18,995 matches
-
sîntem”, spun noi, spectatorii. Sîntem pe scenă, așezați pe cîteva gradene, chiar lîngă actori și personajele lor. O lume de imagini alcătuită ca într-un puzzle, un spațiu nou, construit din multe elemente cunoscute. Citate din spectacolele făcute aici de regizor, piese de decor luate de ici, de colo, din acest teatru care păstrează în el amprentele trecerii lui Purcărete, a oamenilor cu care a lucrat sau care au lucrat aici și de care se simte legat. Este o reconstituire în
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
trecerii lui Purcărete, a oamenilor cu care a lucrat sau care au lucrat aici și de care se simte legat. Este o reconstituire în imagini - și de aici, cred, și un plus de emoție, de tulburare - a timpului pe care regizorul și trupa l-au petrecut aici, împreună, în repetiții, pe scenă, în bibliotecă, un fel de regrupare mai elegantă. Purcărete își face singur scenografia. Ca de multe ori. Spațiul este o sugestie de sfîrșit de lume, sfîrșitul unui timp, al
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
atîta petrecanie, de dorințe și senzualități ce palpită într-o lascivitate ușor ostenită. Purcărete mută complet accentele, interesul și miza. Povestea fraților Sebastian și Olivia, confuzia sexelor și identităților, firească într-o asemenea mahmureală, devine secundară aici. Fascinantă este pentru regizor viermuiala din casa Oliviei, raporturile de aici, gustul timpului irosit în chefuri fără sfîrșit, în complicități care estompează ierarhiile nobiliare. Aici este seva piesei, în savoarea cu care Sir Toby aranjează viitorul nepoatei cu Sir Andrew Aguecheek - aici o caricatură
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
târcoale Dorei, speriat parcă de vitalitatea ei. Din alte vremuri, Alexandru Palade, tatăl lui, presimte mai curând decât înțelege tragedia care dă târcoale și asistă neputincios la consecințele ei. Acest grup de interpreți este purtătorul severei judecăți morale produse de regizor: realitatea lor scenică e construită din ticuri și scheme de comportament, momentele cântate și dansate accentuează convenția unei lumi care a vrut să refuze convențiile. În acest grup performanța actoricească poate fi apreciată doar în funcție de felul cum se înscrie în
Nota de plată by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13069_a_14394]
-
în descrierea exhaustivă a avantajelor diplomatice ale modului ei de a telefona, în timp ce Barbara Stevens, cu capul în mîini, stătea atent aplecată peste carnetul de întîlniri, ținînd ochii închiși, închipuindu-și cu o precizie scenică demnă de cei mai buni regizori fiecare din reacțiile și contracțiile faciale pe care prezența ei la Paris avea să le declanșeze în cercul relațiilor sale, deja la curent cu ultimele ei activități grație zelului intrigant al secretarei. Începu apoi să-și studieze rolul în funcție de fiecare
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
probabil, va merge cu partea a doua la alt festival. Nici pe Ken Loach nu l-a premiat. Nici pe Eric Rohmer. Gegen die Wand (în engleză Head On) a luat Ursul de Aur. Autorul lui, Fatih Akin, e un regizor tânăr de extracție turcă. Filmul lui tratează despre relațiile interrasiale, dar este în primul rând un love story între doi turci (un bărbat și o femeie) care fac ce fac și nu pot rămâne împreună. Un film ca-n viață
Femeile, sfinte și monștri cu față umană by Iulia Blaga () [Corola-journal/Journalistic/13071_a_14396]
-
periculosul drum al transportoarelor de droguri în burtă, spre Statele Unite. Ea are deja un copil în burtă. Pleacă pentru că nici nu vrea să se mărite cu prietenul indiferent, nici să rupă spinii la flori în singura fabrică din sat. Debutantul regizor american Joshua Marston spune și el povestea la rece, dar fără nici un fel de intarsii poetice. A făcut filmul după ce s-a documentat mult și îl folosește pe post de actor chiar pe liderul comunității columbiene din New York, lider care
Femeile, sfinte și monștri cu față umană by Iulia Blaga () [Corola-journal/Journalistic/13071_a_14396]
-
a ajutat ca 400 de cadavre de femei care au murit pentru că li s-a spart un săculeț în burtă să fie duse acasă pentru a fi înhumate. Maria nu e însă o victimă, cel puțin nu a fost intenția regizorului să o prezinte așa. E o tânără curată care are de străbătut un drum - de la o decizie proastă la lumină - și decizia juriului de a premia această tânără, fie și neprofesionistă (și poate de aceea dură, modestă și luminoasă) a
Femeile, sfinte și monștri cu față umană by Iulia Blaga () [Corola-journal/Journalistic/13071_a_14396]
-
bărbat care o pune pe iubita lui să slăbească până la 40 de kilograme, și femeia slăbește, pentru că îl iubește. În realitate, femeia a fost până la urmă și omorâtă de dement, dar mai interesant a fost la conferința de presă, unde regizorul spunea una și actrița alta. Matteo Garrone că e o iubire maladivă, deloc sănătoasă. Actrița Michela Cescon că eroina ei chiar iubește și slăbește din iubire, fără resentimente. A fost interesant să vezi încă o dată maniera în care actorii protejează
