2,690 matches
-
în lume, el supraviețuiește cu încă și mai mare greutate dispariției URSS. ZIDUL BERLINULUI Pe 5 iunie 1945 este instituită zona de ocupație sovietică din Germania; între 1946 și 1948, URSS* pune aici bazele unei „orânduiri democratice antifasciste” inclusiv prin recurgerea la măsuri de teroare* politică - zeci de mii de civili sunt deportați în Gulagul* sovietic, dar sunt utilizate și zece lagăre de concentrare nazistă, printre care și cele de la Buchenwald și Sachsenhausen, unde au murit, uneori de foame, aproape 100
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
socialismului, fără însă a respinge esența marxismului* - lupta de clasă și rolul istoric al proletariatului. începând din 1896, SPD este sfâșiat de disputa „revizionismului”: Eduard Bernstein, executorul testamentar al lui Engels, critică teza pauperizării clasei muncitoare* și pe cea a recurgerii cu necesitate la dictatura proletariatului. Totuși, în 1914, SPD este un partid puternic, având 35% dintre sufragii și 1 700 000 de membri și fiind structurat într-o formidabilă rețea de sindicate*, cooperative și asociații muncitorești. Cel de-al doilea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
acestei simbolistici provoacă, în interiorul sferei comuniste, concurențe furibunde. Ereticii doresc să-și marcheze teritoriul: troțkiștii* modifică secera și ciocanul („crabul”) pentru a-și revendica un trecut și, deopotrivă, a se disocia de prezent. Concurența simbolistică se observă, de asemenea, în recurgerea la eroi. Partidul Comunist Marxist-Leninist din Franța (PCMLF-FR) a preluat un combatant vietnamez pentru a simboliza proletariatul francez, în timp ce cea mai mare parte a celorlalți maoiști* răspândeau silueta maquisard vietnamez sau a unui fedayn palestinian. Figura lor de predilecție rămâne
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
au murit circa 2 milioane de zeka. Excepând conflictele cu blatnoi, moartea este „naturală”: epuizare, foame, frig sau boală. în afară de noroc și de o excelentă rezistență fizică, supraviețuirea depinde de adoptarea moralei celor de drept comun - fiecare pentru sine -, de recurgerea la tufta - arta de a te preface că muncești și de a falsifica pontajele - și de capacitatea de a-ți păstra un spațiu privat - un crucifix, în cazul creștinilor etc. Lagărele au toate o secție culturală și educativă, ale cărei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
acesta din urmă celebrează în cartea sa victoria revoluției bolșevice, însă îi opune un comunism muncitoresc și țărănesc tipic francez, care nu se întemeiază pe nici o dictatură. Acuzată de comuniștii marxiști ai secolului ai XX-lea că paralizează acțiunea prin recurgerea la imaginar, abordării utopiilor i se pune surdină. Unii, după exemplul filozofului Ernst Bloch, ocolesc obstacolul, nereținând din utopie decât „principiul-speranță” sau „peisajul dorinței”, mijloc de a îndrepta revoltele populare spre o finalitate determinată științific (Principiul-speranță, 1938-1947). însă acest „peisaj
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
strict cultural (suntem analfabeți), după cum și material”. Față cu o societate analfabetă pe scară largă - 55% din populația rurală, care reprezintă 4/5 din populația rusă în 1926 -, Nadejda Krupskaia, soția lui Lenin și directoarea Comitetului pentru Educație Politică, invocă recurgerea la imaginile artistice, întrucât muncitorii gândesc în imagini, afirmă ea. Propaganda* prin afiș, la care colaborează artiștii proletari - Maiakovski, Rodcenko, Klutsis -, se dezvoltă, devine omniprezentă, până la a se instala în locul și rolul icoanelor (colțul roșu). între 1918 și 1921, sunt
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
paragrafe ale articolului 1623 rămân cea dintâi încercare de a pune în vigoare un sistem de securitate colectivă. Sistemul de securitate colectivă prevăzut în aceste trei paragrafe este de la început limitat la un tip de încălcare a dreptului internațional - adică recurgerea la război în cazul încălcării prevederilor pentru rezolvarea pașnică a disputelor internaționale formulate în articolele 12, 13 și 15 ale Pactului 24. Pentru toate celelalte încălcări ale dreptului internațional este disponibil doar sistemul individualizat, descentralizat de aplicare a legii prevăzut
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
să-l construiască. De fapt, întrucât o opinie contrară nu a fost exprimată, se admite tacit că războiul este o soluție, soluția normală a conflictelor internaționale. Aceste obligații, ca subiect al legii, sunt prezentate doar ca excepții; regula implicită este recurgerea la război”15. Chiar dacă membrii ar fi respectat prevederile Pactului, ei ar fi găsit în legea fundamentală a Ligii un instrument pentru prevenirea unor războaie și pentru legalizarea altora. Slăbiciunile structurale Aceste slăbiciuni constituționale nu au afectat totuși funcționarea propriu-zisă
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
devenit renumit datorită lucrărilor lui Robert Jervis, George Quester, Jack Snyder și Stephen Van Evera 38. Powell susține că preocuparea pentru câștigurile relative contează prea mult și că statele acționează în conformitate cu instituționalismul liberal atunci când amenințarea unui război este redusă și „recurgerea la forță nu mai este o problemă”39. Se ajunge la această situație atunci când costul agresiunii este mare, ceea ce este, la rândul său, o funcție a „constrângerilor impuse de tehnologia războiului”40. Cu alte cuvinte, când armamentele dominante favorizează ofensiva
