3,662 matches
-
să te ajute și el să ajungi actor, că mult ai vrut... Tot ce te-am învățat ai primit. Avea taică-tău un prieten actor, Costică, și tu nici nu începuseși să vorbești bine, aveai doar trei, patru ani, și recitai ca un zeu, tot timpul, prin casă, la început, poezii scurte, maică. Băăă, tu să te faci actor, zicea și Costică, și un frate de-al lui tată-tău, Marin. Și actor te-au făcut Maica Domnului și Domnul Nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ei, copiii tăi, dar, dacă ai fost om bun, o să pleci definitiv sus și o să te faci o lumină. O lumină, maică, auziși? Că așa am vrut eu, să fii tu actor dacă eu nu am putut. Tot liceul ai recitat și ai cântat, ai luat toate premiile țării, pe la toate concursurile, pe la Dialog la distanță, că de serbările școlare nu mai spun... Eram în corul Căminului Cultural din Cristești și am plecat odată, într-o duminică, pe când tu erai deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
din Cristești și am plecat odată, într-o duminică, pe când tu erai deja în gimnaziu, mic, dar mare recitator, taică-tău era la biserică și n-a putut merge cu noi, am plecat, zic, la Craiova, hai, că trebuie să recite și băiatul, chiar dacă e așa mic, săracul, era o poezie comunistă, nimic despre copii, fluturași, mașinuțe etc... era o poezie tâmpită, aia despre Roaită și sirena lui, Sirena lui Roaită răsună, dar tu recitai frumos, erai bine, doar poezia era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
la Craiova, hai, că trebuie să recite și băiatul, chiar dacă e așa mic, săracul, era o poezie comunistă, nimic despre copii, fluturași, mașinuțe etc... era o poezie tâmpită, aia despre Roaită și sirena lui, Sirena lui Roaită răsună, dar tu recitai frumos, erai bine, doar poezia era rea, fără farmec, mie nu-mi plăcea cum iese și, stând în parc, să ne vină rândul la cor, pe căldura aia, pe mine mă apucă să te pun, băiete, să reciți, recită, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dar tu recitai frumos, erai bine, doar poezia era rea, fără farmec, mie nu-mi plăcea cum iese și, stând în parc, să ne vină rândul la cor, pe căldura aia, pe mine mă apucă să te pun, băiete, să reciți, recită, mă, așa, ia spune, să te mai văd o dată! N-ai recitat cum vroiam eu și te-am plesnit, na!, asta ca să pui sentiment, să simți aici - și-ți arătam inima -, aveai o bluziță albă, s-a murdărit bluza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
tu recitai frumos, erai bine, doar poezia era rea, fără farmec, mie nu-mi plăcea cum iese și, stând în parc, să ne vină rândul la cor, pe căldura aia, pe mine mă apucă să te pun, băiete, să reciți, recită, mă, așa, ia spune, să te mai văd o dată! N-ai recitat cum vroiam eu și te-am plesnit, na!, asta ca să pui sentiment, să simți aici - și-ți arătam inima -, aveai o bluziță albă, s-a murdărit bluza, căzuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nu-mi plăcea cum iese și, stând în parc, să ne vină rândul la cor, pe căldura aia, pe mine mă apucă să te pun, băiete, să reciți, recită, mă, așa, ia spune, să te mai văd o dată! N-ai recitat cum vroiam eu și te-am plesnit, na!, asta ca să pui sentiment, să simți aici - și-ți arătam inima -, aveai o bluziță albă, s-a murdărit bluza, căzuseră pe ea câțiva stropi de sânge, că te-a podidit sângele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-tău că Iubirea, ne luptam unul cu altul, pe-atunci, erai un copil și nu înțelegeai tot, doar străluceai, îl ridicai pe Shakespeare deasupra capului, ținând volumul deschis, și mi te adresai ca unui alt actor, eram un bun partener: Recită tirada, rogu-te, cum ți-am rostit-o eu, ușor curgător; ci, dacă o răcnești, așa cum fac mulți dintre actorii ăștia, mai bine îl pun pe crainicul orașului să-mi recite versurile. Nici nu despica văzduhul cu mâinile, așa, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
