6,667 matches
-
Era foarte frig afară, În aerul liber, așa că Începură amândoi să se miște. Noroiul Înghețat trosnea și se crăpa lângă pantofii ei, murdărindu-i ciorapii. — Mi-ar fi făcut multă plăcere, spuse el, Înșirându-și cuvintele cu multă corectitudine, și regret din tot sufletul că nu pot accepta. Cobor din tren la Belgrad În timpul nopții. Mi-ar fi făcut plăcere... Se opri la mijlocul pasului, cu sprâncenele Încruntate, și păru să fi uitat ce spune. Își vârî mâna cu mănușa uzată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
portofelul. Myatt extrase o bancnotă de cinci dinari și o netezi Între degete. Dacă reușiți să-mi spuneți unde se află, puteți avea două din acestea. Funcționarul se bâlbâi o clipă, Îi veniră lacrimi În ochi și spuse, cu dureros regret: — Dacă mi-ar sta În putință, dacă mi-ar sta măcar În putință, sunt convins c-aș fi bucuros să vă ajut. Fața i se lumină și sugeră, plin de speranță: — Ar trebui să Încercați la hotel. Myatt puse portofelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
molar inferior drept - pentru care făcuse o adevărată pasiune estetică -, În clipa următoare se Îneca și murea din cauza ei. Lauren mă implorase să o Însoțesc la Înmormântare. Spunea că, aproape la fel de rău ca o mahmureală de după Marquee Club, o loviseră regretele - regretul că se certase cu Sanford, regretul că nu rămăseseră prieteni, regretul că ea nu-și luase la revedere, regretul că nu avusese o relație amoroasă cu el (În durerea ei, ea Își dorea chiar să se fi culcat până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
inferior drept - pentru care făcuse o adevărată pasiune estetică -, În clipa următoare se Îneca și murea din cauza ei. Lauren mă implorase să o Însoțesc la Înmormântare. Spunea că, aproape la fel de rău ca o mahmureală de după Marquee Club, o loviseră regretele - regretul că se certase cu Sanford, regretul că nu rămăseseră prieteni, regretul că ea nu-și luase la revedere, regretul că nu avusese o relație amoroasă cu el (În durerea ei, ea Își dorea chiar să se fi culcat până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
adevărată pasiune estetică -, În clipa următoare se Îneca și murea din cauza ei. Lauren mă implorase să o Însoțesc la Înmormântare. Spunea că, aproape la fel de rău ca o mahmureală de după Marquee Club, o loviseră regretele - regretul că se certase cu Sanford, regretul că nu rămăseseră prieteni, regretul că ea nu-și luase la revedere, regretul că nu avusese o relație amoroasă cu el (În durerea ei, ea Își dorea chiar să se fi culcat până la urmă cu el, patul cu apă). O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
următoare se Îneca și murea din cauza ei. Lauren mă implorase să o Însoțesc la Înmormântare. Spunea că, aproape la fel de rău ca o mahmureală de după Marquee Club, o loviseră regretele - regretul că se certase cu Sanford, regretul că nu rămăseseră prieteni, regretul că ea nu-și luase la revedere, regretul că nu avusese o relație amoroasă cu el (În durerea ei, ea Își dorea chiar să se fi culcat până la urmă cu el, patul cu apă). O durea atât de tare capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mă implorase să o Însoțesc la Înmormântare. Spunea că, aproape la fel de rău ca o mahmureală de după Marquee Club, o loviseră regretele - regretul că se certase cu Sanford, regretul că nu rămăseseră prieteni, regretul că ea nu-și luase la revedere, regretul că nu avusese o relație amoroasă cu el (În durerea ei, ea Își dorea chiar să se fi culcat până la urmă cu el, patul cu apă). O durea atât de tare capul În dimineața Înmormântării, că era complet incapabilă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
în plus?" La orele astea, pe bulevard, ai impresia că bucureșteanul n-are altceva de făcut decît să stea la coadă, ori să meargă la un bilet în plus. N-au mai avut timp de discuție decît foarte puțin, spre regretul amîndurora; trenul intrase deja în Valea Brândușelor și-au început să se pregătească de coborîre. De atunci, după-amiaza, cînd sună telefonul și ghicește că-i Vlad, i se pare că aparatul cenușiu emană în jur o lumină albă, umplînd încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mașini. Atunci, eventual, un Brahms; Simfonia numărul 3, în Fa major, opus 90; în special partea a treia, poco allegretto, să-mi amintesc de-un film frumos. O! exclamă femeia, arcuindu-și mult o sprînceană. Aimez-vous Brahms? Moi aussi 1. Regret! Nici asta nu-i pe bandă. Lovește scurt cu degetul, închizînd magnetofonul și se retrage. Așază fotoliul cum era mai înainte, după care, ignorînd total prezența celor doi, iese. Mi-a trebuit o intelectuală!... murmură abia perceptibil Săteanu. Te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
