8,522 matches
-
spiritus în latină este la masculin ca și Geist în germană, ruah în ebraică este la feminin, iar în greacă este doar neutrul pneuma. Spiritul este deci ceva mult diferit de o simplă persoană de sex masculin. Ruah, conform începutului relatării creației în cartea Genezei, este acea "respirație de viață", "suflu", sau "briză" a lui Dumnezeu care plutește deasupra apelor. Pneuma, conform Noului Testament, este opusul "cărnii", realitatea efemeră a creației. Spiritul nu este cum deseori întâlnim în istoria religiilor un
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nimicul ar fi un fel de gaură neagră, precedentă sau contemporană lui Dumnezeu. Mai curând, aceasta este o expresie care spune că lumea și omul, la fel ca spațiul și timpul, nu datorează nimic nici unei alte puteri în afară de Dumnezeu. Aceste relatări antice ale creației, care nu vorbesc limbajul matematicii și al fizicii, compus din formule și modele cosmologice, dar mai curând prin imagini (metafore) și asemănări (parabole), au încă ceva de spus astăzi despre originea lumii? Bineînțeles că da: este vorba
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ale naturii", ci iar eu mă străduiesc mult în acest sens să ia în serios rezultatele științei biblice moderne, care sunt foarte interesante și pentru științele naturale. În acest fel vor fi capabili, ca și mine, să facă distincția: sunt relatări ale miracolelor care în majoritatea cazurilor pot fi întâlnite în faptele istorice dificil contestabile, în special numeroasele vindecări carismatice ale lui Isus, printre care și ale posedaților. Un al doilea gen de relatări ale miracolelor privesc evenimentele extraordinare, dar nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ca și mine, să facă distincția: sunt relatări ale miracolelor care în majoritatea cazurilor pot fi întâlnite în faptele istorice dificil contestabile, în special numeroasele vindecări carismatice ale lui Isus, printre care și ale posedaților. Un al doilea gen de relatări ale miracolelor privesc evenimentele extraordinare, dar nu total neobișnuite pentru acele locuri: de exemplu, plaga țânțarilor sau a lăcustelor și alte plăgi ale exodului din Egipt. Al treilea gen de relatări amintesc cu claritate fapte înfrumusețate de un anumit ton
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
care și ale posedaților. Un al doilea gen de relatări ale miracolelor privesc evenimentele extraordinare, dar nu total neobișnuite pentru acele locuri: de exemplu, plaga țânțarilor sau a lăcustelor și alte plăgi ale exodului din Egipt. Al treilea gen de relatări amintesc cu claritate fapte înfrumusețate de un anumit ton legendar, ca de exemplu soarele oprit deasupra Gabaonului de către Iosua. Sunt prezente și în Noul Testament (iar asta nu ar trebui să fie pus sub tăcere în omelii): Isus care merge pe
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
punct de vedere istoric, nu se poate demonstra că în Biblie sunt violate legile naturii. De ce? Deoarece oamenii, în vremurile Bibliei, nu erau deloc interesați de legile naturii. Nu le cunoșteau. Nu se gândea în termeni științifici și, prin urmare, relatările miracolelor nu erau interpretate ca o violare a legilor naturii. Pentru oamenii din vremurile Bibliei erau pur și simplu "semne" prin intermediul cărora Dumnezeu își manifesta prezența sa în lume: "fapte ale puterii divine". Relatările miracolelor vor să anunțe și să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în termeni științifici și, prin urmare, relatările miracolelor nu erau interpretate ca o violare a legilor naturii. Pentru oamenii din vremurile Bibliei erau pur și simplu "semne" prin intermediul cărora Dumnezeu își manifesta prezența sa în lume: "fapte ale puterii divine". Relatările miracolelor vor să anunțe și să confirme cuvântul lui Dumnezeu, să întărească credința în el. Nicăieri în Biblie nu se cere credință în miracole, credința că miracolele s-au întâmplat sau că anumite evenimente pot fi definite ca miracole. Mai
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
În Biblie, în mod diferit de vindecările miraculoase istorice, așa-zisele "miracole ale naturii" sunt metafore și, precum în poezie, la fel și aceste metafore nu vor să dezechilibreze legile naturii. Dar cum să înțelegem atunci întrebarea este inevitabilă acele relatări biblice care anunță o teribilă escatologie? Desăvârșirea: clipa de pe urmă? Multe lucruri din cele susținute de fizicieni despre ultimele trei minute se bazează pe speculații, adică Considerație despre soarta finală a universului, după cum spune titlul și subtitul celebrei cărți scrise
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
