5,656 matches
-
dintre lucrările științifice publicate de dna Cismaru: http://dianacismaru.files.wordpress.com/2008/01/lucrari-publicate-feb-2012 ro.pdf: “Comunicări științifice publicate în volumele conferințelor naționale și internaționale[1]: (...) 5. Cismaru, Diana-Maria; Lucaci, Claudiu (2010).„Dezbaterile finale în campania electorală din toamnă 2009: receptarea în mediul real și în mediul online”, în Securitate și apărare europeană în contextul crizei economico-financiare (pp. 20-32), București: Universitatea Națională de Apărare Carol I (ISBN 978-973-663-815-2).6. Cismaru, Diana-Maria; Lucaci, Claudiu (2009).„The Institution of the Spokesperson - Status and
Monica Ghiurco contestă și ea selecția managerilor în TVR by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/77009_a_78334]
-
în text mult mai mult decît critica propriu-zisă. Desfășurări de experiențe personale, biobibliografii ale scriitorilor, teorie literară, sociologie a lecturii, semantică și stilistică, excursuri prin mentalități, istorie și istorie literară, psihologie colectivă și filosofie constituie corpul solid al tipului de receptare ce ni se propune. Adunînd de peste tot - din lecturi și reflecții proprii - idei și imagini, concepte și umanitate concretă, devine evidentă nevoia de a impune o perspectivă relativizantă asupra literaturii și de a nu opera prin diagnostic și verdict, prea
Critica reflexivă by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/7568_a_8893]
-
se mișcă nonșalant, fără să laude prea tare pe nimeni, "cîrtind" din cînd în cînd, simpatizînd, empatizînd cu o privire peste umăr spre trecut, dar întoarsă cu regularitate către prezentul activ, tînăr, cu potențial. Poate că este un tip de receptare care nu-i mulțumește pe amatorii de diagnostice și înscrieri sau pe căutătorii de noduri în papura literaturii, însă, cu siguranță, pe reflexivi critica Irinei Petraș îi interesează.
Critica reflexivă by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/7568_a_8893]
-
românească, "pînă atunci echilibrată și împăcată (...) cu ceea ce i-a fost dat să fie."1 Mai departe am putea numi Țiganida de Ion Budai-Deleanu primul epos eroicomic din istoria literaturii române, al cărui autor ne invită, el însuși, la o receptare alegorică a operei, prin faimoasa afirmație "Prin țigani să înțăleg și alții, carii tocma așa au făcut și fac (...). Cel înțălept va înțălege!"2 Secolul XX, cu absurditățile și atrocitățile sale, a creat condiții foarte potrivnice pentru înflorirea genului alegoric
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]
-
ale lui Vlahuță despre Grigorescu, observațiile lui Vlahuță despre Brâncuși, scrierile lui Arghezi despre Luchian sau ale lui Oscar Walter Cizek, Vianu, Blaga, G. Călinescu etc. despre artiști sau despre fenomenul artistic, în general, sunt adevărate puncte de referință pentru receptarea și înțelegerea artei românești în cîteva dintre momentele sale esențiale. Chiar dacă textul scriitorului este mai puțin tehnic decît acela scris de esteticieni și de criticii de artă profesioniști, el are marele avantaj de a fi mult mai inteligibil și de
Marin Sorescu și artele plastice by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7530_a_8855]
-
de valori și conștiința axiologică, în cuprinderea și interpretarea literaturii noastre nu le-au stabilit alții decît cronicarii literari, fie ei universitari sau nu". În consecință, se relevă faptul că istoriile noastre literare s-au sprijinit în esență "pe experiența receptării foiletonistice". Dar pe ce se bizuie autoritatea estetică și morală a criticului axat pe o percepție estetică a creației? Nu pe capacitatea literaturii de-a se autoreflecta? Nu pe darul artei cuvîntului de-a se proiecta inclusiv în aventura definiției
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
un tom masiv, probleme incomode, aflate pe hotarul tulbure dintre forța creatoare și angajarea artistului în luciditate, într-o "corectitudine politică" naturală totuși, netributară unei eventuale ideologizări supraadăugate. După cum precizează autorul însuși, în cuvântul său înainte, "e vorba de o receptare a fenomenelor de ruptură în societate, cu separarea dintre bine și rău, dintre adevăr și minciună" (p. 9). Ceea ce propune eseistul este un demers demn de a fi realizat pe scară largă, în conștiința fiecăruia, în practica socială și în
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
Dalles, spectacol animat de verva cuceritoare a celor doi protagoniști, dirijorul, pianistul Valentin Radu, din Philadelphia, și dirijorul Voicu Popescu, muzician al Formațiilor Muzicale Radio. Amândoi au bucuria de a dărui, de a comunica, de a crea acea dispoziție be--nefică receptării muzicale. Este entusiasmantă evoluția acestui grup coral de amatori, tineri a căror performanță atinge nivelul cel de autentică valabilitate al profesionalismului. Muzică românească și muzică americană, armonii jazzistice, intonații ale songurilor din repertoriul standard, au încântat o asistență numeroasă, electrizată
Final de stagiune muzicală by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7090_a_8415]
-