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
despre armamentele ofensive 48. Totuși, ia în calcul intențiile, deoarece primele două norme ale sale cer statelor să nu comită agresiuni, ci doar să se apere. Cu alte cuvinte, statele ar trebui să aibă numai intenții benigne când pun problema recurgerii la forța armată. Teoria recunoaște însă că unul sau mai multe state ar putea să respingă normele securității colective și să se comporte agresiv. Însuși scopul unui sistem de securitate colectivă este în cele din urmă acela de a face
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
prima operațiune este percepția sau cunoașterea senzorială. Percepția este stimulată de cadrul didactic prin strategia didactică, dirijând observația perceptivă a elevilor. * cea de a doua operațiune este înțelegerea deprinderii ce urmează a fi însușită, executată și exersată. Această operațiune presupune recurgerea la analiză, raționament, analogie, sinteză din partea elevului. * memorarea este a treia operațiune. Memorarea presupune reținerea sau stocarea informațiilor teoretice, dar și chinestezice, necesare realizării deprinderilor motrice pe o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp. * ultima operațiune este aplicarea
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
forma încrederea conducătorilor că și alți membri ai organizației - nu doar ei - sunt capabili să rezolve eficient problemele ivite; g) fundamentarea și transpunerea în practică a unor modalități de formare a liderilor mai speciale și mai pretențioase; avem în vedere recurgerea la ceea ce poartă denumirea de coaching sau de învățare experiențială (vezi Zlate, 2001; Kerjean, 2002), ambele opuse formelor tradiționale de învățare academică. Traducerea în fapt a multora dintre aceste măsuri implică intervenția psihologului din cadrul organizațiilor, căruia, din această perspectivă, îi
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
factor important, limitele procesului de căutare fiind stabilite de nivelurile de aspirație ale actorilor); dezvoltarea (apare atunci când atât alternativele, cât și consecințele lor sunt neclare); cibernetica și randomizarea (sunt folosite atunci când incertitudinea și conflictul cresc foarte mult și apare necesitatea recurgerii la tehnici euristice bazate pe încercare și eroare sau pe strategia șansei) (vezi Koopman, Brœkhuijsen, Wierdsma, 1998, pp. 369-370). Caracteristici Cele câteva probleme ale deciziei (definire, natură, clasificare, procesualitate), tratate mai sus, conturează (direct sau indirect, explicit sau implicit) principalele
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
luării deciziilor. În consecință, el propune un nou model, numit al „organizațiilor generatoare de acțiuni”. După opinia lui Starbuck, există două mari tipuri de activități organizaționale: unele care vizează rezolvarea problemelor, altele care generază acțiuni motivând inventarea problemelor. Primele presupun recurgerea la maniere rutiniere de programe comportamentale prin care de obicei se justifică retrospectiv acțiunile realizate. Celelalte se formează în momentul în care actorii analizează rezultatele, ele fiind ghidate de credințele și dorințele actorilor de a evalua rezultatele ca bune sau
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
timpul alocat discuției în grup nu trebuie limitate de fiecare dată la 6, ci variate în funcție de caracteristicile grupului de discuție. Această tehnică are marele avantaj că asigură participarea la discuție, chiar într-o manieră personalizată, a fiecărui membru al grupului. Recurgerea la tehnici de rezolvare, uneori creativă, a problemelor în grup. Printre acestea se înscriu brainstorming-ul, sinectica, tehnica grupului nominal, tehnica Delphi etc. Psihologul american Alex Osborn (1957) era de părere că de cele mai multe ori potențialitățile creative ale oamenilor și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
acestora. În unele lucrări le întâlnim chiar enumerate sau analizate fără nici o intenție clasificatoare. Cum însă clasificarea, oricât de dificilă ar fi, pune ordine într-o realitate dată, sugerează asemănări și deosebiri, și, mai ales, facilitează analizele profunde și diferențiate, recurgerea la ea devine o necesitate. Ne vom referi, de aceea, la câteva încercări de clasificare a formelor participării pe care le găsim mai relevante. Mihaela Vlăsceanu (1993) recurge la trei criterii în ordonarea formelor participării. După gradul de structurare, ea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
calității se obține prin progrese mici realizate în timp sau prin inovații radicale; îmbunătățirea calității presupune cu necesitate cunoașterea punctului în care ne aflăm (de aceea, MTC se preocupă cu identificarea problemelor, cu măsurarea și colectarea informațiilor); îmbunătățirea calității implică recurgerea la lucrul în echipă; îmbunătățirea calității impune ca o condiție sinequanon instruirea angajaților în ceea ce privește folosirea unor instrumente specifice destinate diagnosticării și soluționării problemelor. În felul acesta asistăm la apariția unor numeroase efecte pozitive ale managementului calității totale: asigurarea centrării tuturor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