creștină a explodat, înlocuind romanele science-fiction, marcate de optimismul tehnologic, influențând astfel chiar și politica. Spre această tendință, de exemplu, poate fi îndreptată ideea luptei biblice finale împotriva "împărăției răului", căruia se dă numele de Armageddon. Totuși, la fel cum relatările biblice ale creației ca lucrare a Domnului au fost inspirate din contextul epocii, și cele ale lucrării sale finale derivă din apocaliptica timpului, din acea tendință dominantă semnată de așteptarea sfârșitului iminent, prezent în ebraism, dar și în creștinism în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
În zadar se caută revelația unui scenariu al ultimului act al tragediei omenirii. Nici Biblia nu vorbește limba științifică a datelor, ci folosește limba metaforelor, care nu trebuie luate ad litteram, ci interpretate în contextul timpului. Așadar, aceste imagini și relatări, poetice, ale începutului și sfârșitului mai au astăzi sens? Ele reprezintă ceea ce știința naturii nu poate explora, adică ceea ce ne face să sperăm, dar să ne și temem. Au valoare ca mărturie de credință în desăvârșirea lucrării lui Dumnezeu în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pe parcursul urcării noastre spirituale, zidul abrupt ce ne conduce spre transcendent, constatăm că există mai multe căi pentru a ajunge în vârf. Multitudinea popoarelor și a culturilor apare în mod clar încă de la începutul primei cărți a Bibliei ebraice. După relatarea potopului, descendența fiilor lui Noe este enumerată "după generațiile lor, în popoarele lor" (Gen., 10, 11). În Noul Testament relatarea Rusaliilor din Faptele Apostolilor (cap. 2) dă un răspuns confuziei limbilor: sunt enumerate diferite popoare și limbile lor, printre care și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ajunge în vârf. Multitudinea popoarelor și a culturilor apare în mod clar încă de la începutul primei cărți a Bibliei ebraice. După relatarea potopului, descendența fiilor lui Noe este enumerată "după generațiile lor, în popoarele lor" (Gen., 10, 11). În Noul Testament relatarea Rusaliilor din Faptele Apostolilor (cap. 2) dă un răspuns confuziei limbilor: sunt enumerate diferite popoare și limbile lor, printre care și arabii. Datorită lucrării Duhului Sfânt înțeleg același mesaj în limba lor maternă. Totuși, chiar Coranul recunoaște în mod direct
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
uneori chiar au împiedicat, necesitatea clarificării. Doctrina oficială a Bisericii, enciclicile, catehismele, scrisorile pastorale și predicile au ascuns foarte adesea "poporului" rezultatele analizei istorico-critice a Bibliei, lăsându-l în obscuritate, de exemplu, cu privire la originea Evangheliilor și a diferitelor genuri de relatări biblice. Chiar și în prezent, mulți nu au cunoștințele de bază de altfel disponibile tuturor despre mesajul și tradiția creștină. Astfel au fost lăsate la mâna autorilor de thriller sacru și al infotainment-ului societății postmoderne. Mă întreb dacă în interiorul Bisericilor
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit" (Mc., 15, 34)? Conform Noului Testament aici nu are loc o "Vinere sfântă speculativă" (Hegel), o răsturnare sau un "salt mortal" al lui Dumnezeu însuși. Pe cruce este în ciuda vocii ispititoare din celebra relatare a lui Elie Wiesel despre copilul spânzurat la Auschwitz nu "Dumnezeu", ci "Unsul" lui Dumnezeu. "Cristos", "Fiul Omului", "Fiul" lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte: informația care adesea este spus copiilor în fața Crucifixului, "aici este crucificat bunul Dumnezeu", nu este exactă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
o teologie a tăcerii. Dacă l-aș cunoaște aș fi El", spune un proverb ebraic. Iar unii teologi evrei, care în fața suferinței imense a Holocaustului preferă să renunțe la a-l justifica pe Dumnezeu, citează doar fraza lapidară ce urmează relatării morții celor doi fii ai lui Aron, uciși de focul divin: "Aron tăcea" (Lev., 10, 3). Nici unul din marile spirite ale umanității pe care le-am studiat nici Augustin, nici Toma d'Aquino, nici Calvin, nici Karl Barth nu au
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
când li se cer explicații despre comportamentul lor practic, evreii și creștinii fac trimitere la tradițiile lor, care sunt diferite, dar în raport una cu cealaltă. În suferința extremă evreii, dar și creștinii au în fața ochilor figura lui Iov din relatările didascalice ale Bibliei din secolul V până în secolul II a.C. Acest om care pierde fără a avea nici o vină averea, familia, sănătatea devine un cerșetor infectat de lepră, îl acuză pe Dumnezeu și refuză toate argumentele ce-l justifică pe
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
