7,442 matches
-
mândru de soldații săi, încât atunci când a izbucnit războiul în Europa, a uitat că nu-i plac englezii și a insistat să trimită armata Fatehpurului în Franța. Dar entuziasmul lui a fost de scurtă durată. Auzind că soldații săi din regimentul de cavalerie trebuia să meargă pe jos, să lupte în tranșee și chiar mai rău, să îmbrace haine kaki simple, și-a retras oferta. De aceea, trupele Fatehpurului n-au luptat niciodată. Există desigur o tradiție în acest sens, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
acoperite de zăpadă ale munților Pir Panjal și consideră c-a ajuns în rai, de unde nu mai vrea să plece. Garnizoana situată la Abbottabad este un loc minunat pentru un ofițer tânăr, mai ales pentru unul care face parte din regimentul senior de cavalerie al prințului Albert Vitor, primul din provincia Punjab. Era ușor să ajungă de acolo la Peshawar, Pindi sau Simla și, cu toate că orașul în sine nu se distinge prin nimic, popota ofițerilor era ca o frăție în nuanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un joc care pe civili îi lasa epuizați, cu ochii încercănați, scaunele și mesele rupte și nota de plată lunară umflată) și astfel de manifestări erau nu numai tolerate, ci și încurajate de comandant. Un ofițer de cavalerie, un Daly (regimentul de cavalerie se numea Daly’s Horse, încă de pe vremea mogulilor), rămânea să se ocupe de locul respectiv și odată ce parada de dimineață se termina, nu mai avea nimic de făcut decât să profite de timpul său. Ținutul de țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Abbottabad Tent era unul dintre cele mai bune lucruri pe lume, obișnuia să spună tuturor Privett-Clampe la 23 de ani. Comandantul, după cum se știa, era de acord, așa că weekendurile puteau începe de joia, pentru a da amatorilor de porci din regiment posibilitatea să-și dezvolte talentul. Cea mai arzătoare dorință a sa era ca un Daly să câștige Cupa Kadir și pentru o vreme tânărul „PC“ păru cel indicat. Cursele de porci păreau să se potrivească cu temperamentul tânărului ofițer, începând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
încă de când era novice la Abbotabad. N-a câștigat niciodată Kadirul, a pierdut la mustață în favoarea unui individ de la Skinners, dar cel de-al doilea loc, pe care și l-a adjudecat, a fost de ajuns ca să-i aducă onoarea regimentului și să intre în grațiile comandantului, pentru totdeauna. Viața era minunată. Din educația dură pe care o primise, a înțeles că unicul mod de a fi sigur de o situație, este s-o ții strâns între picioare; aflându-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
toate acestea i-au reamintit că este bărbat, că este „mână de fier“, iar lumea și toate creaturile care trăiesc în ea sunt la dispoziția sa. Aceeași autoritate, aceeași putere, se reflectă spre Privett-Clampe din figurile admirative ale mândrului său regiment pathan de cavalerie, la inspecția din timpul paradei de dimineață. Era un grup minunat de bărbați înalți, bine făcuți și dornici să-și apere onoarea până la limita patologicului. Ca mai toți ofițerii armatei indiene, tânărul lor căpitan a fost instruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a strigat deodată că englezii ținteau prea jos și s-au ridicat, să-i lase să-și ia corect cătarea. Așa este pathanul. Nu este bărbat mai fin ca el în Imperiu, chiar și atunci când este dușman. Între porci și regimentul pathan, Privett-Clampe era un bărbat cu ambele mâini și inima pline. La întrebările politicoase ale soției comandantului despre planurile sale matrimoniale, răspunse timid că nu are nici unul, apoi suportă tirurile acesteia cu stoicism, dar și cu aerul sumbru al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o vedere impresionantă a unui drum de munte și îngăduia cel puțin două direcții de retragere: în grădină sau în sala de biliard. Începu asaltul noaptea, în timpul consumării ultimelor etape ale unei despărțiri de un coleg de polo, care schimba regimentul. În pofida avantajului oferit de faptul c-o luase prin surprindere, slăbindu-i astfel vigilența, precum și a faptului că Charlotte fusese bine îmbibată cu câteva pahare de crușon înăsprit, Privett-Clampe era pus pe fapte mari. După ce o înmuie cu câteva fraze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Londra îl promovă și-l trimise la post, la Fatehpur. Privett-Clampe rupse memoriul și scrise din nou, solicitând să fie trimis în Palestina, soluție considerată de el un compromis. Dar răspunsul veni cu ordinul