1,119 matches
-
semnifică, se arată la înălțime, la nivelul de survol până la care poemul aspiră. Turn a cărui creștere e nelimitată, precum aspirația poemului și a nesfârșitei sale faceri. Lipsa semnelor mundane nu e o expresie a claustrării, a detenției. Recluziunea e reculegere, iar turnul întruchipează însăși figura libertății 23 - a prefacerii poetice - care face noua lume posibilă: "Nimeni nu aude. Nimeni nu mă cheamă./ E târziu. Turnul sporește în noapte". Chemare nu mai poate veni din afară, din înnoptarea nonsensurilor aparenței; cu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ce se stinge, adunarea sa în puținul ce-și așteaptă moartea, în restul pândit de mistuire sau, dimpotrivă, începutul, dimineața trezirii din neființă, ființarea incipientă a unei zvâcniri, rumoarea nerăbdătoare a unei iviri? La ambele capete, ființa stă în aceeași reculegere de sine, strânsă în așteptare, fie că stă să dispară, fie că stă să vină, să apară. Afară poate că-i toamnă", iar asocierea între exterioritate și interioritate arată tocmai pre-timpul ultim al manifestării. Vedem toamna într-o imagine care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
profilându-se pe fundalul nopții. Ceea ce e excesiv, prin întunecarea perspectivei, face cu putință, în mod paradoxal, apariția unei dimensiuni neașteptate, la fel cum viul e cu atât mai intens cu cât se manifestă oarecum subminat de singurătate și de reculegerea pe care o impune sfârșitul. O imagine discretă, abia conturată, afirmată din negativul unor contra-imagini dominante: "o, sub hoarda de aur a anotimpurilor/ prietenii visează pământ/ și sub înghețul născătoarelor stele/ totul e un exil al oglinzilor/ totul e-o
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în conștiința care îl acuză, el e deja trecerea într-un mereu altul, prepoziția tranzitivă, transformarea până în pragul deformării, al opririi în necunoscut. Rămânere pe loc, în nelocul evacuării. Totuși, aici, din lipsă de timp, e loc de întoarcere, de reculegere, la fel cum imaginea oglindită în sfârșit se întoarce în conștiința care se vede. Se vede întoarsă în sine, căci - în pustiul sfârșitului - doar pe ea se vede, respiră aerul care încă nu e. Coboară în propria imagine, iar ceea ce
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
propriului conținut, în distanța crescută în sensul străbătător prin roua adâncă ce umple trandafirii cerului. Ceea ce este acolo apare acum aici, între marginile cerului ca și între palmele adunate. Se deschide în limitele fertile ale acestei adunări, în locul predilect al reculegerii. Iar ceea ce iese la vedere este posibilul vederii înseși, dat înțelegerii nu prin puterea cuvântului ori a conștiinței treze, ci pe calea ocolitoare, nevăzută, a somnului, în suspensia cunoașterii, ca într-un fel de sesizare abrogată a ceva ce ni
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
la orice proprietate, la orice caracter și orice determinare" (Jean-Luc Marion, "Ceea ce nu se spune - apofaza discursului iubitor", în Vizibilul și Revelatul, Editura Deisis, Sibiu, 2007, p. 167). 20 Nimicitorul, ed. cit., p. 30. 21 Ibidem, p. 76. 1 Vol. Reculegeri în nemurirea ta (1925), în Camil Baltazar, Soare pe culmi, Editura Minerva, București, 1972, pp. 98-99. 2 "Seara transformă, pornind de la o altă imagine și de la un alt sens, rostirea provenită din activitatea poetică și din cea meditativă, precum și dialogul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
orbiți de incendiul lumilor de la capătul vremii", " Prin boaba de strugure a clipei de față să poți întrevedea/ Purpura incendiului ce va mistui lumile" (Aproapele meu, Heraclit, vol. A cincea esență, în op. cit., pp. 93, 97). 59 Scăzut "până la adiere" (Reculegeri, vol. Reculegeri, 1981, în op. cit., p. 41), "pustiit, devastat de ceea ce a întrezărit" (Starea de plâns, 2, vol. Atotsfârșitul, în op. cit., p. 196), sufletul ajunge pe "pragul de jos al prăpastiei ce trebuie atins" (Privire asupra haosului, vol. Kaspar Hauser
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
incendiul lumilor de la capătul vremii", " Prin boaba de strugure a clipei de față să poți întrevedea/ Purpura incendiului ce va mistui lumile" (Aproapele meu, Heraclit, vol. A cincea esență, în op. cit., pp. 93, 97). 59 Scăzut "până la adiere" (Reculegeri, vol. Reculegeri, 1981, în op. cit., p. 41), "pustiit, devastat de ceea ce a întrezărit" (Starea de plâns, 2, vol. Atotsfârșitul, în op. cit., p. 196), sufletul ajunge pe "pragul de jos al prăpastiei ce trebuie atins" (Privire asupra haosului, vol. Kaspar Hauser, în op. cit
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