se reflectă în unele curente antice, mai ales în maniheism și gnosticism. Dar fusese enorm facilitată în Occident prin invenția la care deja am făcut referire unui păcat originar transmis prin actul sexual, concept care nu se află nici în relatările, despre paradisul terestru din Geneză, nici în scrierile apostolului Pavel și nici în teologia greacă. Prin Sfântul Augustin, genialul Părinte al Bisericii, a fost transmisă o eroare la rândul ei genială întregii teologii occidentale, medievale, iar prin intermediul lui Luter și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
știut, participa la viața celorlalți și la sărbătorile lor; acuzația că ar fi un mâncăcios și un băutor de vin (Mt., 11, 19) ar putea avea un fundament istoric, chiar dacă este vorba de o calomnie. În orice caz, este legendară relatarea Evangheliei după Ioan a apei transformate în vin la nunta din Cana Galileei (In., 2, 1-2). Totuși, corect ar fi să urmărim sfatul pe care apostolul Pavel îl dă discipolului său Timotei: Nu mai bea doar apă, ci ia și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
din Legea nouă, date de Mântuitorul. Tradiționalismul a fost este și va fi întotdeauna cel mai feroce adversar al marilor idei, care fac fală omenirii și o îndrumează pe calea civilizației și a progresului. Istoria fiecărei invențiuni este plină de relatări dureroase și de multe ori bizare și în toate cazurile aproape biserica, prin reprezentanții și credincioșii săi fanatici, a fost de partea celor ignoranți, amețindu-le capetele cu citate din Sf. Scriptură rău interpretate sau punându-se la adăpostul blândului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
apelul la experiență? Ne putem asuma o obiectivitate suficient de bună în redarea faptelor de viață, astfel încât ceea ce gândim să fie relevant și pentru ceilalți? Ce tip de experiență se pretează la a fi făcută cunoscută? De multe ori, valoarea relatării depinde doar de modul mai mult sau mai puțin elegant de a realiza aducerea în atenție a experienței. Apelul la experiență poate fi o modalitate de a pierde sau de a câștiga respectul de sine1. Așa se face că experiența
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
nu va mai scoate nimic, chiar dacă l-ar amenința cu retragerea oricărui ajutor și cu azvârlirea În stradă. — Bine, conchise el. La urma urmei, În joc e pielea ta. Căpitanul Încuviință cu un gest fatalist. Una din puținele neclarități din relatarea făcută contelui consta În trecerea sub tăcere a acțiunii lui fray Emilio Bocanegra. Nu pentru că ar fi dorit să protejeze persoana inchizitorului - care mai degrabă trebuia să fie temut decât protejat -, ci fiindcă, În ciuda Încrederii nelimitate În Guadalmedina, el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
care a premers întâmplării propriu-zise. După câteva săptămâni tata a putut spune în sfârșit: Acum am scris. Către autoritățile competente și către societatea de asigurare. Acum totul e complet clarificat. Negru pe alb. Nimic nu poate fi mai incontestabil decât relatarea pusă pe hârtie de însuși inginerul ocolului silvic. Pentru că eu am scris asta, nu mai pot exista îndoieli sau păreri împărțite în legătură cu ceea ce s-a întâmplat. Chiar și Pettersson din Hugnaden ar fi fost întru totul mulțumit dacă împrejurările i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
o scriitoare bătrână. Și era cu adevărat bătrână. Ședea într-un fotoliu pe rotile, iar o fată din asociația Tineretul Bisericii, care mesteca gumă, a împins-o în sală. Nici conferința nu era o conferință propriu-zisă, ci mai curând o relatare simplă și nemeșteșugită sau o comunicare. Eram zece sau unsprezece ascultători. Ne aplecam în față și puneam mâinile pâlnie la ureche, ca s-o pricepem ce spune. Cei mai buni ani ai vieții ei, zicea, i-a folosit ca să scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
personaje, în condițiile în care protagoniștii nu se suprapun unor destine reale, ci sunt construcții realizate din însumarea unor prototipuri cunoscute. Pe de altă parte, autorul nu e dispus să sacrifice nimic din cele știute și trăite de șvabii bănățeni, relatările fiind exhaustive și, adesea, vecine cu naturalismul. Dincolo de pletora detaliilor ce traduc cu fidelitate o intenție auctorială oarecum rigidă, s-a închegat o încrâncenată și halucinantă meditație asupra istoriei, cu urcușurile și coborâșurile ei, cu avers și revers, ca spre
O cronică imparțială by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8049_a_9374]
-
o încrâncenată și halucinantă meditație asupra istoriei, cu urcușurile și coborâșurile ei, cu avers și revers, ca spre a echilibra cumpăna unei balanțe imaginare. Dreptate ce nu există în realitate, o injustiție generând-o pe cealaltă, după cum reiese din această relatare imparțială, plină de învățăminte și înțelepciune, nu lipsită de suflu poetic, ca și de un ritm maiestuos. În subsidiar, cartea poate fi citită și ca un studiu sociologic și etnopsihologic, o fereastră deschisă din însuși interiorul lumii șvabilor, pradă unui
O cronică imparțială by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8049_a_9374]