1,191 matches
-
iau locul referințele de gradul doi, comentariile, în cel mai bun caz. Iar aceste referințe de gradul doi sunt obținute, în general, pe calea cea mai ușoară a informației vizuale. Ecranul televizorului și cel al calculatorului au devenit principalele canale referențiale. Civilizația vizualului, năravurile "sintactice" ale mediului informatic (copy și paste, open, save, meniuri, help, ferestre, multitasking, print, zoom), viteza și frenezia "surfing"-ului pe Internet, sistemul top-urilor și al star-urilor, mitologia extraterestră și multe altele, toate acestea sunt
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
în operele lui I. S. Bach (vol. II) de Sigismund Toduță devine la Dan Voiculescu literă de lege, contribuind la o sinteză analitică unică în peisajul muzicologiei contemporane. însuși dezideratul autorului comportă acuitatea și elocvența acelor demersuri teoretice cu totul referențiale, fundamentale: Finalitatea studiului fugii bachiene se va reflecta, de pe o parte, în dezvoltarea cunoștințelor stilistice (...); pe de altă parte, prin realizarea în paralel a unor exerciții și analize proprii, cei ce studiază compoziția vor parcurge o treaptă importantă a studiului
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9756_a_11081]
-
lui Arnold Schönberg (1784-1951) și Igor Stravinski (1882-1971). Opțiunea pentru aceste două modele (considerate reprezentative sau privilegiate), în detrimentul altor imagini conceptuale este realizată pornind de la câteva considerente nelipsite, în opinia noastră, de o anumită importanță care le impune ca modele referențiale în noul context social-politic-artistic al începutului de secol XX. (1) În cel mai general sens posibil, creația celor doi compozitori pornește de la un context definibil ca intersecție a mai multor tendințe de reformulare a dominantelor valorice (nașterea psihanalizei freudiene, reconsiderarea
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
ipoteză oferă un spor de plauzibilitate, deoarece semnificația canonicității unui stil se referă într-un mod direct la puterea determinantă a unei personalități de a înrâuri direcția evoluției ulterioare și de a legitima alegerile făcute în calitatea lor de modele referențiale, chiar în virtutea faptului că aceste alegeri asigură un potențial conceptual explorabil pe durata mai multor generații de compozitori, iar acest fapt conferă întregii evoluții creative stabilitate, coerență și integritate ca proces temporal. Modelul valoric al creației beethoveniene este un semn
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
secvență de delir narcotic. În mai toate apare un soare colorat și poziționat bizar, o ieșire prin pereții camerei și un zbor peste oraș, finalul fiind o scufundare în întuneric. Aflat încă la vârsta căutării unei identități artistice, nu doar referențiale, nu e exclus totuși că românul lui Alexandru Vakulovski să facă, în lipsa unui alt produs de gen, oarece vâlvă. Dar undeva în underground, nu în lumea bună a literaturii. Din păcate, miza adevărată a acestui român aceasta ar fi fost
Roman contrafăcut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12714_a_14039]
-
principiul de bază pentru organizarea materialului muzical al întregii lucrări și în special în partea a treia, Scherzo. Discursul este structurat că paralelism între două "fluvii" sonore - vocal (opt soliști) și instrumental (orchestră), ambele impregnate (până la refuz) cu citate (trimiteri referențiale) din Beethoven, Berlioz, Brahms, Mahler, Richard Strauss, Debussy, Ravel, Stravinski, Schoenberg, Berg, Webern, Hindemith și până la Boulez, Stockhausen și Pousseur, dar incluzând și autocitări din propria muzică. În textul soliștilor sunt incluse citate textuale din Lévy-Strauss și Beckett. Atrage atenția
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
și rețetarului, poezia proletcultistă se prezintă ca o structură suprasaturată de termeni-valori (soldatul sovietic, ilegalistul erou, raiul comunist, omul nou etc. și, în contrapartidă: complotistul, spionul, chiaburul etc.), așadar, ferită (pentru că nu mai era loc și de altceva) de elementele referențiale, de intruziunea realității. Cel puțin până la începutul anilor '50, în general discuțiile privind substanța poetică s-au purtat în fapt în zona extraliterară. Intitulată Unde merge literatura?, ancheta inițiată de Tribuna poporului (și anunțată cu promptitudine și în Veac nou
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
lumea literară și zona jurnalisticii. Să faci o istorie a prozei contemporane preponderent cu teoreticieni, comparatiști și istorici literari, disprețuind tot ce ține de critica de întâmpinare; să detectezi sistematic în gazetele literare aberații, erori flagrante, dezinformări, malformări sau vicii referențiale, iar tu - specialist în domeniul cu pricina - să taci suveran și să strâmbi din nas, decretând magnanim imbecilitatea fără leac a celor care, totuși, fac opinia; să deții o informație prețioasă, aptă să schimbe optica, verdictul și ierarhiile într un