se ridică în ierarhia valorilor respectivei colectivități aceasta teză devine inacceptabilă. În fine, teza divergenței își găsește aplicabilitatea în organizațiile în care sunt folosite pe scară largă constrângerea și motivația economică. În schimb, teza convergenței prinde viață pe terenul participării, recurgerii la forme de motivare complexe. Concluzia care se impune este una evidentă: divergența sau convergența celor doi factori nu este o chestiune de principiu, ci de metodă de organizare a muncii, ceea ce înseamnă că în unele condiții ei sunt efectiv
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
conflicte, dar cu posibilitatea de a degenera în conflicte Și în acest caz, distincția operată între anumite forme de incompatibilități și conflicte trebuie privita dintr-o perspectivă practică, acțională. De exemplu, dacă între două persoane există doar o neînțelegere, atunci recurgerea la metode precum „clarificarea perceptiilor”, „dizolvarea opozițiilor” este suficientă pentru a preîntâmpina apariția unui conflict. Dacă există un incident, explicare intențiilor reale, precizarea faptului că nu există sentimente negative ar fi suficiente pentru soluționarea acestuia (vezi Bogáthy, p. 24). 2
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
individuale (sunt mai dificil de luat deoarece au un dublu efect: în loc de a intimida adversarul, ele creează solidaritatea cu victimele, îi determină și pe non-greviști să intre în grevă); închiderea completă a organizației (ca o soluție ultimă; este rar întâlnită); recurgerea la tribunal (mai ales când se recurge la mijloace și acțiuni ilegale); deschiderea negocierilor (ca o modalitate care ar putea conduce la soluționarea conflictelor) (vezi Touzard, 1987, pp. 792-792; vezi și Durand, Dubois, 1975; Morel, 1981 ș.a.). Nu este deloc
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
descurajarea diferențelor; schimbarea comportamentelor membrilor grupurilor; schimbarea structurii formale a organizației etc. (informații ample și pertinente despre problemele generale ale conflictelor intrași intergrupale − surse, dezvoltare, soluționare - pot fi găsite în Forsyth, 2001, 2006). Mai demult, Black și Mouton (1984) propuneau recurgerea la două modalități sau strategii de rezolvare a conflictelor intergrupale: medierea, în care o a treia parte imparțială încearcă să atragă părțile oponente pentru a găsi un teren comun de întâlnire și de soluționare a conflictului; negocierea, când părțile adverse
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
rotarea membrilor, 8. identificarea unor sarcini interdependente și a unor scopuri supraordonate, 9. aplicarea de training intergrupuri (vezi fig. 16.2). SHAPE \* MERGEFORMAT Fig. 16.2 − Prevenirea conflictelor organizaționale (apud Daft, Steers, 1986) Interesantă este și insistența unor autori pe recurgerea la o perspectivă globală în interpretarea conflictelor organizaționale (Robin, Blum, 1994), precum și ideea necesității utilizării conflictelor în organizații (De Dren, Van de Vliert, 1997). 3.6. Nivelul interorganizațional Vizează analiza conflictelor dintre organizații. Este vorba despre conflictele dintre o organizație
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de reguli și fiind împuternicit să realizeze înțelegerea, arbitrul va rezolva problema aflată în litigiu. Nu de puține ori însă arbitrul, prin decizia sa, poate crea o aparentă înțelegere echitabilă, fapt care, mai devreme sau mai târziu, va redeschide conflictul. Recurgerea la arbitrarea conflictului în justiție este extrem de costisitoare și devastatoare. În literatura de specialitate se apreciază că organizațiile americane consumă mai mult de 20 miliarde de dolari pe an pentru achitarea cheltuialilor de judecată. Managerii au început să conștientizeze faptul
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
că pentru a evita procesele judiciare greoaie, îndelungate și costisitoare ar putea recurge la utilizarea inventivă a unei proceduri numite MARC (Mode Alternatif de Résolution des Conflits). MARC este o combinație între cinci modalități de soluționare a conflictelor (arbitrajul; medierea; recurgerea la un judecător profesional; judecarea de către un juriu restrâns; miniprocese), toate acestea fără a se ajunge la procese judiciare, la audieri. Ea este mai degrabă o metodă de prevenire/anticipare a litigiilor și de soluționare precoce a lor. Are două
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
limitează în manifestarea acestei abilități, ceea ce face ca deciziile lor să fie luate pe baza unor informații insuficiente, nerelevante și, ca urmare, să fie inconsistente. Psihologia cognitivă a furnizat nenumărate explicații ale unor asemenea comportamente decizionale inconsistente (simplificarea strategiilor rezolutive; recurgerea la scenarii cognitive; invocarea reprezentativității sau prototipicalității unei alternative; ancorarea alternativelor, legarea lor de situații particulare, adeseori nerelevante; preferința pentru alternativele accesibile; reevaluarea deciziilor luate și culpabilizarea pentru insuficienta considerare a unor aspecte etc. − vezi Tversky și Kahneman, 1981, 1983
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]