reveriei, insula. Așa încît, nu prima parte a acestui volum în trei secvențe (Joc secund, Uvedenrode, Isarlâk) e cea mai de citit, peste anii experimentali ai modernismului timpuriu, lăsîndu-i deoparte pe iscoditorii simbolurilor absconse (v., la Manolescu, istoria, savuroasă, a receptării). Proaspătă, în poemul inaugural, sans titre, mai e doar imaginea ultimă: "ascuns, cum numai marea,/ Meduzele când plimbă sub clopotele verzi." O invitație în larg ori, poate, în adînc. Răspunzîndu-i, în algebre complicate, altei, celebre, chemări: "Colo-n palate de
A doua șansă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7095_a_8420]
-
Constantin Trandafir Când e vorba de un autor de la care au rămas doar cinci poezii, caz rar în istoria literaturilor lumii, mecanismele receptării se opresc precum ceasul lui Vasile Cârlova. Istoriile literare și eventualii comentatori, cum se întâmplă în cazul de față, n-au altceva de făcut decât să reitereze considerente consacrate. Longevitatea "operei" se menține prin locul deja ocupat, nedetronabil, de adolescentul
Armoniile lui Cârlova by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7345_a_8670]
-
Pavel Șușară Capacitatea unui artist de a stăpîni și de a se exprima în limbaje diferite, chiar dacă, în mod real, înseamnă un enorm privilegiu, pe spațiul strict al receptării poate stîrni suspiciuni și poate determina lecturi inadecvate. Limbajul din linia întîi, adică acela prin care artistul s-a afirmat și care i-a definit statutul de creator, tinde să invadeze și lectura celui secund și să-și impună și
Gabriela Melinescu, între joc și contemplație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7349_a_8674]
-
național o alinta "Momoțelule". Cristian Tudor Popescu se întreabă, într-un editorial, "cum e posibil ca un autor de înălțimea spirituală a lui Eminescu să producă asemenea texte Ťcaragialeștiť, de suspinător de mahala, fie și în regim privat". Toată această receptare caldă, de primă instanță, reapare în cartea Despre omul din scrisori, suplimentând autenticitatea de secol 19 printr-una de la finele secolului următor. Momentele de viață domestică eminesciană sunt montate, cu dexteritate, printre primele episoade ale criticii de întâmpinare. Și unele
Eminescu pentru toți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7362_a_8687]
-
de stilistică ambiguă, mai mult ca sigur și-a dat curs unei intuiții cumplit de încăpățânate. Chiar marcat confesive fiind, amintirile celui dintâi cafegiu al țării, se dovedesc totuși integral convertibile în proză. La un curs, în ciuda majorei crize de receptare, ofertant. Argumente care să încurajeze o asemenea tranzacție se găsesc. Obișnuiți strict, după 1989, cu un anume calapod tematic al memorialisticii, în care denunțul lumii comuniste, de preferință carcerale, alterna restrictiv cu iluzia târzie a paradisului interbelic, suntem incapabili, astăzi
La mica înțelegere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7614_a_8939]
-
a obiectelor artistice, în condițiile de pîndă și de suspiciune în care colecționarii de artă se manifestau pînă acum cîțiva ani, și în care încep din nou să se manifeste după hotărîrea nefericită privind declararea colecțiilor, era de așteptat ca receptarea artei să fie viciată, iar judecarea ei sever pervertită. Însă tocmai în momentele grele, atunci cînd amenințările sînt permanente și riscurile inevitabile, se naște în mod natural, ca o variantă a instinctului de conservare, o exigență cu totul ieșită din
Între vocația culturală și provocările pieței by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7629_a_8954]
-
s-ar putea spune cu siguranță că între valoarea artistică și valoarea comercială a unei lucrări de artă nu există nici un fel de tensiune, că marii noștri artiști au, în mod justificat, și cele mai mari prețuri. Așadar, atunci cînd receptarea se conformează unor judecăți deja acceptate și se supune ierarhiilor prestabilite, totul pare a fi în ordine, dar atunci cînd intervine problema selecției nedirijate și a opțiunii directe, se instalează o acută stare de criză. Abia în această situație, aceea
Între vocația culturală și provocările pieței by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7629_a_8954]
-
lume abundenta marfă artistică. Dacă n-am spus-o suficient de apăsat, o spun acum: realitatea este că în Franța se produce, din punct de vedere artistic, enorm. Și e la fel de adevărat că această marfă se bucură de-o entuziastă receptare la nivel local. Unde e atunci criza? Și unde e crima de care vorbește titlul articolului meu? Îndrăzneam chiar să avansez o explicație a faptului că, dincolo de fruntariile Hexagonului, aproape nimeni nu mai pare interesat de efervescența artistică de pe malurile
Cine a ucis cultura franceză? (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7468_a_8793]
-
satisfacă gustul de cititor al lui Cioculescu însuși. Nu era el cel care recunoștea, în rezumatul matein al lui Montaigne, o expresie tip aparținându-i chiar acestuia din urmă ? Nuanța suplimentară e formidabilă. Și relativizează serios rigorismul științific al teoriilor receptării. Dacă autorul Șerban Cioculescu se pretează unei invocări filologic exacte, cititorul omonim însă nu poate fi prins între ghilimele. Avem, în cele două ipostaze livrești ale lui criticului interbelic, o metaforă extraordinară a realității metodologice pe care Nicolae Manolescu o
