1,446 matches
-
turnurilor arătaseră același vânt și același timp. Pentru prima și ultima oară același vânt și aceeași vreme. Era douăsprezece și cinci când, într-o explozie năpraznică, turnurile zburară în aer, împrăștiind vâlvătăile în care dispăru trupul lui Leandru". Trufia sau ratarea nemuririi Pasiunea pentru matematică îl propulsează la numai 15 ani pe Apostolos Doxiadis (n. 1953, Australia) la Columbia University (New York), după absolvirea căreia viitorul romancier studiază și la Ecole Pratique des Hautes Etudes din Paris. Revine la preocupările artistice din
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în carne și oase, nu doar în calitate de ilustru disident atât vs. morala religioasă, cât și laică (dotat cu un invidiabil potențial filosofic și teologic) ci și de protagonist radical al păcatului; este erotolog și lider al donjuanismului, și deci al ratării dialogului cu divinitatea. Ca să nu mai vorbim de eșecul oricărei tentative a acestui Don Juan de salvare a sufletului, așa cum îl va acredita un secol mai târziu teologul-literat cunoscut în istoria literară ca Tirso de Molina. Împărtășim opinia Miandei Cioba
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de la Taizé și duhovnicul papei Benedict XVI, de către tânăra Luminița Solcanu, bolnavă psihic și care se declarase a fi urmașa Mariei Magdalena și a Domnului (vizitată în închisoare de celebrul Dan Brown), despre viitorul creștinismului (al Vaticanului) vs Islam, despre ratarea și împăcarea finală a unui cuplu steril Edgar Nour și Viola (nici calzi, nici reci, "nici nu suntem în stare să ne jertfim, nici să mărturisim"), marcat de culpabilitate, solitudine și resemnare, despre fertilizarea in vitro, eutanasie sau dispariția de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
numește Dezechilibrul meu susține echilibrul precar al lumii. Ca în această mărturisire directă, lapidară, a impasului lăuntric, poetul preferă peste tot dicțiunea nerelativizată a suferinței inerente procesului de chestionare identitară. Proces în cursul căruia intervin și invariantele bine știute: spectrul ratării, anxietatea, oboseala reiterării acelorași atitudini, incertitudinea soluționării crizei. Scriitorul le dă însă glas nemijlocit, fără să le învăluie în aburii metaforismului desuet, fără să încețoșeze peisajul oricum aspru al propriei interiorități o interioritate ce își deconspiră de la început slăbiciunile: "uneori
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
însă, lui Ioanid Romanescu îi place să uite ispita alegorizării și se înfățișează direct, fără mască și fără echivoc, dar într-o manieră de o originalitate frapantă, în care primează, bizar, coexistența a două atitudini aparent de neînchipuit împreună: conștiința ratării în toate și mândria unui destin singular. Pe de o parte, versurile exploatează în mod vizibil ideea de eșec existențial: "Poate că viața îmi este un șir de erori" (Cu inima); "Al dracului am fost, cu patimă în toate,/ greșind
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un șir de erori" (Cu inima); "Al dracului am fost, cu patimă în toate,/ greșind fundamental de-atâtea ori" (Trăiască poezia și marii visători!). Pe de altă parte, poetul manifestă tendința de a-și transforma chiar și această conștiință a ratării în emblemă a diferenței senioriale: "Am studiat pe rupte, cel puțin o sută/ din poeziile mele echivalează/ cu tot atâtea doctorate" (În forță, cu nerușinare); Sunt un mare artist însăși opera mea/ are nevoie de liniște" (Calul verde). Seriile opozitive
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care are statura de eroina, deoarece mai aspiră. Destinul său anunță o mulțime de alte destine tragice ale personajelor feminine din românele naturaliste, cum ar fi cel al lui Jeanne din românul Une vie de Maupassant, victima unei serii de ratări, care nici nu mai aspiră la nimic. Decăderea personajelor feminine se constată în majoritatea romanelor de la sfârșitul secolului al XIX-lea: Madame Gervaisais (1869) de frații Goncourt, Marthe (1876) și Leș soeurs Vatard (1879) de Huysmans, Nana (1880) de Zola
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în lumea literară. Vereker însuși moare între timp, fără a avea ocazia să confirme ori să infirme eventualele "descoperiri" ale naratorului în legătură cu sensul "total" și construcția "unitară" a operei sale. Surprinzător, într-un moment în care pare să-și înțeleagă ratarea, eroul revede un vechi coleg intrat, la rîndul său, de mai mult timp, într-un con de umbră. Acesta îi mărturisește că Vereker i-a sugerat și lui ipoteza existenței "desenului din covor" și că totul nu ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