Femeile, sfinte și monștri cu față umană by Iulia Blaga () [Corola-journal/Journalistic/13071_a_14396]
-
dacă n-a avut tragedii, numeroase și Înalte, precum comedia, În schimb, prin dramaturgia istorică a excelat diferențiat, În funcție de istorie și societatea partizană au ba a culturii. Să nu se uite talentul dramaturgilor,ca și cel al actorilor,sub bagheta... regizorilor! Multe cărți semnate de scriitori din generația lui Ion Nistor sunt aduse sub lupa comentariilor pertinente și la obiect. Ei se numeau Marin Mincu, Aurel Petrescu, Dimitrie Rachici , Laurențiu Ulici ș.a. Dar și autori apropiați, prin timp, mileniului al treilea
Clasicii – contemporanii lui Ion Nistor. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1447]
-
bilingvă : română /franceză, datorat lui Al. G. Croitoru. Autorul, venit pe lume la 8 decembrie 1933, În comuna Bogza, județul Vrancea, este absolvent al I.A.T.C., din București. Cum Între timp, el a devenit un nume de referință ca regizor, dar și ca scenarist, cu o fișă de filmografie impresionantă, premiat ca atare În Franța, Italia, Cehoslovacia, Austria, Bulgaria, R.P. Moldova, Germania, Cehia și, desigur, În România, gândul meu de recenzent autorizat a devenit mai precaut, comparatismul sărindu-mi Înainte
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
de recenzent autorizat a devenit mai precaut, comparatismul sărindu-mi Înainte fără bariere. Așa că, știind multe din peliculele sale, mi-am amintit, cu o reală savoare, de filmele a căror trimitere duce spre poezie, filme care au ca scenarist pe regizorul de notorietate europeană Alecu Croitoru: Miezul fierbinte al pâinii (1972, 1980, 1983), Căutătorii de aur (1986). Tot În cadrul reflecției invocate, nam uitat impulsul cârcotaș, săgeata de ironie, cu bătaie spre sarcasm, chiar când a venit vorba de comedie - cum a
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
Contemporanul”, ori a lui Coșbuc, Goga, vizând vatra satului părăsit. O privire tăioasă, aspră, te Însoțește de pe coperta a IV-a dintr-o fotografie policromă a autorului, semn de garanție a unei trăiri intense a vieții, a jocului de studiat regizor, pentru ca văzul să rămână dominanta cunoașterii, niciodată finită. Parcă Îndurerat, Alecu Croitoru constată că atâția brazi, din zona lui montană, au coborât la șes, pregătindule o moarte sigură printre „marmură și asfalt” . Adică, poetul deplângea a doua moarte a brazilor
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
admire, să-și Încarce mintea și sufletul cu vorbele, cu ideile, cu sentimentele ce pornesc de pe scenă pentru a inunda sala - cum Îl apreciază unul dintre cei mai buni prieteni ai săi, eruditul devotat, Zeno Fodor, așa cum Gheorghe Harag este regizorul, sau cum Romulus Guga este dramaturgul. Cornel Popescu a Învățat să prețuiască necondiționat teatrul de la maestrul său, marele regizor și pedagog Ion Cojar. Și a slujit cu conștiinciozitate și neodihnă acest Teatru cu T. Din 1972, când a absolvit Institutul
Un ultim omagiu Omului, Actorului, Profesorului... Cornel Popescu (06.09.1944 – 10.03.2011). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1543]
-
inunda sala - cum Îl apreciază unul dintre cei mai buni prieteni ai săi, eruditul devotat, Zeno Fodor, așa cum Gheorghe Harag este regizorul, sau cum Romulus Guga este dramaturgul. Cornel Popescu a Învățat să prețuiască necondiționat teatrul de la maestrul său, marele regizor și pedagog Ion Cojar. Și a slujit cu conștiinciozitate și neodihnă acest Teatru cu T. Din 1972, când a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, și până În ultima clipă a existenței sale pământești, el a realizat pe
Un ultim omagiu Omului, Actorului, Profesorului... Cornel Popescu (06.09.1944 – 10.03.2011). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1543]
-
lojă, se râde în exces de ele. În interiorul lumii lor, acestea nu prea au nimic rizibil. Râsul este de natură exogenă, după cum însăși ironia are, așa-zicând, statut ierarhic și se exercită de sus în jos. Critici literari, ca și regizori de cea mai bună reputație, se străduie să dezumanizeze această lume a lui Caragiale. Rezultatul e grotesc sau... vacarmatic. Textul se percepe în proporție de 20-30%. Ambientul e de-a dreptul infernal: "frizăria" lu' dom' Nae Girimea, care, fiind una
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
la memorie). Cumva proustian, l-am găsit pe Octavian Paler În altă carte memorabilă Autoportret Într-o oglindă spartă (2004), un fel de oglindă stendhaliană apropiată de Viața ca o pradă, a lui Marin Preda. Acolo, „memoria ca zestre” era regizor, scenarist și operator; convorbirile de acum, din tagma jurnalului (gen N. Steinhardt sau I.D. SÎrbu) sunt discursuri de tip oratoric, fragmentate din cauza situațiilor rebele de sănătate, cunoscute fie de... criticul interlocutor (ocazional), pentru moment, dar În totalitate, de hârtia așteptândă
