17,529 matches
-
informațiile dorite. Este nevoie de informații culturale de esență spre a crește legitimitatea datelor de care dispunem. Validitatea conceptuală se obține în modul cel mai sigur, evident, atunci când observatorul și observatul folosesc aceeași terminologie de bază (echivalență semantică) aplicată acelorași referenți empirici (echivalență categorială). Totuși, trebuie să fim foarte precauți atunci când există o echivalență semantică fără o echivalență categorială; este necesar să dispunem de o înțelegere culturală atentă pentru a evita o traducere incorectă și pentru a putea construi comparații corecte
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
Nicoară, ofițer. După absolvirea Liceului „Al. Papiu-Ilarian” din Târgu Mureș (1968), urmează Facultatea de Limba și Literatura Română, secția română-franceză, de la Universitatea din București, pe care o termină în 1974. Între 1980 și 1989 lucrează la revista „Contemporanul” și ca referent extern al Editurii Cartea Românească. Debutează cu versuri în „Luceafărul” și colaborează fie cu poezie, fie cu cronici literare, cronici teatrale sau reportaje și interviuri la „România literară”, „Vatra”, „Alma Mater” ș.a. După 1990 înființează Editura Miron. Un grupaj de poezii
NICOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
de Filologie a Universității din Timișoara, secția germană (1961-1966). Funcționează ca profesor în Hălchiu, județul Brașov, apoi la Școala Comercială din Brașov (1968-1972). Scurt timp va lucra în calitate de corespondent comercial la Întreprinderea „Autotractor Dacia” din Brașov, între 1973- 1975 e referent la Întreprinderea „Universal Tractor” din București, iar din 1975 se angajează ca translator la Întreprinderea Antrepriză Montaj Reparații Centrale Tehnice din București. Debutează cu reportaje în „Viața studențească” (1965). Din 1967 colaborează și cu articole legate de cultura veche și
NIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288467_a_289796]
-
identitatea sa de-a lungul memoriei sale colective, „el devine conștient de sine Însuși amintindu-și”. Iată de ce, considerăm că definirea unei generații nu se poate face printr-un eveniment singular: deși conștiința unei generații este vizibilă și distinctă, În raport cu referentul temporal, generația nu are o existență socială autonomă, ci e fundamental eteronomă. Pentru a Înțelege geneza și dezvoltarea conștiinței de generație, trebuie recunoscută axioma heideggeriană potrivit căreia istoricitatea este inerentă condiției umane: această istoricitate corespunde facultății indivizilor de a se
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
dar și În Grecia regimului coloneilor, dintre 1967 și 1974, cu reînvierea ,,marii idei” a eliberării de sub turci a ,,Noii Rome” (Constantinopolul), capitală a ortodoxiei. Dimensiunea simbolică a romanitatății orientale Își poate afla, În opinia lui M. Herzfeld, un alt referent În raporturile (cu antecedente istorice, dar și cu noi implicații după 1990) dintre ortodoxie și romano-catolicism În România. Ioana Bot examinează În lirica lui Mihai Eminescu procesul de mitificare (propriu tradiției patriotice românești de după 1848) a cuceririi romane a Daciei
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
emoțiilor” (Reeves, Boersma, 1990, Irion, 1991, apud Savage, 1994). Vintilă Mihăilescu asociază ,,problema tradiției” cu un ,,demers inevitabil Într-o abordare critică a etnologiei românești”. Obiect al unui atare demers, sarmaua - un „«gastronemăă mai mult sau mai puțin «reală” ca referent identitar - Îi prilejuiește lui Mihăilescu un amplu excurs teoretic asupra temei apartenenței sau aproprierii culturale (și) la români. Stabilirea unui locus of control (J.B. Rotter 1966), fie restrospectiv, prin cutume, la un nivel cosmocentric, fie prospectiv, prin strategii, În plan
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Ulm. El a urmat o școală din Elveția și a devenit cetățean elvețian în anul 1900. Și-a luat doctoratul în 1905, la Universitatea din Zurich, dar nu a reușit să-și găsească un post universitar. Einstein a lucrat ca referent la Biroul Federal de Brevete din Berna timp de patru ani, interval în care a citit în mod regulat revistele științifice și a meditat la marile probleme ale fizicii din acea perioadă. Devine doctor în filosofie în 1905 după susținerea
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
adaugă trecerea instantanee de la un aspect la altul, de la un timp narativ la altul, de la persoana a treia a naratorului transcendent la persoana întâi a naratorului-personaj etc. Dinamismul și pluriperspectivismul cinematografic, vizând percepția holistică și sincronică, subliniază reitatea și disparitatea referentului acestor proze comportiste în care predomină tema insecurizării, indiferenței, a incomunicării. Romanele nu vor diferi decât prin amploare și prin complexitatea problematicii, viziunea / filosofia existențială care le stă la bază fiind aceeași. Mediile socio-profesionale (profesori, artiști, ingineri ș.a.m.d.
ORLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288589_a_289918]
-
octombrie 1940 colaborează la „Buna Vestire” cu articole ideologice deschis în favoarea legionarilor. O experiență publicistică personală este gazeta „Adsum”, scoasă la Sinaia în august 1940, în număr unic și cu texte scrise doar de el. Spre sfârșitul anului e angajat referent la Institutul Româno-German din Berlin (director, Sextil Pușcariu). Ca referent (până în 1943), mijlocește relații interculturale, ține conferințe, publică traduceri de broșuri, scrie câteva studii intitulate Filosofia politică a Germaniei de azi ori plănuiește o lucrare de prezentare, pentru lumea germană
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
în favoarea legionarilor. O experiență publicistică personală este gazeta „Adsum”, scoasă la Sinaia în august 1940, în număr unic și cu texte scrise doar de el. Spre sfârșitul anului e angajat referent la Institutul Româno-German din Berlin (director, Sextil Pușcariu). Ca referent (până în 1943), mijlocește relații interculturale, ține conferințe, publică traduceri de broșuri, scrie câteva studii intitulate Filosofia politică a Germaniei de azi ori plănuiește o lucrare de prezentare, pentru lumea germană, a spiritualității românești, proiect din care s-au materializat Pagini
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
de Gardă Călare. Reconcentrat, este trimis, de data aceasta ca instructor, la școala pe care o urmase la Sibiu (unde nu se intersectează cu Cercul Literar, necunoscându-i încă pe membrii acestuia). După trecerea țării de partea Aliaților, activează ca referent în Comisia Română pentru Aplicarea Armistițiului (1944-1945), reușind să salveze oameni și bunuri. În 1946 și 1947 este atașat de legație în cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Între 1948 și 1950 face studii de regie și teatrologie la Institutul de Teatru. În
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
de istoricul de artă Wilhelm Pinder. Trece, în ianuarie 1930, examenul de licență la Universitatea din Cluj. Își începe activitatea didactică la Sebeș-Alba (profesor de gimnaziu, 1930-1932), continuând-o la Cisnădie (director al Școlii Germane, 1937-1942) și la Sibiu, ca referent școlar al Consistoriului Superior al Bisericii Evanghelice din România (1935-1937), profesor la Seminarul pedagogic (1942-1948), și la alte școli. În 1957 este angajat la Catedra de germanistică a Universității din Cluj. Arestat, sub pretext politic, în toamna anului 1959, va
KRASSER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287725_a_289054]
-
susține bacalaureatul la Blaj (1939), urmează Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. Luându-și licența în 1943, intră la Școala de Ofițeri de Rezervă de la Bacău, participând la campania din Vest. După întoarcerea de pe front este numit referent de presă la Departamentul Naționalităților (1944-1945), motiv de acuzații ulterioare. Pentru a scăpa de supravegherea autorităților comuniste din capitală, pleacă profesor de limbile română și franceză la Bistrița (1945-1947), apoi de română și latină la Năsăud (1947-1948). Este suspectat pentru
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
1953, București), eseist, critic și istoric literar, editor. Este fiul Petruței Mihăilescu (n. Cristea), dactilografă, și al lui Constantin Mihăilescu, funcționar. Urmează la București liceul și Facultatea de Limba și Literatura Română, al cărei licențiat este în 1976. Lucrează ca referent de specialitate la întreprinderea Mecanoexportimport din capitală (1976-l980), apoi în calitate de cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române, de unde demisionează în anul 2003. Debutează în revista școlară „Pe un picior de plai” în 1969, iar în
MIHAILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288128_a_289457]
-
1972), se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității din București, secția română-engleză, luând licența în 1976. Între 1976 și 1980 este profesoară de limba engleză în comuna Spiru Haret din județul Brăila, iar din 1980 până în 1990 lucrează ca referent de specialitate la Compania Tarom și la Departamentul Aviației Civile. După 1989 va fi redactor, publicist-comentator, redactor-șef adjunct la „Realitatea românească”, „Azi” (suplimentul cultural „Fețele culturii”), „Ecran-Magazin”, „Universul cărții”, redactor la Editura Nemira. Debutează cu poeme în 1978 la
MILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288139_a_289468]
-
de la Mallarmé încoace, poemul nu mai exprimă conținuturi univoce; lansează enunțuri plurisemice sau fără nici un sens, rămânând să le fie atribuit unul (sau mai multe) de către cititor. Poetul modern e un „mag al sunetelor”; prin el, cuvântul își devine propriul referent. Magia verbală nu e însă delir, sau dacă este, acesta e calculat. Finalitatea demersurilor este provocarea nu de sentimente, de trăiri, ci de surpriză, șoc. Desentimentalizarea duce la depersonalizare, chiar dezumanizare. Poetul modern acționează, în actul de creație ca pură
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