autentice expediția condusă de Peary a avut loc în anul 1909!) și, nereușind să părăsească tabăra (datorită epuizării fizice), pentru a atinge punctul final al călătoriei, revine acasă cu un profund sentiment de alienare (va muri mai apoi, cu obsesia ratării, la bordul unui vas oceanic). Tateh o părăsește pe Mameh desco perind că aceasta are o relație intimă cu șeful ei, pentru a putea aduce familiei sume infime de bani și o ia pe Fetiță cu el (călătoresc de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
prin ideologia estetică implicită, un component al acestei generații. Pesonajele romanelor și povestirilor scrise de el sînt debusolate, experimentînd spleen-ul sfîrșitului de epocă și încercînd să-și găsească identitatea, dar, cel mai adesea, eșuînd și refugiindu-se în sentimentul ratării, nevroză sau alcool (ori în toate trei deodată). Debutul (fulminant) al prozatorului, din 1920, cu This Side of Paradise/Dincoace de Paradis, ne revelă deja disoluția individului într-o lume traversată de marasm politic și economic. Protagonistul (un alter ego
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de Gatsby). Această "glisare" psihologică spre un spațiu utopic trebuie interpretată, similar, ca un "refugiu" din fața realității sociale traumatizante. Nici ultimul roman (încheiat) al lui Fitzgerald nu face excepție de la menționata rețetă de construcție narativă (axată pe tema debusolării și ratării): Tender Is the Night/Blîndețea nopții, din 1934, reia problema existenței maritale zbuciumate (cartea a fost scrisă în perioada în care Zelda era internată într-un sanatoriu psihiatric), implicînd faptul că, în spatele strălucirii de suprafață, se ascunde mereu ruina morală
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
simbolic, Zetland: A Character Witness/Un raport la prima mînă despre Zetland, în care personajul principal (Zetland) e urmărit, cu ochi naturalistici, în "creșterea" și "descreșterea" sa ontologică (înzestrat cu virtuți intelectuale de excepție, protagonistul refuză, citind Moby Dick parabola ratării unui ideal măreț -, să mai devină filozof și profesor universitar la Columbia, mulțumindu-se cu o existență mediocră). "Creșterea" și "descreșterea" lui Zetland constituie, în realitate, succesiunile propriilor noastre amăgiri și dezamăgiri existențiale. Asemenea marilor prozatori, Bellow sesizează aici efemeritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
suspect, traumele personale. Punctul culminant al "disoluției" din Libertate îl constituie revelarea pentru Walter a vieții secrete duse de către Patty. Momentul are valoarea vechilor "epifanii" din proza lui Joyce. Aflînd despre trădarea soției, avocatul ecologist intră în criză profundă, conștientizîndu-și ratarea proprie. Începe, compensator, o relație cu asistenta lui mult mai tînără, Lalitha, iar familia Berglund, inevitabil și previzibil, se destramă (pentru a se uni totuși, mai curînd formal, în final). Pentru Jonathan Franzen, "lumea în disoluție" (indiferent de contextul istoric
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
trecut"137: "Orice urmă-i o rană,/ Nu-ntoarce capul/ Și nu zgândări cu privirea/ Amprentele inflamate/ Pe care le-ai lăsat pe obiecte/ Și plăgile, sângerând cu nori,/ Ale pașilor./ Orice urmă-i o rană/ În carnea albă a ratării,/ Nu-ți mai lăsa visul/ Să se răsucească/ Avid de suferință/ În trecut./ Treci înainte/ Îmbălsămat în uitare,/ Golit de-amintiri ca un mort/ De putrezitele lui măruntaie". (Orice urmă) Din nou, căutarea, în volumul Ora de nisip, 1983, volum
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
diplomatice superficiale, Învățate mecanic În instituțiile europene și, ceea ce este și mai grav, pe o infatuare și o sfidare a tot ce este exotic și necunoscut sau, mai rău, neprofitabil. Toate aceste date sunt suficiente pentru a asigura o splendidă ratare a dialogului și pentru o nedefinită amânare a spiritului noului ‹‹Noului Umanism››, cel despre care Eliade a scris pagini revelatoare... Or, aceste Întâlniri sunt departe de a se epuiza doar În planurile amintite mai sus (politic, diplomatic, economic, financiar și
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
În orice caz, discipolii mei, dacă aceștia există, sunt aceia care au înțeles sistemul meu de comunicare: foarte deschis, foarte direct și buna mea intenție pentru formarea și afirmarea lor. Cine n-a înțeles, amețit de propria persoană, a riscat ratarea. Nu am ezitat să le comunic și lucruri despre care am considerat că nu îi avantajează, unii s-au supărat din această cauză și s-au despărțit de mine. Alții m-au înțeles mai bine, nu foarte mulți, este adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