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și cutezanță. Nici o atitudine etică nu poate fi confortabilă și lipsită de primejdii ori incertitudini. De mai mulți ani încoace, Violeta Dinescu riscă, asumîndu-și rolul de raisonneur al muzicii românești în spațiul germanic, dar și de impresar al acelor evenimente referențiale pentru cultura noastră muzicală. Simpozioane peste simpozioane, noiane de concerte și recitaluri, colecții de tipărituri și înregistrări, colocvii, conferințe, work-shop-uri și cîte și mai cîte, toate organizate cu o dăruire și pasiune cum nu mi-a mai fost dat să
Avantaj muzica românească by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8971_a_10296]
-
A. de persoană (la cursul B.N.R. din ziua plății). Tematica prevăzută cuprinde următoarele: istoricul și cerințele sistemelor de management al securității și sănătății ocupaționale; avantaje ale implementării și certificării unui sistem de management al sănătății și securității ocupaționale; prezentarea cerințelor referențialului OHSAS 18001; noțiuni de bază privind auditul; procesul de auditare; studii de caz etc. La final, dacă testul este trecut cu succes, cursantul primește certificatul de „Auditor pentru sisteme de management al securității și sănătății ocupaționale conform OHSAS 18001: 1999
Agenda2005-20-05-general5 () [Corola-journal/Journalistic/283688_a_285017]
-
cei implicați în activitatea de evaluare primară a cazurilor face ca acest demers să fie uneori viciat de subiectivitatea practicianului care intră în contact cu cazul și care nu are posibilitatea de a se raporta la ceva cu valoare de referențial. Astfel, fie anumite cazuri pentru care nu neapărat ar trebui instituită măsura de plasament într-o instituție de tip rezidențial ajung totuși în sistem, fie altele, care nu sunt investite cu importanța reală, ajung la finalități regretabile. În acest context
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
motivele specializării mele în geomorfologie-pedologie, a fost cu siguranță legat de prezența și prestația unor oameni absolut minunați, cu adevărat profesioniști în domeniu. Și desigur mă gândesc aici la „triunghiularul abordării sistemice” în materie de geografie fizică, montat pe nume referențiale ale geografiei ca știință, ca de pildă Băcăoanu-Barbu-Ungureanu. Cu domnul profesor Băcăoanu ne-am întâlnit prima dată în anul II, la vremea aceea făceam împreună și cursul de geomorfologie, în egală măsură și lucrările practice aferente acestuia. Era un domn
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
motivele specializării mele în geomorfologie-pedologie, a fost cu siguranță legat de prezența și prestația unor oameni absolut minunați, cu adevărat profesioniști în domeniu. Și desigur mă gândesc aici la „triunghiularul abordării sistemice” în materie de geografie fizică, montat pe nume referențiale ale geografiei ca știință, ca de pildă Băcăoanu-Barbu Ungureanu. Cu domnul profesor Băcăoanu ne-am întâlnit prima dată în anul II, la vremea aceea făceam împreună și cursul de geomorfologie, în egală măsură și lucrările practice aferente acestuia. Era un
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Ea poate conduce la manipularea raportului dintre costul dinainte calculat și beneficiile unei acțiuni (atac), cât și la generarea fricii, determinând, implicit, non acțiune. Descurajarea funcționează dacă actorul care o întrebuințează posedă capacitatea de descurajare, dar și dacă aceasta este referențial pentru imaginea pe care cel descurajat o are cu privire la respectiva capacitate fapt ce, implicit, conferă credibilitate amenințării. Tocmai această dimensiune a descurajării amenințarea credibilă, amenințarea care se poate materializa cu siguranță reprezintă unul dintre principalii factori ai cursei înarmării nucleare
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
realitate ficțională, suficientă sieși. Ea se relegitimează, convingător, ca intermediere expresivă, modulând vibrația textului În care se Înscrie drama existenței. * Liquidation amplifică, dar și contrariază, nu o dată, opera precedentă, completând-o. Un roman referențial, dar și unul independent, la nevoie. Referențial este, inevitabil, noul roman și În relația cu literatura Holocaustului, confirmând viziunea specifică autorului, cea care i-a și adus, de altfel, recunoașterea internațională. Cartea scrutează consecințele mult prelungite ale ororii Auschwitz și dialoghează cu literatura dedicată ei. În ciuda pretextului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
refuză cu totul, gradele de libertate pe care jocul artei le presupune. Imre Kertész se circumscrie temei Holocaustului, desigur, dar o și depășește, pentru a coborî, dincolo de conjunctura tragică, În profunzimile tenebroase ale omenescului Însuși. Scrisul iese, până la urmă, din referențial, devenind esențial. Paradoxurile Îl energizează: urgența conlucrând cu luciditatea, pesimismul potențând interogația, estetica negației regenerând creativitatea. Arta În „cenușă” se dovedește vie, ardentă. Intensitatea tragismului și forța expresiei validează o operă necesară și reprezentativă. În această operă domiciliază acum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Lejeune nu găsea în practică nici un exemplu. De aici se naște ideea de a conceptualiza o asemenea cercetare sub termenul de „autoficțiune”. S-a pus întrebarea dacă este necesar și chiar pertinent să se erijeze acest amestec de ficțiune și referențial, de autobiografic, la rangul de concept. Formele scrierilor despre sine care reprezintă conceptul autoficțiunii, încearcă să definească și să-i dea pertinență autobiografiei, după denumirea dată de Lejeune. Nimic nu pare să distingă a priori o autobiografie de un roman