cu totul legitimă pentru rigorile ultime ale fenomenologiei. Nu avem de-a face, în cazul lui Henry, cu o impoziție dogmatică sau cu o imprudentă suprapunere de planuri (teologia/fenomenologia), ci doar cu omologarea unui concept filozofic fundamental („apariția”) cu referentul principal al Evangheliei („revelația”). Adevărul este chiar esența manifestării, prealabilă oricărei semnificări obiective a intenționalității; iar „esența manifestării” se dezvăluie ca act pasiv de autoafectare a Vieții divine. Prin însăși definiția sa, adevărul pur fenomenologic este revelație. Am putea vorbi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tipul acesta mânuiește - după sugestiva comparație a tov. Crohmălniceanu - iataganul cu o dezinvoltură extraordinară. Tot ce se scrie Îl nemulțumește și-l indispune. Fie el titular de cronică literară, fie responsabil de cenaclu sau consilier cultural, redactor al „poștei redacției”, referent la Uniunea Scriitorilor etc. criticul de acest soi, improvizat sau specialist, Își face treaba pretutindeni cu aceeași promptitudine și autoritate: o formulă, o sentință, un paragraf, o semnătură. Fără drept de apel: butucul, iataganul - și gata. Încet-Încet, acești implacabili protagoniști
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cu desăvârșire din paginile ei. Poezia e rară și numai comemorativă, sau legată de un eveniment imediat. (Ă). La Editura Uniunii Scriitorilor (EPLA) de asemenea manuscrisele stau luni În șir, referatele sunt contradictorii, tinerii scriitori rămân adesea zăpăciți de observațiile referenților, care se bat cap În cap. (Ă).” Despre cenacluri s-a scris mult și În acest an și-n anii următori. Noi nu vom mai reveni asupra acestui subiect. Am dorit să fie reținută și această componentă a vieții literare
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
la Liceul „Spiru Haret” din București. Dându-și bacalaureatul în 1929, se înscrie la Facultatea de Drept. Și-a luat licența în octombrie 1933, iar după absolvire, fire nepractică, a avut îndeletniciri modeste - secretar de avocat, redactor la „Enciclopedia română”, referent la Oficiul de Studii al Ministerului de Finanțe. Luat de val, privește cu simpatie mișcarea legionară, fără să se implice, el fiind un adept al lui Gandhi. Vor veni, odată cu războiul, ani grei pentru A.: dispariția pe front a lui
ACTERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285158_a_286487]
-
că, acolo unde refularea, procedând prin acumulare în străfundurile inconștientului, ar fi generatoare de sens și de simbol, ar exista o evicțiune a gândirii, o non-gândire. Spre deosebire de refuz, conceptul de „forcludere” desemnează o „abolire simbolică, aceea privind numele tatălui ca referent simbolic al subiectului” (Penot, 1989). În sens juridic, un litigiu este supus „forcluderii” atunci când el nu mai poate face obiectul unui proces și al unei judecăți. Dacă numele tatălui, reprezentant al „locului” cuvântului patern, este astfel tăgăduit, acest lucru se
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Conform „Proiectului de Nomenclatură a CC al PMR” elaborat doi ani mai târziu, la 8 martie 1952, Secția Cadrelor de Partid din Exterior ar fi urmat să aibă un personal propriu de 16 oameni, printre care șase instructori și cinci referenți, și să se ocupe de 517 posturi din cadrul Ministerului Afacerilor Externe și 50 de cadre din Ministerul Comerțului Exterior. Imediat după Înființare, SCPE Începe o activitate susținută de verificare a tuturor membrilor de partid aflați În străinătate la posturi, precum și
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
politice nu se Înscriu În tendința generală: este vorba de căpitanul Albulescu Ioan (cu originea socială „nesănătoasă” de chiabur și o prezență de 12 ani În structurile Partidului Național Liberal: 1926-1938). În 1947, când s-a Înscris În PCR, era referent-șef la Secțiunea cadrelor și la Secțiunea financiară a Comitetului Provizoriu al Sfatului Popular al Capitalei. Din această funcție este numit direct comandant al Penitenciarului Plătărești și delegat cu funcția de inspector În controlul financiar al DGP (22 noiembrie 1949
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
Coabitarea celor două sindroame contradictorii (o viziune social-democrată a raporturilor sociale la scară globală și o viziune liberală a relațiilor profesionale la scară locală, mai ales În Întreprindere) și-a găsit punctul de echilibru, cel puțin până În prezent, Într-un referent identitar social-liberal, Întreținut În mod savant și nu lipsit de demagogie, de către PSDRP. Cât va mai dura acest echilibru? Republica Cehă: antreprenori, dar tot comuniști Marginalizați de societate de pe azi pe mâine, deveniți antreprenori de nevoie, foștii nomenklaturiști cehi au
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
de Teologie; urmase însă și cursuri la Litere și Filosofie. În anii 1917-1919, când începuse a face gazetărie, publicând și câte o încercare literară, era paroh în Porcești, comună din județul Roman. Avea să fie, mai târziu, protoiereu și consilier referent la Episcopia Romanului. După aproape două decenii, în 1933, este chemat ca preot paroh la biserica „Domnița Bălașa” din București, unde va urca în ierarhie până la trepte înalte. După 1948, cu toate că, în „Națiunea”, își dă silința să laude „performanțele” democrației
BUTNARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285965_a_287294]