lui David Vann e perfect adaptat acestei ambianțe de neliniște, neînțelegere și ruptură, scriitura e simplă, scurtă, realistă și eficace, aspră ca natura din Alaska și ca relațiile neașezate dintre tată și fiu. Decalajul e permanent și tot mai acut, ratarea, incapacitatea aderării la celălalt capătă proporții dramatice în acest imperiu natural ostil. Personajele trăiesc în contratimp, mizeria afectivă a tatălui îl sperie și îl îndepărtează pe Roy, iar absența spiritului de aventură a copilului îl înrăiește și îl perturbă și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și adaptări complexe Între toate probele. Gimnasta care posedă o pregăatire fizică corespunzătoare, poate să-și domine exercițiul cu mai multă sigurantă, are capacitatea de a efectua reglaje, a corecta greșeli, devieri de la tehnică, În limite mult mai largi, evitând ratări ca și comise. Are capacitate de efort superioară, deși se poate pregăti mai intens, Învață mai repede, are resurse suplimentare, fiind mai ,,proaspătă" În concurs, are un tonus general mai ridicat și mai ales se accidentează mai rar și mai
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
cele mai folositoare; - Salt grupat cu Întoarcere 3600 (Înapoi), cu grupare progresivă și strânsă, cu viteză crecută, apoi cu rotație suplimentară și cădere pe spate e saltele (un salt și jumătate); - Salt grupat cu 3600 Întoarcere și cu ajutor la ratarea a doua, ealizarea coborârii În Întregime. Se va insista pe gruparea spre Înapoi și menținerea i exagerată la primele Încercări, cerându-se cădere pe spate (În groapă), apoi se cționează pentru reglarea deschiderii grupării și aterizare normală. - Se poate trece
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
reglarea și intensificarea deschiderii trunchiului, simultan cu Întoarcerea de 1800 și cu lucrul ușor inegal al brațelor, pentru trecerea În atârnat. Se reduce ajutorul, transformându-se În asigurare. GREȘELI TIPICE Menționăm doar două greșeli mai importante care pot duce la ratarea elementului: - Nearmonizarea acțiunilor care produc desprinderea, dimensiunile și irecția zborului spre bara superioară. - Întoarcerea de 1800 deficitară (târzie) și mai ales lucrul brațelor nsuficient de amplă si ușor inegala care nu permite apucarea barei de sus simultan. 9.1.3
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
merge la risc, de a include În exercițiu mișcări insuficient stăpânite, fapt care conduce la execuții slabe caltativ, la accidentări și la consecințe psihice nefavorabile pentru viitor. Se poate afirma că În acest „sistem", antrenorul Își trimite gimnasta conștient la ratare, Își subminează munca și speranțele. Din cele de mai sus rezultă că momentul alcătuirii exercițiului și testării șanselor de reușită posibilă a acestuia În timpul disponibil, este deosebit de important, trebuind să fie minuțios analizate toate elementele constitutive ale acestei acțiuni Principiul
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
este vocea adevărului din interior” (N. Kasturi, „What is Truth?”, În Indian Journal Sanathana Sarathi, January, 1987, p. 35). Ca să Încheiem, dacă alături spuselor anteriore, adăugăm trăirea empatică (despre care o să vorbim cu alt prilej), dacă reușim recunoașterea aproapelui prin ratarea specificității acestuia (prin a da la o parte ceea ce Îi este specific), prețuirea lui, a aproapelui, este tot una cu prețuirea de noi Înșine. În cazul În care Însă ratăm tot ce am spus anterior, ratați suntem. În acest caz
PreȚ pe dispreȚ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1485]
-
de platitudini scrise, alta radicală, aparținându-le lui Philip Van Doren Stern și L.P. Hartley, potrivit căreia povestirea terifiantă (cu referință la proza cu fantome, însă discuția poate fi extinsă fără probleme) nu poate fi decât o reușită sau o ratare: un singur pas greșit poate distruge totul. Este de prisos să adaug că, în funcție de anumite circumstanțe narative, și unii, și alții au dreptate: ca de atâtea ori în viață, generalizările sunt ineficiente. 15 Pentru o expunere exhaustivă a problemei, cf.
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
la neașteptate corelații. De exemplu, reflecțiile despre limită călăuzite de punctul de vedere ontologic și antropologic, au condus la distingerea limitei interioare de limita de depășit sau de atins. S-a trecut apoi la destinul marcat de "maladii" precum lenea, ratarea, eșecul etc., pline de "bogății invizibile" pentru libertatea omului. (36, pp. 72-76) Însă propoziția "maladiile de destin nu lasă urme, ele nu se pot înscrie în memoria lumii și nu pot genera tradiția înțeleasă ca material pentru o istorie" (36
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
o serie de texte publicate în presa extremistă a vremii trimit la opțiuni politice care, pentru aceeași grilă de lectură, pot fi relevante în înțelegerea textului. Orice interpretare suspicioasă aruncată scrierilor lui Benjamin în acest mod are însă ca rezultat ratarea spectacolului pe care cărțile sale îl desfășoară. Adorno găsește ca model al acestei filozofii jocul cuvintelor încrucișate. Prelun gind imaginea, a-l citi pe Benjamin prin grila hermeneuticii marxiste echivalează cu a trage cu ochiul la răspunsuri; și acestea, de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]