11,500 matches
-
lespede, cu capul în palme, suspinînd. În urma lui alergă și Vlad. Ilinca!... răsună plină de duioșie întrebarea lui Virgil, te-ai lovit cumva? Și în imaginația lui o și vedea pe sărmana fată cu un deget zdrelit... ori cu o rană adîncă la picior... ori mușcată de o viperă... Dar imediat alungă din minte astfel de vedenii groaznice, ca nu cumva să izbucnească și el în plîns. Ce ai, Ilinca? mai întrebă o dată. N-am nimic! Lăsați-mă-n pace! răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pesemne de vreun lup, intrase în mlaștină și nu mai putea ieși. Se zbătea acolo de mama focului și se cufunda tot mai adînc... Săracul! Dar era-ncolțit de lup? întrebă Bărzăunul cu multă compătimire în glas. Nu, n-avea nici o rană, nicăieri. Ne-am chinuit cu el aproape două ceasuri pînă l-am putut scoate. L-am săltat cu niște bîrne și apoi l-am tras c-o funie. Și-a s-s-scăpat? intră iar în vorbă Nuțu nevenindu-i să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
bine să-l lăsăm pe Nuțu să povestească exact cum s-au petrecut lucrurile, pentru a înțelege tot dramatismul acelei situații. (Cu Nuțu m-am întîlnit chiar în seara acelei zile la dispensarul comunal, unde venise să-și panseze o rană de la piciorul stîng. Eu stăteam acolo cu gîndul să-mi scot o măsea, dar, nehotărît cum sînt de obicei, am renunțat pînă la urmă la această idee eroică). Deodată, începu Nuțu încă îngrozit de cele trăite în peșteră, c-c-cum stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ani și ani. Dar uite că Nuțu nu și-a putut ține clanța și a dat de gol toată povestea. Cum? Uite-așa: doctorul l-a întrebat pe Nuțu cum și unde s-a lovit în halul ăla la picior (rana însă nu putea pune nici o problemă unui specialist ca el, pentru că era un fleac de zgîrietură), dar, de, doctorul trebuie să le știe pe toate. Nuțu s-a lăsat tras de limbă încetul cu încetul, pînă a spus tot. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
inimile poeților, dar se gîndi că altădată n-o să-i mai publice nimic și tot el ar fi în pierdere. Așa că se mulțumi doar să se retragă iar în muțenie pentru o vreme și să lase timpul să lecuiască acea rană teribil de dureroasă. Și mai este un fapt care nu poate fi trecut nicidecum cu vederea. Probabil Vlad, că pe Ilinca și pe Virgil nu-i cred în stare de o asemenea cruzime, deși s-ar putea ca nici Vlad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
vesela, să trăiți, să nu îmbătrăniți niciodată să nu muriți! La anu și la mulți ani!”. Evelin: Dar ce ai pe mănă? Ela: M-a ars niște ulei încins. Evelin îi ia măna, o măngăie și spre uimirea celor prezenți rana roșie dispare. Ela: A dispărut arsura și durerea. Da, și durerea, așa cum mi-a dispărut durerea de cap cănd m-au tras pe frunte și tămple Adam și Eva. Am auzit eu de măini care vindecă. Domnule Evelin doar n-
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
puțin cam exagerat cu demonstrația fermă într-o dispută cu un geniu mort. Aurora: De fapt cu sufletul lui. Eva: Cu atăt mai mult... Aurora: Dar Evelin a știut cum să-l convingă dar mai ales cum să-i panseze rănile lui Darwin. Profesorul: Bine că n-am ajuns la coada maimuței! Răsete. Aurora: Deci, acesta a fost și este marele Darwin, cu strămoșul nostru, cu evoluția și selecția naturală. Profesorul: Cu celebra luptă a tuturor împotriva tuturor și cel mai
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
a consumat Natura?! Deocamdată Pămăntul încă se mai vede din spațiul albastru cu calotele albe ale polilor. Aurora: Cineva întreabă dacă subsolul Pămăntului mai are resurse și pentru căt timp? Profesorul: Pămăntul, la suprafața lui, suferă, este grav rănit și rănile devin cangrene fatale. în schimb solul are încă petrol, gaze, fier, metale și încă mult aur cu care poate plăti eliberarea celor răpiți de extratereștri. Animație, răsete. Evelin: Dar resursele alimentare pentru viață? Pămăntul, cu cei șapte miliarde de oameni
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
va uita în oglindă, va vedea prezentul. Dar, în oglindă trebuie să vedem și viitorul. Omul, cel puțin în următorul secol, nu poate părăsi Pămăntul. Să avem grijă de sănătatea lui dacă vrem să trăim și să-i pansăm mereu rănile pentru a nu deveni cangrene, adică moarte. Măine plec în spațiu pentru mai multe zile. Vă promit că peste un milion de ani o să vă fac o expunere la zi despre Univers, Big Bang, Galaxii, gravitație, lumină și, mai ales