instrument; pricepi? − Dar arma nu e și ea un instrument de împărțit suferință și moarte? veni replica. − Nu. Ea e liberă, pieptănată lis întru ascuțire de lucrurile în mișcare pe lângă ea, dar în același timp profund adormită, în curs de reculegere, neclintită ca necesitatea, în repausul efervescent al acțiunii spirituale. Axis mundi. − Hm... ardența oțelului lustruită de răni nu mă inspiră. Nu vezi ce-ntunecată e mâna ce ține sabia, spre deosebire de cea liberă? Nu-ți știam latura asta feroce. − Arma rănește
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
care el o trage în direcția lucrului resimțit ca indispensabil îi trădează dragostea cea mai adâncă. Precum o foarfecă nemiloasă, împrejurările critice impun un test de necesitate acelei culegeri de sine în pripă, altfel tentate permanent de deliciile risipirii și reculegerii prelungite repetitiv. Reculegerea e umbra regeneratoare a culegerii, ce se poate însă întinde inoportun până peste limitele regenerării, în penumbra bântuită de monștri a degenerării. Deprinși cu dese și surprinzătoare schimbări de conjunctură, nomazii se dedau repausului casnic doar furtiv
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
trage în direcția lucrului resimțit ca indispensabil îi trădează dragostea cea mai adâncă. Precum o foarfecă nemiloasă, împrejurările critice impun un test de necesitate acelei culegeri de sine în pripă, altfel tentate permanent de deliciile risipirii și reculegerii prelungite repetitiv. Reculegerea e umbra regeneratoare a culegerii, ce se poate însă întinde inoportun până peste limitele regenerării, în penumbra bântuită de monștri a degenerării. Deprinși cu dese și surprinzătoare schimbări de conjunctură, nomazii se dedau repausului casnic doar furtiv și intermitent, gata
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
dorit expectativa alertă a unui imbold irezistibil la acțiune: unificarea unei hoarde de afecte cutreierând încă în risipire pe aiurea și destinate să-l împungă cu lăncile lor afară din așteptare. Arhitectul părea resemnat cu pasivitatea numai ca stare de reculegere întru găzduirea unei acțiuni încă de venit, provenind de dincolo de el și transmisibile de-a lungul unor linii de forță deocamdată întrerupte, dar pe care o configurație momentan nebuloasă avea să le traseze efemer prin carnea lui la un moment
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Citesc În numărul de sâmbătă al Ziarului de Iași, numai 176.000 de oameni s-au Închinat, restul de până la 500.000 au venit cu alte scopuri. Sărbătoarea spirituală a fost deturnată, s-a transformat Într-o distracție păgână. În locul reculegerii și decenței, am avut parte de altceva. „Ofertele” au exaltat mulțimea, au stârnit patimi și comportamente indecente, au adunat la Iași ființe care n-au nimic de-a face cu sacrul. O colegă din București, spirit ascuțit, Îmi scrie: „Am
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
progres, spirit tranzacțional - l-a salvat În perioade vitrege, dar aceasta Înseamnă și lașitate, duplicitate, șiretenie, superficialitate, „spirit ușuratec de zeflemea”. toate cuprinse Într-o Înțelepciune care maschează Însă pasivitatea, neputința indignării, minciuna și ipocrizia. „N-avem gravitate solemnă, nici reculegeri de conștiință... [niciț gust sublim pentru sacrificiu.” Numai „Învârteală fanariotă, chiul turcesc, abulie slavă”. totul e Înecat În abilități, subtilități și Îmbogățiri. Descrierea unor trăsături de personalitate și a practicilor adaptabilității și acomodării. au fost și sunt considerate o contribuție
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Milano, scopul ei fiind popularizarea literaturii spirituale, a teologiei și misticii franciscane. Toate formele de sfințenie îl au ca model pe Cristos, în trăirea suferințelor sale și nu în momentele sale de glorie; dar în spiritualitatea franciscană se simte o reculegere profundă a sufletului, ce conduce la o înțelegere superioară. Bucuria Luminii, surâsul, concordia, optimismul, i-au însoțit mereu pe franciscani, mai ales în apostolat și în misiuni. Rugăciunile sunt aproape permanente în viața spirituală a franciscanului. Ele sunt solitare și
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
lui Dumnezeu din toată inima oriunde și oricând. Exercițiile spirituale, indicau scrierile sf. Bonaventura sau Teologia Mistică a lui Henri de Herp. La racoleți, exercițiile durau 9 zile iar la capucini, începând din 1847 se practicau 10 zile de exerciții. Reculegerea avea ca scop purificarea sufletului și înviorarea lui pentru a se întoarce în misiune sau în apostolat cu puteri reînnoite. Toma de Celano l-a descris pe Sf. Francisc „Atunci când în rugăciuni slujitorul lui Dumnezeu este vizitat de Domnul (In
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