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
pierde reputația nu când este josnică, lașă sau slabă profesional, ci când își înșeală partenerul. N-am fost solidare una cu alta, ci cu dorințele și aspirațiile bărbaților admirați, cu tații, iubiții, soții sau șefii. Suroritatea n-are decât un referențial slab. Fraternitatea este tradiția solidarității. Nici măcar prieteniile cu bărbații nu au rămas nechestionate drept erotism ascuns sau reprimat. O logică a suspiciunii reciproce fermenta în cele mai adânci resorturi ale prieteniei între femei. De aici derivau rivalități lipsite de glorie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
cele care respiră și sunt vii. Într-un fel, lecția pe care o dau femeile, atunci cînd intră în zona teoretică, este că, pînă la urmă, toate „entitățile” acestea abstracte de care vorbim când ne referim la „oameni generici” au referențiale cărora le e foame, le e sete, le e frig, vor să se joace, vor să lucreze, vor să se simtă bine cu propria lor persoană. În mare măsură, Occidentul civilizat s-a transformat respectând dreptul la discurs public, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
oamenii să decidă liber asupra facultăților lor reproductive, în funcție de morala și religia la care consimt. Este problema propriei lor conștiințe, neconfiscabilă de către stat. Inegalele „egalilor” Enunțul: „Toți oamenii sunt egali” nu poate să fie acceptat decât cu precizarea clară a referențialului egalității: suntem egali în fața lui Dumnezeu (aceasta contând doar pentru cei care cred), în fața legilor, în fața normelor morale, în raport cu criteriile de selecție pentru anumite poziții profesionale. În cazul primelor trei forme nu contează nici o altă caracteristică în afara faptului de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
pândă nocturnă de gaze și apă caldă și la acțiuni culturale de proslăvit Conducătorul Părinte. Generația mea de femei și bărbați era public amuțită și privat cârtitoare. Asta desigur, dacă acceptăm că termenii public și privat au cel mai vag referențial în comunism. Îmi par cel puțin ciudați cei care actual se apără misogin împotriva feminismului și susțin că suntem tarate de Leana, Lina și Găina (Elena Ceaușescu, Lina Ciobanu, Alexandra Găinușe). Nici una dintre acestea nu a reprezentat interesele femeilor, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Nicolae Manolescu în ,,Arca lui Noe” ,,o ficțiune realistă”. Structural vorbind, romanul FILIGRAN al lui Alexandru Poamă este un exemplu concludent că genurile și speciile literare se întrepătrund spre folosul și nu dauna lor. Spațiul și timpul (cronotopul) sunt coordonate referențiale totuși într-o operă epică, nu putem face abstracție de ele, pentru că există acolo o lume, un Hinterland, cum îi zice același Nicolae Manolescu în opera citată mai sus, stând sub zodia curgerii (panta rei) și a stărilor conflictuale, ori
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
sunt, chiar dacă nu explicit, tot pe aceeași temă. Problema e că noi nu avem ce da jos. Avem niscai bogați de consum, băieții segregați lângă Băneasa, Snagov și pe la Corbeanca. Dar nu avem capitalism. Nici măcar n-avem concept pentru acel referențial difuz. Cum să-i spunem lui Jos? Poate de aceea personificăm tot ce mișcă: „Jos Radu Vasile!”, „Jos Iliescu!”, Josurile noastre sunt succesoare firești ale lui „Jos Ceaușescu!”. Pe vremea când băiatului meu îi creșteau dinții, plângea și spunea tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
noi mai că nu existăm în cultura universală. Îmi amintesc de noi cei trei care scriam: România. Starea de fapt cum ajungeam uneori să ne zgărmănăm mintea după concepte, mai în glumă, mai în serios, inclusiv din fitotehnie ca să „acoperim” referențialul, fiindcă cele ale teoriilor politice standard (ale democrațiilor liberale) nu se potriveau deloc. Ca să nu mă copleșească jena luxului artificial pentru o estică în tranziție, m-am hotărât să țin seara un jurnal despre alte femei, cele față de care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Numai că, dată afară pe ușă, dimensiunea gravă, existențială sau simbolică se întoarce adeseori pe fereastră, autorii neputînd sări cu adevărat nici peste propria lor umbră, nici peste propria cultură „clasică”, de care încearcă să se rupă... În unele cazuri, referențialul/realul apare supralicitat în direcție „reportericească” sau pamfletară. Scrisoare disperată de Felix Aderca, de pildă, mixează comic un episod de amor provincial cu fragmente de romanță (parodie a sentimentalismului minor), făcînd considerații exasperate la adresa condiției periferice: „Dulce Românie! Provincie integrală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]