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Darwin: Cred c-o să fie o noapte de pomină. Onorabile, unde mergem, în afară de fete, să fie și lăutari. îmi este dor de căteva melodii: „Deschide gropare mormăntul”, „în fumul de țigară” și căte alte melodii cu care am pansat mereu rănile sufletului meu atăt de încercat de-o lume invidioasă, duplicitară, capabilă de orice josnicie pentru a nu fi altul mai fericit decăt ea. Evelin: Domnul Darwin, vă cred, asta-i firea omenească, dar toate la un loc nu se compară
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
inițiere. Așa are loc cu distihul din poezia Noi a lui Octavian Goga, prin care ne inițiază în misterul absolutului cântului românesc: "Privighetori din alte țări/ Vin doina să ne-asculte". Sau finalul din poezia lui Lucian Blaga, Cântăreții bolnavi: Răni ducem izvoare/ deschise sub haină./ Sporim nesfârșirea/ c-un cântec, c-o taină". Iată interdicția lui Hafiz adresată celor cred că-i pot descifra misterul inefabilului din gazelurile sale: Nu-ți pune istețimea ca să-nțelegi ce-am spus, Căci pana-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
noastră din lume și prezența noastră potențială, așezăm poezia ca o punte, ca un model posibil de existență. La poarta paradisului, arhanghelul de pază îl întreabă pe Goethe ce eroism a efectuat pe pământ ca să merite intrarea în rai, ce răni poate să-i arate. Iar poetul răspunde că rănile vieții, ale iubirii sunt cântecele sale: Ce merit am să intru-n rai, Mă-ntrebi, Arhanghel Păzitor ? În fața ta un om tu ai Și asta-nseamnă-un luptător. Aprinde-ți flacăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ca o punte, ca un model posibil de existență. La poarta paradisului, arhanghelul de pază îl întreabă pe Goethe ce eroism a efectuat pe pământ ca să merite intrarea în rai, ce răni poate să-i arate. Iar poetul răspunde că rănile vieții, ale iubirii sunt cântecele sale: Ce merit am să intru-n rai, Mă-ntrebi, Arhanghel Păzitor ? În fața ta un om tu ai Și asta-nseamnă-un luptător. Aprinde-ți flacăra privirii Și vezi-mi inima-n adânc Cum cântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
vieții, ale iubirii sunt cântecele sale: Ce merit am să intru-n rai, Mă-ntrebi, Arhanghel Păzitor ? În fața ta un om tu ai Și asta-nseamnă-un luptător. Aprinde-ți flacăra privirii Și vezi-mi inima-n adânc Cum cântă rănile iubirii, Cum rănile vieții plâng. Ci eu slăvit-am cu credință Că-mi fu fidelă draga mea, Că-n lume-i Doamnă Dragostea. Și-i plină de recunoștință. Cu cei mai buni, a mea simțire Și fiecare gând lucrară Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sunt cântecele sale: Ce merit am să intru-n rai, Mă-ntrebi, Arhanghel Păzitor ? În fața ta un om tu ai Și asta-nseamnă-un luptător. Aprinde-ți flacăra privirii Și vezi-mi inima-n adânc Cum cântă rănile iubirii, Cum rănile vieții plâng. Ci eu slăvit-am cu credință Că-mi fu fidelă draga mea, Că-n lume-i Doamnă Dragostea. Și-i plină de recunoștință. Cu cei mai buni, a mea simțire Și fiecare gând lucrară Ca-n cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în volumele Pașii profetului, In marea trecere și Lauda somnului, cu refuzul final al existenței. În Psalm apare neliniștea cunoașterii supreme: O durere totdeauna mi-a fost singurătatea ta ascunsă. ...Între răsăritul și apusul de soare Sunt numai tină și rană ...O, de n-ai fi mai înrudit cu moartea decât cu viața mi-ai vorbi, din pământ ori din poveste mi-ai vorbi. În spinii de ici, arată-te, Doamne, să știu ce vrei de la mine. ...Ești muta, neclintita identitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mă dezbrac. Mă dezbrac de trup ca de o haină pe care o arunci în drum. În poezia Tristețe metafizică, poetul se plânge că, deși și-a deschis ochii cunoașterii către toate adâncurile, deși cu întreaga creatură și-a ridicat rănile în vânt. "nici o minune nu se împlinește". Și totuși, "cu cuvinte simple ca ale noastre s-au făcut lumea, stihiile, apa și focul". Atunci de ce rugile noastre, cuvintele poetului nu izbutesc să împlinească nici un miracol ? În poezia Din adânc, răzbate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a căror leagăn nu s-au durat sicrie." Căci noi suntem ..."copiii nimicniciei/ Nefericiri zvârlite în brazdele veciei". Și Lucian Blaga, în partea a doua evoluției liricii sale, a condamnat absurdul unei vieți a durerii și a tăcerii din partea cerului: "Răni ducem, izvoare,/ Ascunse sub haină". Se adaugă absurdul tăcerii demiurgului, astfel încât noi rămânând o taină într-o taină mai mare: "Sporim nesfârșirea c-un cântec, c-o taină", absurd evocat și de Arghezi, care ar fi voit să-l "pipăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