Câteva constatări by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7470_a_8795]
-
mai avut loc să mă refer săptămâna trecută. Aceea care stabilește că meritul teoretic principal al Istoriei ar consta în citarea opiniei altor exegeți. Adjectivul din titlu, greșit tradus de recenzenții de ieri sau de azi, ar corespunde nemijlocit planului receptării. (Și Călinescu și-a propus, de altfel, o viziune critică a istoriei literaturii, cu destul timp înainte de H.R. Jauss. Critică, adică exclusiv estetică, e cazul să o spunem.) Or, noutatea de metodă adusă de Manolescu nu constă în transcrierea politicoasă
Câteva constatări by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7470_a_8795]
-
când numărul cititorilor de vocație s-a redus atât de mult, oferta promoțional-zgomotoasă a unor autori are un aer trist. Îi prefer pe aceia care își lasă exclusiv opera să vorbească, fără să se interpună profitabil între opera lor și receptarea ei; și care nu fac dulci presiuni asupra criticilor, măgulindu-i cu dedicații flamboaiante și probozindu-i, apoi, în cazul unul verdict negativ. Din specia aceasta rară, pe cale de dispariție, face parte și Ștefan Ioanid, un poet excelent, de puțini citit
Jurnal de poet by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7474_a_8799]
-
destul de mult (de vreme ce vocea cea mai autorizată a tinerei generații de critici, Paul Cernat, nu s-a pronunțat încă), dar fără îndoială, la un examen rațional, suficient de inadecvat. Iar când spun asta, mă refer, în bloc, la toate textele receptării, independent de judecata lor de valoare. Istoria a fost admirată cu argumente false, după cum a fost amendată conform principiilor unei logici în cel mai bun caz sofistice. Faptul mă îngrijorează nu atât prin prezența nefastă în discursul analitic a unor
Câteva prejudecăți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7491_a_8816]
-
Ceea ce nu rezolvă nicidecum goliciunea de fond a argumentației. Atunci când există, structura logică a raționamentului se obține strict prin însumarea coerentă a câtorva butade. Că falimentul e unul de metodă, și nu de cazuistică recentă, o dovedește clar dosarul de receptare al Istoriei călinesciene. Acolo, cele mai bune minți critice pe care le-a dat interbelicul ratau sistematic - și nu neapărat din pricini de chimie umană - contactul cu o carte realmente semnificativă. Intervine, deci, compensatoriu față de această inadecvare la gen, o
Câteva prejudecăți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7491_a_8816]
-
nu a recitit cărțile acelor autori. Din premise stilistice ies, iată, concluzii etice. Nu le discut, pentru a nu amesteca planurile. Am spus-o și cu alte prilejuri, din moment ce Istoria invocă, într-un parcurs de creastă, o traiectorie freatică a receptării, mi se pare normal ca, măcar atunci când se citează pe sine, cel mai important cronicar literar de la noi să nu folosească ghilimelele. În plus, personal am descoperit în decupajul prin lipsă ori prin adaos practicat aici de Manolescu, un mare
Câteva prejudecăți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7491_a_8816]
-
Denoël din Paris și spre același deznodământ pare a se îndrepta și versiunea românească a textelor reunite sub titlul Cuvântul din cuvinte. Adică refuzul editorului francez pare a-și găsi un trist pandant peste ani în opacitatea aproape generală a receptării cărții în România, din 2007, când a apărut, și până în prezent. Scriu "pare"cu speranța că lucrurile nu vor rămâne așa. Autoarea nu a reluat oferta către nicio altă editură; a publicat doar două fragmente, cel despre secta discreților și
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
va face, dă măsura distanțelor mici. Arghezi debutase în volum în 1927, Barbu în 1921 (dar Joc secund apare abia în 1930), Camil Petrescu, romancierul, există tot din 1930. Carevasăzică, Ionescu dărîmă niște statui în facere, oameni încă supuși capriciilor receptării, pe care simte că-i poate muta, într-un cîmp literar care atunci, din discuții, se întrupează. Epoca de relativă mulțumire de sine - sîntem îndată după belle-époque - are nevoie, spune tînărul ei spectator, spumegînd, în fond, de furia că trebuie
Statui? by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7256_a_8581]
-
primăvara lui 2009, la care contribuie cercetători din România, Japonia, Suedia, Ungaria, Albania, este organizat în jurul temei traducerilor. Traducerile sînt abordate în sens foarte larg, de la transpunerea în alte limbi a textelor științifice, la numele proprii japoneze, în traducere, la receptarea în România a traducerilor din Fowles, la traducere ca vector al modernizării. Aurel Ardelean și George-Ciprian Pribac deschid discuția, cu un studiu de caz, pe text, asupra traducerii în engleză a propriei cărți, despre fenomenele de transport prin membranele celulare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7258_a_8583]