trup... Dar... mereu aceeași răceală. Și mă apucă o ură și o furie... De multe ori îmi dau singur pumni. Apoi îmi frîng furia zicîndu-mi că Doinița a adus atîta soare în sufletul meu că nu-și mai au rost regretele pentru..., dar nu-i același lucru. Doinița mi-a oferit posibilitatea unei iubiri înalte, de părinte; carnea însă își cere drepturile ei... Și nu numai carnea. Ori poate că în primul rînd nu carnea. Există o vîrstă cînd, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tron a suveranilor Song. Numele de Tang își datorează notorietatea mai ales poeziei. În afara celor doi mari poeți chinezi, Du Fu (Tou Fou) și Li Bai (Li Tai-pe), trebuie amintiți și Bai Juyi (Po Kiuyi), autorul frumoasei Chang-hen-ge (Cântecul marilor regrete), un poem în versuri regulate de mare întindere care descrie fuga lui Tang Xuanzong și moartea concubinei sale preferate, Yang Guifei (Yang Kouei-fei), de asemenea Wang Wei, poet, pictor și muzician, Meng Haoran (Meng Hao-jan), mare poet peisagist, Du Mu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pietrei și a rostit câteva descântece. Aceasta s-a transformat cât ai clipi din ochi într-o bilă foarte mică. O ridică, o ascunse în mânecă și plecă. Rămas uimit de tot ce a văzut, regele dragon fu cuprins de regrete. Când Manjusri ajunse pe Muntele Celor Cinci Vârfuri, acolo era caniculă mare, iar soarele dogoritor arsese pământurile. El puse piatra magică într-o vale și minunea se întâmplă: Muntele Celor Cinci Vârfuri se transformă îndată într-o pășune răcoritoare, loc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
bibliotecă cu gândul s-o redeschidă, s-o aibă la îndemână. De cele mai multe ori, asta nu se mai întâmplă niciodată. O carte e un fel de sarcofag al cuvintelor, îngropat în bibliotecă. Un ziar poate fi aruncat la coș fără regrete, imediat după lectură. Asta nu înseamnă neapărat dispreț, din cuvinte rămâne, sau nu rămâne, umbra lor în mintea cititorului, contopindu-se într-o fantasmă textuală uneori surprinzător de rezistentă, alteori risipindu-se ca fumul. Oricum, cuvintele tale nu mai au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
o mai facă și el cîteodată de oaie. Și odată, cînd tocmai mă scărpina absent Între urechi, m-am Întors și l-am mușcat cumplit. De al patrulea deget. Acum Îmi pare rău că am făcut-o. Rătăcitor prin grădina regretelor. CÎnd plecam amîndoi de acasă, nu o făceam doar ca să vindem cărți pe stradă. Odată ne-am dus la film. Era Început de septembrie, o după-amiază apăsătoare, cu cerul greu și Încărcată de mirosuri. Jerry tocmai voia să iasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Bellairs. Într-un coșmar omul știe că ușa dulapului se va deschide, știe de asemenea că va ieși ceva Îngrozitor, dar Îi e cu neputință să știe ce anume... Doamna Bellairs repetă: — Luați loc, vă rog ca să putem stinge lumina... — Regret, dar trebuie să plec, zise Rowe. — A, nu poți pleca tocmai acum! exclamă doamna Bellairs. Nu-i așa, domnule Hilfe? Rowe se uită la Hilfe, dar În ochii spălăciți ai acestuia nu văzu decît o privire inexpresivă. — Sigur că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să trimită oamenii cei mai buni cînd e vorba de o simplă crimă“, Își spuse Rowe, zgîndărindu-și Încă o dată vechea rană și Întrebîndu-se ce avea să urmeze. Se gîndea - nu pentru prima oară - la Henry Wilcox cu un sentiment de regret. Unii oameni - Își spunea - se exilează de bunăvoie În deșert, dar credința lor În Dumnezeu le dă tăria să trăiască singuri. Timp de aproape zece ani, Rowe nu simțise nevoia de a avea prieteni, căci soția lui Însemnase totul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
am decît cincisprezece. Ți le dau. Să n-ai Încredere În el, Henry! zise doamna Wilcox. — A, cecurile mele au acoperire, Henry știe bine asta! — De ce nu te duci la o bancă? — La ora asta băncile sînt Închise, doamnă Wilcox. Regret, dar am nevoie urgentă de bani. Henry se Îndreptă spre un birou mic și pretențios (imitația părea În stil QueenAnne), care aparținuse de bună seamă nevesti-sii. De altfel, toată mobila din această Încăpere părea foarte fragilă: mergînd pe lîngă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
