935 matches
-
Izvorul Muntelui (care se varsă direct în Bistrița în aval de baraj), Izvorul Alb și Secu (care se varsă în lacul Izvorul Muntelui). Este străbătut de șoseaua națională DN15, care leagă Piatra Neamț de Toplița. La Bicaz, din acest drum se ramifică șoseaua națională DN12C care urcă pe valea râului Bicaz, trece prin cheile Bicazului și duce la Gheorgheni. Gara din oraș este capătul căii ferate Bacău-Bicaz. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Bicaz se ridică la de locuitori, în scădere
Bicaz () [Corola-website/Science/297089_a_298418]
-
de șoseaua DN21, ce leagă Brăila de Slobozia și Călărași. Orașul se află în partea central-sudică a județului și este traversat de râul Călmățui și de șoseaua națională DN21, care leagă Brăila de Slobozia. La Însurăței, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ203, care duce spre est către Zăvoaia, Ulmu, Făurei, Jirlău și mai departe în județul Buzău către Bălăceanu, Ziduri și Valea Râmnicului; precum și șoseaua județeană DJ203R, care duce spre est tot către Ulmu, trecând însă prin Cireșu. Conform
Însurăței () [Corola-website/Science/297099_a_298428]
-
București. Orașul se află în colțul nord-vestic al județului, la limita cu județul Ialomița. Este traversat de autostrada București-Constanța, pe care este deservit de o ieșire, precum și de șoseaua națională DN3, care leagă Călărașiul de București. Din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ402, care duce spre sud la Sărulești, Nana și Luica. Este traversată și de calea ferată București-Constanța, pe care este deservită de stația Fundulea. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Fundulea avea statut de comună rurală, având numele
Fundulea () [Corola-website/Science/297206_a_298535]
-
Teleajen. Este străbătut de șoseaua județeană DJ102, care îl leagă spre nord de Izvoarele (unde se termină în DN1A) și spre sud de Vărbilău, Dumbrăvești, Plopeni, Păulești și Ploiești (unde se intersectează cu DN1B). Din acest drum, la Groșani se ramifică șoseaua județeană DJ100N, care duce spre est la Teișani (unde se termină în DN1A). În oraș se află stația Slănic, capătul căii ferate Buda-Slănic. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Slănic se ridică la de locuitori, în scădere față de
Slănic () [Corola-website/Science/297199_a_298528]
-
castelul Peleș. Orașul se află în nord-vestul județului, la limita cu județul Dâmbovița, pe malurile Prahovei, acolo unde aceasta primește apele micului afluent Peleș. Este străbătut de șoseaua națională DN1, care leagă Ploieștiul de Brașov. La , din acest drum se ramifică șoseaua națională DN71, care duce spre sud-vest la Târgoviște, Răcari și Tărtășești (unde se termină în DN7 aproape de București). Prin oraș trece și calea ferata Ploiești-Brașov, pe care este deservit de stația Sinaia și de halta Sinaia Sud. Conform recensământului
Sinaia () [Corola-website/Science/296714_a_298043]
-
exact la ieșirea acestuia dintre munți, la confluența cu pârâul Cuejdiu. Orașul este traversat de șoseaua națională DN15, care o leagă spre sud-est de Bacău și spre vest de Toplița, Târgu Mureș și Turda. Din acest drum, la Piatra-Neamț se ramifică șoseaua națională DN15C, care duce spre nord la Fălticeni, iar din acest drum se ramifică șoseaua națională DN15D care duce spre est la Roman și Vaslui. Din DN15, în oraș se mai ramifică și șoseaua județeană DJ157, care duce spre
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
șoseaua națională DN15, care o leagă spre sud-est de Bacău și spre vest de Toplița, Târgu Mureș și Turda. Din acest drum, la Piatra-Neamț se ramifică șoseaua națională DN15C, care duce spre nord la Fălticeni, iar din acest drum se ramifică șoseaua națională DN15D care duce spre est la Roman și Vaslui. Din DN15, în oraș se mai ramifică și șoseaua județeană DJ157, care duce spre sud-est la Dumbrava Roșie, Dochia, Mărgineni, Făurei, Trifești și Horia (unde se termină în DN15D
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
Turda. Din acest drum, la Piatra-Neamț se ramifică șoseaua națională DN15C, care duce spre nord la Fălticeni, iar din acest drum se ramifică șoseaua națională DN15D care duce spre est la Roman și Vaslui. Din DN15, în oraș se mai ramifică și șoseaua județeană DJ157, care duce spre sud-est la Dumbrava Roșie, Dochia, Mărgineni, Făurei, Trifești și Horia (unde se termină în DN15D). Este amplasat parțial (zona centrală și cartierele vestice) la altitudinea de 310 m, într-un bazin intramontan străjuit
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
posterioară. Inima este inervată de un ganglion cardiac. Miofibrele musculare ale inimii sunt dispuse inelar și contractă inima în timpul sistolei. Există două valvule ce preveni refluxul hemolimfei în inimă. <br> Respirația este de tip traheal. Două trahei laterale principale se ramifică puternic, aproape la fiecare organ intern. Traheile se deschid prin stigme amplasate pe opistosomă. Intern, ele au o structură spiralată ce împiedică închiderea lor în timpul locomoției. <br> Aparatul digestiv. La opilioni lipsește mecanismul de filtrare. La fel lipsește și digerarea