adresai ca unui alt actor, eram un bun partener: Recită tirada, rogu-te, cum ți-am rostit-o eu, ușor curgător; ci, dacă o răcnești, așa cum fac mulți dintre actorii ăștia, mai bine îl pun pe crainicul orașului să-mi recite versurile. Nici nu despica văzduhul cu mâinile, așa, de parcă ai tăia lemne, ci fii în totul domol: căci, chiar în mijlocul torentului, al furtunii și - ca să zic așa - al vârtejului pasiunii, trebuie să dobândești și să arăți o cumpătare care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
actorie ce zicea Shakespeare, nu înțelegeam chiar tot, dar esența era ca și a mea: nu grăbi... Când nu mă mulțumea ceva, te opream, copile, vezi c-aicea nu e bine! Veneai de la școală și ziceai: hai, mamă, să mai recităm! Nu exista să te învăț eu ceva și să nu faci, te lucram la recitat atâta cât puteai atunci, când erai mic și-l ridicai pe Shakespeare în mâini, deasupra capului tău, ce lecție, mă, mamă, mă!!!... Fuseși un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nu grăbi... Când nu mă mulțumea ceva, te opream, copile, vezi c-aicea nu e bine! Veneai de la școală și ziceai: hai, mamă, să mai recităm! Nu exista să te învăț eu ceva și să nu faci, te lucram la recitat atâta cât puteai atunci, când erai mic și-l ridicai pe Shakespeare în mâini, deasupra capului tău, ce lecție, mă, mamă, mă!!!... Fuseși un copil extraordinar de ascultător, maică, de bun și de cald!!! Vocea lui caldă o captează, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
la ea, e uscățivă, înaltă, o femeie extrem de subțire, fața prelungă, obișnuită, doar nasul cam mare, un nas absolut masculin, puternic, băiatul moștenise de la mamă nasul ăsta, e nas de actor, măăă, glumea Marinică, de când băietul avea patru-cinci ani și recita prin casă. În limba română, existau despre nas proverbe, obsesii, vorbe deloc simple, expresii, „vezi-ți de nasul tău”, „a-și lua nasul la purtare”, „a-i râde în nas”, „a nu fi de nasul lui”, vedeți că știau românii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Peste ani, orașul îl adoptase și se mândrea cu el, lumea orașelor îl venera). Acuma, în liceu, afară de mitologia pe care i-o dădea preotul să o devoreze, citea romancierii ruși, poeții îl preocupau mai ales, știa poezie cât să recite șase zile fără întrerupere, se cronometrase singur, băietul învățătoarei îți putea recita pe teme: despre Olt, vreți poezii despre Olt?, păi, să începem cu Octavian Goga, apoi trecem la Coșbuc. Și tot așa. Marinică îl învățase și el o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
îl venera). Acuma, în liceu, afară de mitologia pe care i-o dădea preotul să o devoreze, citea romancierii ruși, poeții îl preocupau mai ales, știa poezie cât să recite șase zile fără întrerupere, se cronometrase singur, băietul învățătoarei îți putea recita pe teme: despre Olt, vreți poezii despre Olt?, păi, să începem cu Octavian Goga, apoi trecem la Coșbuc. Și tot așa. Marinică îl învățase și el o mulțime de cântece, pe de o parte era pionier bun, Am cravata mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că e în vacanță. Păi, ce mai face actorul?, că așa-i zic eu... — Nene Marinică, nu prea merge matematica, vine bacalaureatul și mi-e frică, directorul de la liceu nu-l iubește deloc, or fi invidioși profesorii pe el că recită așa. Nu învață la ce nu-i place, că nu vrea, și gata. Și el, în realitate, e de o tristețe inimaginară, e meditativ, dacă râde, o face pentru ceilalți, numai eu știu asta, luptă pentru normalitate, asta face mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
avem unde, maică, cu mine în cameră, cum cu tine?, păi, te omoară tată-său... Era curios, vezi? — Văzuse și el o păsărică, de-i zise așa, era topit. — Era mai frumoasă ca un tablou, nene. Aoleu, tu auziși cum recită ăla de la difuzor? Începuse, într-adevăr, să recite cineva, era o poezie din Coșbuc, recita un tânăr cu o voce frumoasă, masculină, caldă și clară, avea o dicție bună, glasul ăla i se lipește femeii de inimă și de creier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu tine?, păi, te omoară tată-său... Era curios, vezi? — Văzuse și el o păsărică, de-i zise așa, era topit. — Era mai frumoasă ca un tablou, nene. Aoleu, tu auziși cum recită ăla de la difuzor? Începuse, într-adevăr, să recite cineva, era o poezie din Coșbuc, recita un tânăr cu o voce frumoasă, masculină, caldă