acum, cînd se hotărîse să-și ia viața, pentru a pune capăt unei injustiții flagrante și unei situații fără ieșire (rămînea doar să-și aleagă modul de a se sinucide), Își putea permite să se amuze de ciudățeniile existenței umane. Regretul, mînia, ura - toate aceste sentimente Îi ascunseseră prea Îndelungată vreme aspectele hazlii ale vieții. Rowe deschise o ușă ce dădea Într-un salonaș. — Asta-i bună! exclamă el. În fața lui se afla Anna Hilfe! — Și dumneata Îl aștepți pe domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
făcut numai 255 victime În săptămîna aceasta...“ După ce sorbea din cafea și spărgea coaja oului fiert, citea despre „Bătălia Atlanticului“... Ouăle erau totdeauna fierte exact cum Îi plăceau lui: cu albușul tare și gălbenușul cleios. Ziarul spunea: „Amiralitatea comunică cu regret că Întreg echipajul a pierit“... Digby primea totdeauna o bucățică de unt, căci sanatoriul avea și vaci. În timp ce citea, Digby se pomeni cu Johns, care venea să mai schimbe cîte-o vorbă cu el. — Ce-i aia „coloana a 5-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să le strige: „N-am nevoie de mila voastră! Mila e crudă. Ea distruge totul. Dragostea Însăși e În pericol, cînd mila dă tîrcoale În juru-i...“ — Anna... mai auzi el glasul lui Hilfe, apoi parcă un alt glas rosti, cu regret: „Și cînd mă gîndesc c-aș fi putut prinde expresul de 6 și 15!“ Amintirile continuau să se Îmbulzească În mintea lui Rowe, Într-o succesiune oribilă... Odinioară, Biserica Îl Învățase valoarea penitenței, dar penitența nu te ajută decît pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
stăruitor la ceasul de deasupra ușii, sperând că va pleca în scurt timp. Această falsă compasiune față de cel mort mă irita, era doar o scuză pentru un exercițiu de gimnastică morală. Asprimea tinerelor infirmiere făcea parte din aceeași pantomimă a regretului. Mă gândisem ore în șir la bărbatul mort, vizualizând efectele morții lui asupra soției și familiei sale. Mă gândisem la ultimele lui momente de viață, milisecunde frenetice de durere și violență în care fusese catapultat dintr-un plăcut interludiu domestic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mă întreb de ce șase luni, și nu patru sau opt sau trei. Nu știu. De ce mă despărțeam de ele? Teribilism ieftin, cum se spune. Voiam să dovedesc că sunt tare, că sunt bărbat, că sunt Humphrey Bogart, fără sentimente, fără regrete. Eram un imbecil. Oricum, cert este că Soniei îi sunase ceasul. Eram împreună de pe 1 iulie. Îmi notasem data, bineînțeles. Ne întâlniserăm la o petrecere - întâmplător sau nu, în apartamentul din Romană din care tocmai plecasem - și mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
spațiu, pe unde captate de creierul lui, s-ar infiltra în ceea ce scrie el. Și voi ați reuși să decodați mesajul? Nu mi-au răspuns. Mă gândesc că așteptarea interplanetară a acestor tineri va fi înșelată și simt un anume regret în fond, aș putea foarte bine să strecor în viitoarea mea carte ceva care să le poată părea revelarea unui adevăr cosmic. Deocamdată n-am nici o idee ce aș putea inventa, dar dacă mă apuc de scris o idee tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Ramotswe, formidabila fondatoare a Agenției de detective nr. 1, a acceptat să-l ia de bărbat. Era la a doua cerere; la prima, care necesitase un curaj imens din partea lui, se alesese cu un refuz - blând și nu lipsit de regrete -, dar, totuși, un refuz. După asta, își închipuise că Mma Ramotswe nu se va recăsători niciodată; că scurtul și dezastruosul ei mariaj cu Note Mokoti, trompetist și împătimit fan al jazzului, o convinsese că mariajul nu este altceva decât rețeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
dumnealui în curând, spuse fetița. Acum stăm la domnul J.L.B. Matekoni, acasă la dumnealui. Domnul J.L.B. Matekoni simți că-i sare inima din piept. O să fac infarct, îi trecu prin minte. O să mor. O clipă simți că-l încearcă un regret nespus că n-o să se mai însoare niciodată cu Mma Ramotswe, că o să se stingă din viață tot burlac, că cei doi copii vor fi din nou orfani și că Tlokweng Road Speedy Motors va fi închis. Dar inima nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]