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
vedere epic, textual, ceea ce îi lipsește libretului în comparație cu textul dramatic deorece principalul mijloc de expresie este unul non-verbal, muzica. Elementele-lipsă, pe care le voi numi în continuare variabile, urmează a fi deduse, intuite, dar niciodată stabilite cu exactitate, de către compozitor, regizor, dirijor, soliști etc. Fiecare le va reda prin mijloacele specifice de expresie de care dispune pentru a fi din nou deduse de către spectator. Urmărind parcursul variabilelor vom reuși să înțelegem mai bine acest gen de spectacol și îi vom sesiza
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
realitate formând prima versiune a operei (V1). Pentru a putea fi transmisă prin canalul reprezentat de partitură, aceasta va fi codificată (V2). Codul constă în text și notație muzicală. În continuare, partitura este preluată de către transmițători (dirijor, soliști, cor, orchestră, regizor, scenograf, coregraf etc.) pentru a fi decodificată (V3), prelucrată (V4) și din nou codificată (V5) urmând să fie transmisă prin intermediul spectacolului. Codul este, în acest caz, deosebit de divers, iar în centru se află vocea umană. Versiunea V5 urmează să fie
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
arată că variabilele determinate de către punerea în scenă sau de imaginația receptorilor reprezintă aproximativ jumătate din informațiile decodificate de elevi. Cel de-al doilea caz constă în montările contemporane care nu mai respectă în totalitate libretul. Mai mult chiar, unii regizori inserează noi planuri narative speculând indeterminarea libretului. Aceste montări nu le exclud pe cele tradiționale și nici nu modifică esențial structura operei, ci doar pun în evidență noi soluții ale elementelor variabile folosindu-se și de mijloace specifice teatrului pe lângă
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
nu le exclud pe cele tradiționale și nici nu modifică esențial structura operei, ci doar pun în evidență noi soluții ale elementelor variabile folosindu-se și de mijloace specifice teatrului pe lângă interpretarea muzicală și jocul soliștilor. Trebuie precizat că mulți regizori mizează pe faptul că majoritatea spectatorilor nu sunt la prima vizionare a operei respective, iar montările lor au mai degrabă rolul de a comenta partitura decât de a o reda. Modul în care se decodifică opera este schimbat. Spectatorul este
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
se raporteze la tradiție, iar posibilitatea de a deduce propriile soluții este redusă. Dacă în primul caz descris cei mai importanți determinanți ai variabilelor erau dirijorul și soliștii, iar mijlocul principal de codificare era muzica, acum rolul decisiv îl are regizorul și vizualul are aceeași pondere ca și muzica în codificare . Astfel, forma particulară pe care o ia o anumită operă la un moment dat este rezultatul determinării variabilelor ei de către un complex de factori printre care: stilul, concepția, personalitatea, inspirația
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
opera, lumea și viața. Variabila reprezentată de locul Elvirei în ierarhia personajelor este determinată, în V4 prin faptul că ea este cel mai pregnant personaj, fiind un liant, un fir roșu, dar și o cale de mijloc pentru celelalte personaje. Regizorul Tompa Gábor i-a amplificat caracterul, a făcut-o mai exaltată și a accentuat legătura dintre ea și destinul lui Don Giovanni prin intermediul unor simboluri vizuale. O variabilă evidentă este scena în care, îmbrăcat cu hainele stăpânului său, Leporello încearcă
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
premierei din care voi reproduce un fragment: “Donna Elvira, este redată ca înfometată de mângâieri: aria Mi tradi quell’alma ingrata este interpretată în timp ce regia îi materializează ideile subconștiente în mâinile figuranților care îi șlefuiesc trupul statuar. Piedestalul pe care regizorul o așează pe Donna Elvira (la figurat și la propriu) i se cuvine, dacă stăm să ne gândim că, din mille e tre „piese” spaniole de catalog, ea este unica femeie care se consideră soția lui, perseverează, îl caută, îl
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
trei ore, să transpună spectatorul În această lume de mult uitată sau chiar necunoscută de mulți dintre noi. Deși nu a fost perfectă, interpretarea a fost per total reușită, fiind un alt pas reușit În evoluția Operei Naționale din Iași. Regizorul András Kürthy a dorit să surprindă atât scenele monumentale din Egiptul antic ( prin decor și costume), cât și dramele psihologice trăite de Aida, Radames și, Într-o mai mică măsură, de Amneris. Verdi pune accent În primele două acte pe
ALECART, nr. 11 by Ina Mitu () [Corola-journal/Science/91729_a_92893]