și clară, avea o dicție bună, glasul ăla i se lipește femeii de inimă și de creier. — Sufletul mi l-aș vinde să aibă băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Era curios, vezi? — Văzuse și el o păsărică, de-i zise așa, era topit. — Era mai frumoasă ca un tablou, nene. Aoleu, tu auziși cum recită ăla de la difuzor? Începuse, într-adevăr, să recite cineva, era o poezie din Coșbuc, recita un tânăr cu o voce frumoasă, masculină, caldă și clară, avea o dicție bună, glasul ăla i se lipește femeii de inimă și de creier. — Sufletul mi l-aș vinde să aibă băiatul meu vocea asta! Bine, nene Marinică, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
frumoasă, masculină, caldă și clară, avea o dicție bună, glasul ăla i se lipește femeii de inimă și de creier. — Sufletul mi l-aș vinde să aibă băiatul meu vocea asta! Bine, nene Marinică, cine-o fi, frate, ăsta care recită acuma? Păi, uite, ascultai și eu, dar nu-mi dădui seama. Păi, dacă ar fi al meu băiat!!!, nu, nu e el, nu recită el așa de bine!, cine o fi, nene?, că recită așa de frumos!!! Auzi ce voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vinde să aibă băiatul meu vocea asta! Bine, nene Marinică, cine-o fi, frate, ăsta care recită acuma? Păi, uite, ascultai și eu, dar nu-mi dădui seama. Păi, dacă ar fi al meu băiat!!!, nu, nu e el, nu recită el așa de bine!, cine o fi, nene?, că recită așa de frumos!!! Auzi ce voce, nene Marinică? Și femeia o dădu pe celebrul personaj: cine, dracu’, o fi? Nu știu ce poezie spune tânărul, dar ascultă ca proștii și rămân așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cine-o fi, frate, ăsta care recită acuma? Păi, uite, ascultai și eu, dar nu-mi dădui seama. Păi, dacă ar fi al meu băiat!!!, nu, nu e el, nu recită el așa de bine!, cine o fi, nene?, că recită așa de frumos!!! Auzi ce voce, nene Marinică? Și femeia o dădu pe celebrul personaj: cine, dracu’, o fi? Nu știu ce poezie spune tânărul, dar ascultă ca proștii și rămân așa, uimiți amândoi, foarte uimiți, că mamă, mamă, cine-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dracu’, o fi? Nu știu ce poezie spune tânărul, dar ascultă ca proștii și rămân așa, uimiți amândoi, foarte uimiți, că mamă, mamă, cine-o fi ăsta? Când termină recitatorul de la difuzor, femeia își șterge o lacrimă imaginară, văzuși, nene Marinică, mai recită și alții... Înciudată, pune smântâna în păstăile alea, învârtește în cratiță cu oful belelei care a dat peste ea. Uite că se găsi unul de recită mai bine ca băiatul meu!? Bărbatul înțelege situația și tace. Se deschide poarta de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
termină recitatorul de la difuzor, femeia își șterge o lacrimă imaginară, văzuși, nene Marinică, mai recită și alții... Înciudată, pune smântâna în păstăile alea, învârtește în cratiță cu oful belelei care a dat peste ea. Uite că se găsi unul de recită mai bine ca băiatul meu!? Bărbatul înțelege situația și tace. Se deschide poarta de la intrarea în curte, apare în pragul bucătăriei, băiatul, nasul lui intră primul, părul negru îi acoperă ochii albaștri și, ce păcat!, are ochi așa de frumoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dar se poartă părul lung, e mai ușchit, e vară, vacanță, are o cămașă albă pe el, o cămașă foarte curată. Cam tristă, femeia se uită la băiat cu reproș, adică tu unde umblași?, uite c-au apărut alții care recită mai bine ca tine, ăla, la difuzor, ți-a luat-o înainte. — Da cine era, maică, ăla, oare?, că recită unul la difuzor, de ne-a rupt inima.. — Ce ai, mamă, nu-ți mai recunoști băiatul? Mamă, eu am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
curată. Cam tristă, femeia se uită la băiat cu reproș, adică tu unde umblași?, uite c-au apărut alții care recită mai bine ca tine, ăla, la difuzor, ți-a luat-o înainte. — Da cine era, maică, ăla, oare?, că recită unul la difuzor, de ne-a rupt inima.. — Ce ai, mamă, nu-ți mai recunoști băiatul? Mamă, eu am fost!!! — Ce-ai, copile? — Păi, am recitat din Coșbuc. — Păi, bine, copile, și eu, și nenea Marin am rămas zăpăciți, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]