cei care au defrișat și și au făcut casele lor. Nu lipsea însă propaganda care să ți spună ce este pădurea și care îi era importanț a: „ „Dintotdeauna, a reprezentat pentru neamul nostru un prieten de nădejde, un spațiu de reculegere spirituală și de reverberație emoțională, un loc de refugiu în calea urgiilor istorice și nu în ultimul rând, un important suport economic și social”, sună una dintre ziceri. Și alta: Nu este un bun român cel care nu rămâne fermecat
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
de ani, care țin pe genunchi un coșuleț de nuiele înlăuntrul căruia doarme dus un boț de om despre care aflu că are trei săptămîni. În dreapta lor, un hippy cu pletele murdare și ghitara pe genunchi, într-o atitudine de reculegere desăvîrșită. Rezemat de umărul prăfuit al acestuia, un domn în vîrstă, îngrijit, cu haine gri și cu lavalieră, privește spre bolta înaltă, cu niște ochi albaștri, limpezi și împăcați, ca o apă liniștită în care nimeni n-a mai înotat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
pretind în schimb să ne facem, la rândul nostru, timp de ele. Există încăperi care, deși conțin numeroase cărți, rămân neprimitoare. Intrând în ele, simți o ostilitate surdă. E limpede că nimeni n-a mai petrecut acolo o oră de reculegere. Cârpa de praf a gospodinei și-a făcut periodic datoria și atât. Cotoarele colorate și-au pierdut strălucirea. Cărțile au ochii stinși. O bibliotecă frecventată zilnic este cu totul altceva. Fiecare volum pare treaz și în așteptare. Sunt în rafturi
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
Ereziile apărerii și ale purei acțiunii — 42. Necesitatea vieții interioare pentru atingerea spiritului rugăciunii — 43. Singurul timp furat este cel sustras rugăciunii — 44. Ocupațiile urgente nu trebuie să ne împiedice viața interioară — 45. Isus și sfinții ne învață viața de reculegere — 46. Predicarea noastră să fie Cuvântul lui Dumnezeu și nu al omului — 47. Arta de a se face înțeleși — 48. A venit timpul să ne eliberăm de slugărniciile lumești ale trecutului și să conștientizăm superioritatea noastră absolută — 49. În conștiința
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
legată, supranaturalul nu se mai arată, e ca și eclipsat: atunci toată țara suferă aceasta și se pare că Providența lui Dumnezeu permite orice lucru în favoarea celor răi, zădărnicind eforturile celor buni. 45. Isus și sfinții ne învață viața de reculegere Dacă este adevărat că Isus Cristos reproduce în Biserică, Trupul Său mistic, acea viață pe care El a trăit-o în zilele Sale pământești, acei 30 de ani de viață silențioasă față de numai trei ani de viață publică, deși trebuia
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Sale pământești, acei 30 de ani de viață silențioasă față de numai trei ani de viață publică, deși trebuia să răscumpere lumea și veacurile, aceasta ne demonstrează importanța pe care o dă Domnul nu doar vieții interioare, ci și vieții de reculegere profund înțelese. Dacă Biserica este o societate dumnezeiască și nu doar omenească, dacă privirea sa este totdeauna îndreptată spre Cer, dacă ea deține secretul veșniciei și are ochii ațintiți asupra Celui care este invizibil, dacă într-adevăr poate să-l
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de luptă, vai nouă, dacă nu ne eliberăm cu toată fermitatea din gălăgia îngrozitoare a vieții pentru a ne dărui, cu toată fidelitatea la timpul hotărât, operelor de «considerație», așa cum îi spunea Sf. Bernard (+1153) meditației zilnice, examenului de conștiință, reculegerilor lunare, exercițiilor spirituale; vai nouă! Nu există nici un zel pentru suflete care să ne poată scăpa de iluzii, de manevrele incredibile ale diavolului, de seducțiile lumii, de dezastrele morale, dacă ne închipuim că putem să ne lipsim de mijloacele pe
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
revistă navele așezate în careu. Iahtul regal își ocupă locul în dispozitiv. Se ține un serviciu religios, pentru pomenirea marinarilor morți în război. În memoria lor, se aruncă în apă o ancoră de flori și se ține un minut de reculegere. Se trage o lovitură de tun. Ministrul Aerului și Marinei rostește o cuvântare. El menționează bărbăția cu care Mihai a înfruntat furtuna pe mare în zilele de 4, 5 și 6 ianuarie 1938. Lui Mihai i se dăruiește o miniatură
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Cristea, patriarhul României, președinte al Consiliului de Miniștri, și de episcopul Grigore al Argeșului. Au asistat la oficierea parastasului de șase luni pentru Regina Maria, apoi s-au dus la mormântul ei, au îngenuncheat și au păstrat o clipă de reculegere. S-a citit rugăciunea de dezlegare. Membrii Familiei Regale au depus jerbe de garoafe roșii pe mormânt. La ora 1230, au plecat de la Curtea de Argeș spre București. Marți, 24 ianuarie. Seara. Mihai și regele Carol al II-lea participă la recepția
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]