de a se prezenta la noul regiment, în termen de două săptămâni. Astfel că, pentru maiorul Privett-Clampe , Fatehpur este capătul lumii. În acest ținut îndepărtat, personalul său este format dintr-un grup de tineri, instruiți de Serviciul Civil Indian, precum Flowers. Cu aroganța lor înnăscută și obiceiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fi, o rupe la fugă pe strada Broad, cu o detentă demnă de un atlet, înainte ca cei unsprezece să realizeze c-a dispărut. Fug după el cu strigăte incoerente agitându-și bâtele și genuncherele deasupra capetelor, ca pe culorile regimentului. Trecătorii se feresc din calea lor, recunoscând o ceată pusă pe harță. Jonathan se îndreaptă spre Turl, făcându-și loc printre cumpărătorii uluiți, împingând un bătrân și decrepit profesor de la universitate în ușa unui croitor. Bătrânul se dezechilibrează, apoi își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
brad și covoare cu trandafiri roșii, scena constituia un decor pentru patru portrete imense: Marx, Engels, Lenin, Stalin. Se țineau cuvîntări agramate. Apoi un cor anemic de școlari intonă, patriotic, două cîntece. Se produse și o brigadă de agitație de la regiment. Un gradat cu expresia înțepenită pe obraz de „ia priviți ce șmecher sînt!” amesteca slogane politice cu snoave răsuflate. Babelor în tulpane care, cu o palmă subsuoară și cealaltă peste gură, alcătuiau tot auditoriul, programul nu le fu pe plac
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
-mi umbla mie cu clasa asta de declasați. E masă de manevră pentru politicieni. Dă-le haleală, nu scaune în parlament. E specie fără tradiție, care o să dispară. Nu flutura unor dobitoace steagul. Orăscu călca cu pași de ostaș din regimentele de gardă. Verzui, raglanul său părea o pelerină aristocratic umflată de vînt; sclipea de parcă ar fi avut solzi. Dintr-un fund de gang, un individ se repezi deodată către noi. Smulgîndu-și basca de pe cap, i-o întinse lui Orăscu cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
râdă. An după an, Însă, băgase de seamă că poveștile se repetau, moștenite de la generațiile de dinainte. Se Încuia În birou, trăgea perdelele și Începea să scrie listele cu nume și număr de zile de libertate. Avea deja, cu ștampila regimentului pe ele, foile de drum pe căile ferate și fișele tip care certificau În fața autorităților militare și civile că militarul Cutărică se afla În permisie de la data până la data de. Ieșea, apoi, și dădea hârțoagele, ca să le completeze citeț, secretarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îmi luam țigări și ieșeam mai câștigat. Ia zi, mă, cât i-ai dat și ce i-ai promis pentru zece zile?” „Le-am promis pe sor-ta și pe mă-ta să le facă poștă tot statu’ major de la regiment. E bine?” Și se Încăierară. Se izbeau amarnic cu pumnii și picioarele, se tăvăleau pe ciment sau pe paturile care zdrăngăneau și se desfăceau din Încheieturile cârpite cu sârmă. Ceilalți nu se băgau și-i lăsau să se rostogolească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
figură de stil. Foiște l-a lămurit, cu multă răbdare și diplomație că un „cel ce” se referea la plutonierul care Îi dăduse ordin lui Cătănuță; altul la maiorul care dăduse ordin putonierului, iar primul din Înșiruire la comandantul de regiment care Îl trimisese pe maior la munci cu prăpăditele alea de mașini care ar fi trebuit demult să fie date la topit. Atât. „Stați așa, tovarășe profesor: după șirul de cel ce urmează puncte de suspensie, ceea ce sugerează că enumerarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
când venea spre casă În permisie, după aproape un an de linia Întâi. Cu toate că În mărunta gară de câmpie În care coborâse un glas hârâit anunța Întruna că toate permisiile fuseseră anulate, că fiecare militar trebuia să se Înapoieze la regimentul lui, că de-atunci Încolo trebuia să lupte Împotriva nemților cot la cot cu rușii, că Mareșalul trădător fusese arestat, Locotenentul se făcuse că nu aude și se pierduse În pădurea ce Începea câțiva pași dincolo de gară. Era Încredințat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