Opiliones () [Corola-website/Science/318096_a_319425]
-
sud, limanul Catlabuga este legat de brațul Chilia printr-un canal strâmt prin care trec peștii. În trecut, Catlabuga a fost un rezervor unde erau colectate apele Dunării când acestea depășeau cotele de inundații. Din bazinul principal al limanului se ramifică lateral două golfuri : Golful Tașbunar (în partea de nord-vest, cu o lungime de 4 km) - unde se varsă râul Tașbunar și Golful Hasan (în partea de nord-est, cu o lungime de 5 km) - unde se varsă râul Enica. În partea
Lacul Catlabuga () [Corola-website/Science/318209_a_319538]
-
excretoare mai sunte efectuate și de alte structuri: corp adipos, celule limfatice etc. Miriapodele sunt animale unisexuate, cu fecundație externă. Gonadele (ovarele și testiculele) sunt pare sau contopite, în dependență de clasă. Gonoductele sunt impare, însă spre ieșire ele se ramifică în două. Se deschid gonoductele în al treilea segment. La chilopode este invers, anterior gonoductele sunt duble, apoi se unesc. Împerecherea are loc prin transferul spermatoforului de către mascul femelei. Ouăle depuse de femelă sunt bogate în vitelus nutritiv. Pentru aceasta
Myriapoda () [Corola-website/Science/319634_a_320963]
-
râului Argeș, acolo unde acesta formează lacul de acumulare Zigoneni și primește apele afluentului Tutana, la sud de municipiul Curtea de Argeș. Este străbătută de șoseaua națională DN7C, care leagă Piteștiul de Sibiu prin Munții Făgăraș. Din acest drum, la Stejari se ramifică șoseaua județeană DJ704F, care duce spre vest la . La Valea Brazilor, acest drum se intersectează la rândul său cu șoseaua județeană DJ704H, care duce spre nord la Curtea de Argeș (unde se termină în DN73C), și spre sud la (unde se termină
Comuna Băiculești, Argeș () [Corola-website/Science/319762_a_321091]
-
situată în prosoma posterioară și opistosomă. Inima are opt osteole - orificii prin care sângele intră în inimă, două în prosomă și șase în opistosomă. Sistemul respirator este de tip traheal. Lateral corpul este traversat de două trahei principale care se ramifică spre toate organele. Traheile se deschid la baza coxelor celei de a doua perechi de picioare și în segmentele II și III ale opistosomei. Orficiile sunt acoperite cu opercule. Aparatul digestiv. Hrana este prinsă și fărâmițată cu ajutorul chelicerelor și lichefiată
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
un mic lac chiar sub fereastră de dupa Gaură de Șoarece 2. Galeria cu Ploaie, care se îndreaptă spre nord, este activă, cu un parau ce curge spre Sala Confluentelor. E înaltă și sinuoasa, mai mult cu caracter subfosil și se ramifică în Galeria Șerban dintr-un pliu pe stânga, apoi Galeria cu Aluviuni tot pe stânga cum avansăm și Galeria Întortocheata în dreapta. Ambele galerii sunt active, ascendente și au caracteristic faptul că tavanul și o parte din pereți sunt constituiți din
Avenul din Șesuri () [Corola-website/Science/316058_a_317387]
-
la capăt mai multe lame mici plane sau ondulate. Atinge lungimea de 20-30 cm. Trăiește liberă, nefixată, în zona sublitorală. Încadrare taxonomică: Sinonime: Hutchinsia biasolettoana, Hutchinsia variegata, Polysiphonia leptura, Polysiphonia vidovichii, Polysiphonia variegata. Este o algă roșie cu tal filamentos, ramificat în multiple planuri (are aspect de tufă). Axul talului este format din celule centrale, care sunt înconjurate de șiruri de celule pericentrale (5-8 la vârf). În secțiune transversală are aspect multiaxial. Atinge lungimea de 10-20 cm. Se întâlnește la adâncimi
Algă roșie () [Corola-website/Science/316067_a_317396]
-
Ungurul Mare reprezintă un punct de interes din Defileul Crișului Repede. Portalul peșterii se deschide în versantul stîng al rîului Crișul Repede, în curbura formată între localităție Bălnaca (amonte) și Șuncuiuș (aval). Înainte de tunelul feroviar dintre cele două localități se ramifică un drum nemodernizat, ce urmărește Crișul Repede spre amonte, pînă la peșteră. Portalul mare (aprox. 20 m înălțime) și galeria spațioasă cu care se continuă constituie o atracție turistică, iar pentru oamenii preistorici însemna un adăpost spațios cu lumină naturală
Peștera Unguru Mare () [Corola-website/Science/321052_a_322381]
-
est de culmea Hălăgeanu (1017) și Vârful Muncelul (1067 m), la vest de Dealul Piciorul Crucii și Piciorul Rotund. Forma lacului este alungită în lungul văii principale pe direcția NV - SE, iar la confluența cu pâraiele Cuiejdel și Glodu, se ramifică pe cele două văi cu extinderea mai mare pe valea principală. Dimensiunile (2011), sunt: lungime 1.004,82 m, lățimea între 19,25 m și 282,6 m cu o medie de 138,83 m, perimetrul de 2.801,1
Lacul Cuejdel () [Corola-website/Science/315343_a_316672]
-
Ștefan Vârlan, Manus Vișan: 91 m dezvoltare, 14,9 m denivelare, extensie plan 37,2 m. Intrarea se află la 2030 m altitudine. Galeria ce se profilează nu pare și nu este într-adevăr prea îmbietoare ca aspect. Ea se ramifică într-un parcurs superior și unul descendent, care joncționează spre partea terminală a cavității. În prima jumătate a peșterii apare evident conglomeratul pentru ca apoi spațiile să se dezvolte în gresie.