este Gândirea (model, Camille Claudel) a aceluiași sculptor, meditând la transcenderea suferinței prin impulsionarea la crearea unei ființări superioare prin artă. Creația lumii de către Demiurg a fost consecința unei suferințe: singurătatea. Lumea a fost încercarea sa de a-și vindeca rana unicității. Dar în mod fatal, multiplul creat, fragmentarea de sine a Unului, a născut o lume a durerii și a pieirii. Budismul religie filozofică a fost creația suferinței metafizice a lui Buddha în fața suferinței universale și a morții. Suferința lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cu David Lodge, Jonathan Safran Foer, Nicole Krauss, Sarah Dunant, Alain de Botton, Joanna Kavenna, Prințul William Lobkowicz, Mircea Cărtărescu, Filip Flo rian, Roxana Davidescu, Ana Wagner. Expune, de asemenea, instalații audio: Sycorax (obiect virtual în cadrul proiectului de artă contempo rană Contem porary Nightmares, iulie 2010), I Wear My Ego On My Face (la Târgul de bijuterie contemporană, Sala Dalles, noiembrie 2012), Orașul cu cercel de perlă (la Târgul de bijuterie contemporană, Sala Dalles, noiembrie 2013). Colaborează cu articole, recenzii, cro
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și unii, și ceilalți. Ochii ferecați de pleoape și tălpile ude. Așteptaseră pe nevăzute, în dimineața grea, încă, de noapte. Clanța grăise din nou pe limba ei dogită și supărătoare, ca un bisturiu modern, decupând trecutul de prezent, caute rizând rana, despărțind, pe vecie, vasele de sânge, clocotele de rouă, pe Dominique cea tânără, de sub plapuma din puf de gâscă, de rusul gârbov care-și legase șireturile în capul gră dinii, acolo unde fusese odată lavandă și acum nu mai era
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în Al-Andalús, cu atât creștea setea ei după manuscrisele arabe care vorbeau despre stele și despre lumile dinlăuntrul lor, care deslușeau numele plantelor vindecătoare și arătau cum se fac decocturile și pasta subțire cu care se unge trupul acoperit de răni pârguite pentru a face sângele să se închege și să prindă crustă. Isabel la segunda voia să știe totul despre poțiunile cu praf de argint care scad arșița, despre gramatica arabă și coloanele fine ca un gât de lebădă care
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
primește oaspeți și straie de cadână abia ascunsă în vălurile ei, când se pierde în povești... ...în poveste... ...cu soțul și, mai apoi, cu fratele ei, pe înserat, Isabel, care știe să facă farmece, să amestece ierburi și să închidă răni, să-și vopsească pleoapele și să-și împletească perle puse pe fir de borangic în păr, să citească în cinci graiuri ale pământului, să se roage în arabă și în latină unui Dumnezeu fără chip și să-și ungă trupul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
luptă cu animalele furioase, și puii de lup cu mamele lor. Au scăpat nevătămați, căci animalele pădurii nu le doreau răul; căutaseră doar să trăiască cu toții sub același soare. S-au strîns laolaltă lupii rămași, ca să-și aline unul altuia rănile trupurilor și ale sufletelor pustiite. Și au înțeles. Începînd de atunci, urmau să împartă pe veci pădurea, leagănul înaintașilor lor, cu celelalte animale... CAPITOLUL 1 Lupino [i haita -L upino, Lupino, unde ești? Of, nu aud nimic de răul vostru
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și l-a refuzat morții, cînd altul în locul lui n-ar fi rezistat o zi și-o noapte la un loc, rămîne un mister. Nici cine-l adusese în starea aceea nu s-a putut afla. În cele din urmă, rănile i s-au închis; ne-am obișnuit cu fața desfigurată și cu mersul lui șchiopătat; am învățat să-i respectăm tăcerea și am încetat să-i punem întrebări pe care le lăsa fără răspuns; într-un sfîrșit, l-am respectat
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]