7,913 matches
-
mai era nevoie de Ťmodernismť? Căci în realitate, literatura nouă, a epocii noi, va fi realistă și socialistă, oricâtă cenușă au turnat peste această concepție conformiștii, dogmaticii, proletcultiștii și oricât ar fi profitat de asta cripto-moderniștii și cosmopoliții, ca să discrediteze realismul socialist. ŤModernismulť e bătrân de aproape o sută de ani. Dacă artiștii occidentali nu sunt sătui de el și nu simt nevoia de ceva nou, îi privește. În țara asta suntem câțiva scriitori și critici care credem că trebuie isprăvit
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
a gândi esteticește în condițiile dogmatismului, prin oscilații derutante de la stânga la dreapta, adoptând sindromul nevrotic al animalului sălbatic în cușca de la grădina zoologică. Agitația e un simptom al dorinței de eliberare. Cronică de familie e rezultatul acestei concepții de realism socialist, triumfător că a scăpat de proletcultism. Se vede că prozatorul încearcă să iasă dintr-o cușcă din care nu are nici o șansă să iasă. Romanul e interesant și astăzi, cum a fost și în epocă, prin acest dinamism nevrotic
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
și prozaice întrebări, verigi slabe în logica realistă. Cum supraviețuiesc cei doi pe acest peron al unei gări părăsite? De unde își iau mâncarea și apa? Cum fac față celor mai elementare impulsuri biologice?... Dar lectura aceasta "pedestră", justificată pe terenul realismului obiectiv, nu ar ține cont tocmai de alegorismul accentuat și profund al cărții. De la motto și până la ultimele propoziții, romanul e un arc voltaic al Ideii. Un proces în toată regula se desfășoară aici: o succesiune strânsă de silogisme și
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
comuniștilor. "Cronica mică" este eclipsată și, într-un fel, anulată (prin absorbție) de "Cronica Mare", aceasta din urmă fiind transformată (de către presă, de partid, de școală), pentru scurtă vreme, într-o Biblie a istoriei naționale și într-un manual de realism socialist. Petru Dumitriu dă o viziune convenabilă asupra evoluției societății românești, prin prisma genealogiei unei familii, o evoluție verificată de exigențele ideologiei marxiste, adică determinată de condițiile materiale, de lupta de clasă și de rolul maselor populare. E o perspectivă
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
sau prin secretele mai mult sau mai puțin cifrate. Trebuie să înțelegem din roman că tot trecutul nu e decât un preambul al prezentului, o simplă anexă a lui. Toate teoriile din epocă despre proletcultism, înlocuit ulterior cu noțiunea de realism socialist pentru a acoperi partizanatul de clasă, dar desemnând în fond aceeași tendință ideologizantă, pun accentul pe aspectul de realism critic, existent ca atitudine pregnantă în viziunea realiștilor din secolul al XIX-lea de la care se revendică realiștii anilor ´50
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
un preambul al prezentului, o simplă anexă a lui. Toate teoriile din epocă despre proletcultism, înlocuit ulterior cu noțiunea de realism socialist pentru a acoperi partizanatul de clasă, dar desemnând în fond aceeași tendință ideologizantă, pun accentul pe aspectul de realism critic, existent ca atitudine pregnantă în viziunea realiștilor din secolul al XIX-lea de la care se revendică realiștii anilor ´50. O perfidie nu ne poate însă scăpa: realismul critic se exercită în Cronică de familie și în toate romanele epocii
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
dar desemnând în fond aceeași tendință ideologizantă, pun accentul pe aspectul de realism critic, existent ca atitudine pregnantă în viziunea realiștilor din secolul al XIX-lea de la care se revendică realiștii anilor ´50. O perfidie nu ne poate însă scăpa: realismul critic se exercită în Cronică de familie și în toate romanele epocii proletcultiste numai asupra trecutului, nu și asupra prezentului, iar când privește actualitatea o face numai pentru a sesiza rămășițele burgheze ale trecutului (aristocrația, chiaburul, sabotorul, intelectualul neangajat), rămășițe
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
vechi, respectând principiile tradiționale. Căci, lucru important de constatat, Petru Dumitriu e refractar la orice modernitate, fapt vizibil și din scriitura romanului și din atitudinile publicistice ale autorului. Dacă mai adăugăm și intransigența ideologică a prozatorului în text, în sensul realismului socialist (caricaturizarea boierimii, a aristocrației și a burgheziei), avem o imagine cât se poate de nefavorabilă a scriitorului conformist. Dau numai două exemple, foarte evidente, unul în "Cronica mică" (reluat identic ulterior), altul în "Cronica Mare". În capitolul Salata, referitor
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