grangur trăsese o grămadă de sfori - inclusiv pe la comisiile medicale - ca să-și scoată protejatul ofițer și să-l proptească nu - cum s-ar fi cuvenit - la comanda vreunui pluton de răcani, ci Într-un post călduț din Statul Major al regimentului. Mila pe care o provoca soldaților fața lui de cârnat și evidenta lui sărăcie de minte era alungată repejor de partea scârboasă a firii sale: urla cât putea la pifani, Îi jignea, le făcea mizerii, Îi plăcea să Îi Înjosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de ascuns hrana și tocmai se pregăteau să alerge ca să-i prindă din urmă pe ceilalți, când aproape că dăduseră nas În nas cu Foameangât, care În acea duminică se nimerise să fie ofițer de continuitate la Statul Major al regimentului. Îi dusese pe cei doi pe aleea pustie și nefolosită din spatele corpului de gardă. Zbiera la ei, ochii Îi ieșiseră din orbite, le promitea tribunalul militar, ani grei de batalion disciplinar, căci nu se mai pomenise În glorioasa istorie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
oameni cu făclii în mâini părăsiră castelul de pe malul lacului, într-o coloană șerpuitoare, pentru a dispărea spre poalele colinelor din Shimeigatake. Era seara zilei de douăzeci și șase. De pe terasa castelului, Mitsuharu îi privea plecând. Avea să formeze un regiment compus numai din vasalii de la Sakamoto, pentru a se alătura armatei principale mai târziu, la Kameyama. Armata comandată de Mitsuhide mergea fără oprire. Era exact miezul nopții, când oamenii, ajunși imediat la miazăzi de Shimeigatake, văzură orașul Kyoto adormit. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care o aveam datorită pierderii de sânge, apoi m-am urcat în căruță și m-a ținut în brațe atenuându-mi zdruncinăturile mari ale drumului denivelat, impregnându-și hainele lui cu sângele meu. M-a lăsat la postul sanitar al Regimentului pe mâna medicului respectiv, după care, cu lacrimi în ochi, a trebuit să plece în dispozitiv. Cred că absența lui de lângă mine a fost salvarea lui Mihai, și chiar a mea. Îi cunoșteam bine felul de a fi, îl simțeam
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
protejat de întuneric, să mă pot apropia de poziția inamică fără pierderi umane și, în final, prin luptă corp la corp, să-mi pot îndeplini misiunea încredințată. Nu-l pot convinge de varianta mea. Mai mult încă, prin radio anunță regimentul că refuz misiunea încredințată. Colonelul Dumitrescu cere să mă justific personal. Raportez că nu e vorba de refuz, ci de o amânare pe timp de noapte pentru a evita sacrificiile inutile și, în final, încheie discuția cu mine urându-mi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
În 1937, la vârsta de 21 de ani, era învățător, începându-și „ucenicia”, ca suplinitor, în satul natal...În 1940 era sublocotenent și a trăit zilele obsedante ale lui 28 iunie 1940, retragerea umilitoare din Basarabia ocupată samavolnic, salvarea drapelului regimentului, 30 august 1940 cu cedarea unei părți a Transilvaniei, pe când era la Cârțișoara Făgărașului, abdicarea regelui Carol al II-lea, logodna cu Maria, cutremurul din noiembrie 1940. Apoi 1941... căsătoria... războiul... eliberarea Basarabiei... 22 februarie 1942 - trecerea Nistrului... după cucerirea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
De pe băncile Școlii Normale din Bârlad trece direct în viața de militar, făcându-și cu prisosință datoria patriotică în vara fierbinte a anului 1917 la Mărășești. Ca proaspăt plutonier T.R., luptă curajos cu subunitatea sa, redresând o situație critică a regimentului, este decorat pentru merite excepționale pe câmpul de luptă, cu o decorație care, dacă ar fi fost ofițer, era echivalentă cu ordinul „Mihai Viteazul”. După război, cu dragoste mistuitoare de adevărat luminător al satului, lucrează cu pasiune pe ogorul școlii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
fost umiliți ca ostași și cetățeni români și toată averea și armamentul avut asupra noastră au rămas pe peronul gării Chișinău. Cu sufletul cătrănit, am luat drumul spre Prut, noi cei care eram de pe meleaguri îndepărtate - puțini la număr -, fiindcă regimentul nostru constituit în marea lui majoritate din basarabeni s-a volatilizat. L-am îndemnat pe Ghiță să urmeze calea spre Prut în mod individual, fiindcă în grup eram mult mai vulnerabili. Așa se face că la 1 iulie 1940 am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și cu o anumită bucurie și lumină în ochi i se adresează direct tatei: - Moșule, am înțeles că te numești Mânăstireanu. - Da, răspunde tata, neștiind ce vrea cel ce i se adresa. - Nu cumva ai avut un băiat ofițer în regimentul 28 de la Ismail? - Da! zice tata, am avut băiatul ca ofițer și-l mai am și astăzi învățător chiar în satul Priponești. - Moșule, îi zice cel ce i se adresase tatei, să-ți trăiască băiatul și să trăiești și matale
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]