Peștera de pe Piciorul Babelor () [Corola-website/Science/317282_a_318611]
-
1841, s-a construit prima cale ferată cu șine de fontă cu ecartamentul de 1060mm la o lungime de 240,40m la un cost de 448 Forinți și 42 Creițari. Calea ferată pornea de la gâtul furnalului, traversând podul de încărcare ramificându-se la rostogolurile pentru minereu și depozitele pentru mangal. Din această cale ferată, o porțiune mai exista în interiorul depozitului pentru mangal și în anul 1896. Producția de fontă a fost: Furnalul în 1842 a fost recăptușit, cu această ocazie, pentru
Furnalul din Govăjdia () [Corola-website/Science/317435_a_318764]
-
cu cromozomul Y". Ipoteza actuală, bazată pe compararea autozomilor cu cromozomii sexuali, este că un număr mai mare de bărbați decât de femei a participat la exodul care a condus populația umană arhaică în afara Africii. Prima linie care s-a ramificat de la "Eva mitocondrială" este haplogroupul L0. Acest haplogroup se găsește în proporții mari în populațiile San din Africa de Sud, Sandawe din Africa de Est și pigmeii Mbuti din Congo. Aceste grupuri s-au ramificate în etapa precoce de evoluție a umanității
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
în afara Africii. Prima linie care s-a ramificat de la "Eva mitocondrială" este haplogroupul L0. Acest haplogroup se găsește în proporții mari în populațiile San din Africa de Sud, Sandawe din Africa de Est și pigmeii Mbuti din Congo. Aceste grupuri s-au ramificate în etapa precoce de evoluție a umanității și de atunci au rămas relativ izolate genetic. Haplogrupurile L1, L2 și L3 au derivat din macrohaplogrupul L1-6 și sunt în mare parte limitate la populația africană. Macrohaplogrupurile M și N, linii ce
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
metodele lui Euler, deoarece seria Dirichlet a sa este pretutindeni sumabilă Abel; însă seria Dirichlet a funcției zeta este mult mai greu de sumat în cazul divergențelor. De exemplu, perechea seriei în funția zeta este seria non-alternată , care are aplicații ramificate în fizica modernă, dar care necesită metode de sumare mult mai puternice.
1 − 2 + 3 − 4 + · · · () [Corola-website/Science/316973_a_318302]
-
nivelului de la gâtul furnalului nr. 4; liniile din stație au fost legate cu buncărele superioare pentru minereu unde vagoneții aduși de la Retișoara erau împinși de locomotivă și își goleau încărcătura de minereu de fier. Liniile căii ferate miniere ardelene se ramificau și spre secția pentru prăjirea minereului unde se golea minereul în silozurile respective. Tot aici se golea și calcarul. Calea ferată din stație a fost legată cu ajutorul unui pod metalic și de depozitul pentru mangal unde se împingeau și se
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
vecin, Goguryeo în 494. Atât Goguryeo cât și Baekje, două dintre Cele Trei Regate ale Coreei, s-au considerat națiuni succesoare ale . Deși înregistrările sunt insuficiente și contradictorii, este speculat că, în 86 î.Hr., Dongbuyeo (Buyeo de Est) s-a ramificat, întrucat Buyeo original este uneori menționat că "Bukbuyeo" (Buyeo de Nord). Jolbon Buyeo era un mic stat tribal situat în nordul peninsulei coreeane și în Manciuria. Potrivit "Samguk Șagi", în 504, emisarul ce ridică tributul, Yesilbu, menționează că aurul din
Buyeo () [Corola-website/Science/325008_a_326337]
-
râul Kidron, care îl separă de lanțul Muntelui Măslinilor. La vest este mărginit de Valea Centrală (Hagay Hamerkazí), iar la nord de râul Nahal Beit Zeta. La marginea de sud se află o prelungire a Dealului Ofel, din care se ramifică colina Orașului lui David. Ca urmare a construcției esplanadei Muntelui Templului în secolul I î.e.n. în vremea regelui Irod, traseul topografic originar al muntelui a dispărut aproape cu desăvârșire, fiind „îngropat” dedesubtul ei și în spatele zidurilor de susținere zidite de
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]