din această societate face parte și profesorul de filosofie Fănică Niculescu, al cărui prototip a fost Nae Ionescu. Dar așa-zisa societate anonimă "Corupția Română" era mult mai extinsă în societatea interbelică imaginată de Petru Dumitriu. E un procedeu al realismului socialist ca realism critic, procedeu pueril, dacă nu ar fi perfid. Proza lui Petru Dumitriu are capacitatea uluitoare de aglutinare a timpului istoric. Cronică de familie se extinde pe verticala temporalității, marchează popasuri reconstitutive, nu fără a sări etape întregi
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
face parte și profesorul de filosofie Fănică Niculescu, al cărui prototip a fost Nae Ionescu. Dar așa-zisa societate anonimă "Corupția Română" era mult mai extinsă în societatea interbelică imaginată de Petru Dumitriu. E un procedeu al realismului socialist ca realism critic, procedeu pueril, dacă nu ar fi perfid. Proza lui Petru Dumitriu are capacitatea uluitoare de aglutinare a timpului istoric. Cronică de familie se extinde pe verticala temporalității, marchează popasuri reconstitutive, nu fără a sări etape întregi. Toate cărțile sale
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
și cu un scop politic din ce în ce mai clar în ultimele părți. Romanul-fluviu, romanul-frescă sau romanul unei familii nu mai sunt pe gustul modernității, iar al postmodernității cu atât mai puțin. Robit conjuncturilor, romanul Cronică de familie e interesant astăzi pentru perfidia realismului critic ca mod de interpretare dogmatică a trecutului și de recuperare otrăvită a istoriei naționale. Pentru a ne da seama de acest lucru, de această pervertire realizată de realismul socialist, sunt de ajuns patru sute cincizeci de pagini de proză, nu
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
Robit conjuncturilor, romanul Cronică de familie e interesant astăzi pentru perfidia realismului critic ca mod de interpretare dogmatică a trecutului și de recuperare otrăvită a istoriei naționale. Pentru a ne da seama de acest lucru, de această pervertire realizată de realismul socialist, sunt de ajuns patru sute cincizeci de pagini de proză, nu e nevoie de o mie opt sute.
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
Daniel Cristea-Enache La prima vedere, Radu Aldulescu, prin realismul său dur și limbajul greu și colțuros ca un pietroi, este un precursor al auto-ficționarilor de azi, pentru care nu mai există, practic, nici un tabu. Această linie continuă s-ar înscrie, de altfel, în logica succesiunii fără ruptură dintre generația
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
vrie/ lovită de-apoplexie.../ Ciocârlia, mierla, cucu'/ își făceau din zbor sepuku..." sau epopeea Finlandezei Haricleea, care și-a croit drum cu lopata (" De aceea, orice fată/ necesită o lopată/ pentru a putea răzbate/ în sistem, societate"...) O capodoperă de "realism bicanian" mi se pare Micul ajutor al mamei: "Uneori se mai întâmplă/ ca mama când are-un of/ să m-atingă peste tâmplă/ cu tocul de la pantof.../ Mama s-a întors în zori/ că lucrează schimbul trei -/ și-a intrat
Un liric satiric by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9548_a_10873]
-
vremii. Încă de la început, Hartlaub și-a dat seama că personalitățile grupate sub semnul Noii obiectivități nu reprezintă un grup unitar. Artiștii pe care i-a denumit "veriști" - Grosz, Dix - erau preocupați de fenomenul urban, inegalități sociale, război, prostituție. Adepții "realismului magic" - Schad - își propuseseră să reînvie tradiția clasică, adap-tând-o la condițiile moderne. Veriștii au fost legați de miș-ca-rea de stânga, dar opiniile lor politice nu pot fi generalizate la întregul grup. Fiecare artist selecționat de Hartlaub și, implicit, de organizatorii
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
că "o sută de fotografii ale aceleiași persoane sunt doar o sută de instantanee separate și nu reflectă niciodată o personalitate în întregimea ei ceea ce numai un pictor poate vedea și reda". Astăzi vedem mai puțin pictura ca "opusă" fotografiei. Realismul poartă diverse veșminte pe care le considerăm la fel de autentice indiferent de forma lor. Inovații tehnologice au făcut ca detalii tot atât de vibrante ca cele pe care le admirăm în portretele lui Dix - textura jachetei negustorului de artă Alfred Flechtheim sau strălucirea
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
cu intelectualitatea care era plasată mereu pe ultimul loc -, așa zisa clasă muncitoare era deliberat ținută în ignoranță, controlată sever pe toate căile și pregătită oricînd pentru a fi manipulată în folosul oligarhiei politice comuniste. însă dincolo de arta propagandistică, de realismele socialiste mai vechi sau mai noi și în spatele iconografiei eroice și optimiste se ascundea un adevăr grav și greu de evaluat. între chipul festiv al muncitorului și muncitorul concret, între conceptul propagandistic și realitatea individuală profundă, se adîncea fără contenire
Marșul spre București și fuga din atelier by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9553_a_10878]
