După ce soarele își întețește razele nu trebuie să le mai ud că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în ziua a șaptea "de toată lucrarea Lui pe care o zidise și o făcuse" (Facerea C. I 3), binecuvântând și sfințind aceea zi. A rânduit apoi un loc cu toate bunătățile, numit Eden sau Raiu și aici, în grădina Raiului a așezat pe Adam "ca s-o lucreze și s-o păzească" (Facerea II 13). Grădina aceasta, udată de râuri și plină "de tot felul de pomi, plăcuți la vedere și buni de mâncare", avea în mijloc "pomul vieții" și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Poți să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit" (Fac. C II 16-17). Adam stă singur în rai Văzând Dumnezeu că "nu este bine ca omul să fie singur" Și-a zis "am să-i fac un ajutor potrivit pentru el" (Fac. C II 18). Și, pe când Adam dormea, Dumnezeu a luat una coastele lui și din ea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
să mănânci iarba de pe câmp. În sudoare frunții tale să-și mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci din țărână ești și în țărână te vei întoarce" (Fac. III 17-20). Izgonirea din rai "Domnul Dumnezeu a zis: "Iată" că omul a ajuns ca unul din Noi (acest "Noi" reprezintă Trinitatea: Tatăl, Fiul și sf. Duh), cunoscând binele și răul. Să-l împiedecăm dar acum, ca nu cumva să-și întindă mâna și să
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pomul vieții" (Fac. III 22-24). După izgonirea din Rai După izgonirea din Rai, Adam și Eva, au dus traiul amărât, pe care-l duce întreaga omenire până astăzi. Cei dintâi copii născuți din ei, au fost născuți după izgonirea din rai. Întâi s-a născut Cain, apoi Abel. Cain a omorât pe fratele său Abel. // "La vârsta de 130 de ani, Adam a născut un fiu după chipul și asemănarea lui, și i-a pus numele Set". După nașterea lui Set
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]