-
G.Fridlender, R.Neuhauser, J.Catteau, M.Jones, H.-J.Gerigk, W.Schmid, G.Kiraly, V.Vetlovskaia, Valeriu Cristea și alții. Sensul acestei noi interpretări constă în reabilitarea integrală a poeticii lui Dostoievski în toate dimensiunile sale: cea naratologică, a realismului fantastic și mitic, a imagisticii multidirecționale, asociativ-contrastive, a stilului contrapunctat, modern. În cazul unor teme reluate - cum ar fi cele comparatiste - se merge în adîncime; astfel, alături de Schiller, Goethe, Balzac, Camus, Faulkner, Gide sau Thomas Mann, apare tot mai des
Simpozion internațional 500 de ani de atestare a familiei Dostoievski by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/9574_a_10899]
-
critic literar, cu toate că uneori sînt foarte critic, iar alteori foarte literar; poate și un hermeneut la sud de Dumnezeu, dublat de un exeget la vest de nicăieri". Avem din nou a face cu o echilibristică între seriozitate și glumă, între realism și imaginar, al cărei efect e sublinierea, autentificarea, intensificarea factorilor "pozitivi". Fără a se dezice în maniera ipocrită de pozițiile la care a ajuns în carieră, Pițu atrage atenția că ele "nu mă dezamparează, nu mă debusolează, nu-mi disipează
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
nr. 5 din VIATA RO-MÂ-NEASC| Ion Pop. Titlul lui, Note despre "subversiunea esteticului" și limbajul "esopic" neomodernist, trebuie citit cu accent polemic. Fiindcă profesorul și criticul clujean analizează nu numai mărcile și curentul generației '60, care a scos din scenă realismul socialist, ci și contestațiile pe care mai mulți reprezentanți ai "optzecismului" le-au formulat la adresa estetismului "șaizecist". Neomodernismul nu e însă nici epigonic (în raport cu modernismul interbelic), nici laș, cu carențe civice. Pe lângă exemplele concrete extrase din versurile unor Nicolae Labiș
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9622_a_10947]
-
însă că rigorile prozei sunt altele și așa cum bine a observat unul dintre comentatorii săi, pe ur-mele recomandării lui Stendhal, stilul său este cel al Codului Civil. Pe de altă parte, autorul are știința construcției. Planurile se schimbă natural, (hiper)realismul cotidian se topește în vis sau alune-că în metafizic, unghiurile din care este "filmată" acțiunea variază de la un capitol la altul, același eveniment este văzut din mai multe perspective, prin reveniri succesive și schimbare a naratorului. Dincolo de toate este miza
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8032_a_9357]
-
proceselor organice și psihice", Liviu Ioan Stoiciu se repliază brusc și adecvat, schimbând registrul, mutând accentele, trecând de la o gravitate prea marcată, riscantă sub raport artistic, la oralități bine înscenate. Apar frecvent pauze de respirație în construcțiile fantasmatice, fragmente de realism într-o mare energetică și, invers, deschideri ale existenței obișnuite către Altceva. Biograficul va fi reordonat și reinterpretat pe această scală neliniștitoare a paranormalului. Din seria de întâmplări trăite, nu puține devin experiențe cântărite și înțelese retrospectiv. Retras în pustiul
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
elitele românești, să-și demonstreze inteligența și vigoarea, după ce aderarea la NATO și Uniunea Europeană au devenit un fapt, această cauză este Basarabia. Nu doar din motive sentimentale. E nevoie nu numai de pragmatism, e nevoie de o formă superioară a realismului - de vizionarism, ca să înțelegi valoarea strategică a acestei provincii pentru România - chiar dacă azi cu un statut schimbat -, calitatea ei de debușeu pentru exportul de "europenitate" spre Est, cu care este datoare România ca stat-membru al comunității euroatlantice, exact cum este
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
ceea ce se află dincolo de palierul strict narativ al scrierilor lui Dickens și pentru investigarea elementelor profunde ale artei sale romanesti. Mai multe capodopere pencilensiene sprijină o astfel de supoziție, de la Dombey and Son/Dombey și fiul (un veritabil debut al realismului psihologic în Europa, unde personajul încetează să mai fie, bogumilic, bun sau rău și devine, în acord cu rigorile umanității, o entitate expusă ambiguităților și contradicțiilor etice), pînă la Bleak House/Casa umbrelor (parabola sofisticată nu doar a unui sistem
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]
-
Gheorghe Grigurcu Fără putință de tăgadă, cea mai virulentă negație a lui Titu Maiorescu în postumitate a fost operată de "realismul socialist", care s-a dezlănțuit furibund împotriva "idealismului", "cosmopolitismului", atașamentului său "burghezo-moșieresc", în numele artei cu tendință atît de precis diagnosticată de mentorul Junimii. Un preludiu (să precizăm: palid) al atitudinii în cauză, care s-a lăsat cu evacuarea, după 1948
Un duel cu aerul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7732_a_9057]