1,192 matches
-
că noi am fost educați întru evazionism și dulce împlinire estetic-metafizică, echivalând activismul cu autoa nihilarea. Pentru noi, idealismul va fi fost o rupere strategică de capacitatea de decizie. Sinuciderea ca salvare. Pri matul esteticului. Pentru cei de azi, pragmatismul, relativismul, fripturismul sunt cadre eficace pentru amestecul contrariilor, brasajul ideologiilor, metisajul doctrinar. Iar acum, când, vorba lui Blaga, ni s-ar deschide zările, dăm de o realitate subistorică, sufocată de aliajul etatism infracționalitate și mafiotlâcul de stat, când orice energie dornică
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
în adâncul ființei ne e indiferentă și logica cererii, și etica ofertei. Îi datorăm lui Caragiale și compromiterea noțiunii de trădare. Cum să mai vezi în ea o plagă morală, când Nenea Iancu a coborât-o între păcatele veniale? Supremul relativism al lui Farfuridi (, Dacă e trădare, adică o cer interesele partidului, fie!") e întrecut doar de fandoseala gnoseologică a lui Brânzovenescu (,Dar cel puțin s-o știm și noi."). Trădăm la scenă deschisă, în sunet de fanfare, sub răpăit de
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
Alienarea lumii se revelează prin inserturi de elemente aparent fantastice, prin viziuni halucinante, episoade macabre, intruziuni grotești, personaje insolite, psihologii distorsionate, anormale. Naturi umane paradoxale multiplică exasperant vocile narative și versiunile despre o realitate incertă. Adevărul se pierde în ceața relativismelor și a presupozițiilor, uneori aberante. Lumea e sucită, stricată, pentru că e violent agresată în tradițiile ei. Din puzzle-ul tematic anunțat pe coperta primei ediții a romanului (fericire, femeie, fotbal, fugă, frică etc.) putem alege o temă dominantă: frica. O
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
a suferit chiar rușinea evacuării cu forța pentru refuzul de a-și lichida datoriile la bloc. Ex-uteciștii și ex-aseceriștii mai păstrează o undă de umanitate în ei. Mărirea și, pentru scurtă vreme, decăderea sistemului le-a insuflat o doză de relativism. Obișnuiți încă de pe vremea fostului regim că nimic nu e perfect, că totul se poate "aranja", "discuta", „modifica", ei pot fi uneori chiar oameni de treabă: știu să stea de vorbă, să asculte, să bea un pahar, să dea un
Mutanți în țara lui Ca-și-cum by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14159_a_15484]
-
100 de șanse, 2000) și Eight Days a Week (Opt zile pe săptămînă sub fereastra ta, 1997) se joacă convingător cu convențiile, nu se lasă dominat de ele, le utilizează inteligent fără a le repudia, conferindu-le o doză de relativism: este forma de inteligență a filmului american al ultimului deceniu.
Pistoliada: foc cu foc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9146_a_10471]
-
și rezolvarea disputei politice. La fel de bine, însă, operaționalizarea unui astfel de mijloc de apărare poate să prelungească conflictul, să potențeze riscurile și să afecteze stabilitatea dată de descurajare. În plus, viitorul dezvoltării scutului stă sub semnul unui grad ridicat de relativism, dat fiind că un astfel de sistem se confruntă cu o întreagă serie de incertitudini tehnologice, economice, politice și diplomatice. Dezbaterile pe marginea scutului antirachetă pornesc de la prezumții categorice, rar întemeiate pe evaluări care să aibă la bază luarea în
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
principială a perspectivei romanului. Intensitatea, mobilitatea trebuiau să Înlocuiască determinismul, elocința, calofilia, tipologia strictă și sumară a câtorva secole de dialectică superficială. Accentul nu mai cade pe elementele ordonate logic, ci pe Întreg, pe contururi instabile, pe funcții instantanee, pe relativism și autenticitate, pe misterioasa organicitate psihică. Dintr-o funciară onestitate de viziune, se renunță la pretenția de a ști simultan ce gândesc toate personajele. Autorul renunță la supremația sa omniscientă, se recunoaște mai modest și se pretinde, astfel, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
1. Un nume, un concept (definiție), un corpus de texte - iată ce pretinde, minimal, orice teorie a unui curent literar. Și este absolut evident că fiecare dintre aceste trei cerințe de bază este amendabilă în cazul postmodernismu-lui, curent care instituie relativismul și indeterminarea ca principii perene (v. I. Hassan, "Pluralism in Postmodern 88 Perspective", în "Exploring Postmodernism", edited by Matei Călinescu and Dowe Fokkeman, John Benjamins Publishing Company, Amsterdam/Philadelphia, 1990, p. 18). Sensul hibridului lingvistic post + modernism arată limpede cel
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
înțelegînd că avem în noi, ca europeni, responsabilitatea pentru atrocitățile secolului trecut și datoria de a nu le uita și a nu le repeta, încă nu sîntem deplin îndreptățiți să ne celebrăm europenismul. în orice caz, nu oricum. Valurile de relativism cultural, de multiculturalism și de corectitudine politică din ultimele decenii, produse de ineluctabila noastră alunecare spre o lume postmodernă, ne-au deprins, în ciuda exagerărilor și aspectelor lor uneori caricaturale, să fim circumspecți în privința afirmării dreptului nostru de întîi născuți întru
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în coșmarurile noastre apare monstrul Humbaba, sîntem toți copiii potopului universal. Europa e un concept pâslos și relațional, o construcție mentală complexă, un sentiment contradictoriu, în care dragostea și ura de sine converg. Dar în același timp a cădea în relativism total, a susține că toate culturile au produs echivalenții valorici ai lui Homer, Shakespeare și Cervantes e la fel de imatur și stupid ca și a fi un europocentrist pur și dur, care nu jură decât pe amintitele "genii ale spiritului uman
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
să accepte că, precum observa Rorty, cel mai bun critic al unei persoane e o altă persoană, și al unei culturi o altă cultură. Plasarea fiecăruia dintre noi pe o poziție relativistă asigură cooperarea în căutarea răspunsului. Nu este un relativism extrem, contradictoriu, ci un relativism instrumental (Rorty îl numește pragmatism), care presupune un exercițiu de recunoaștere a celorlalți și prin aceasta remodelarea propriilor „vocabulare“ (autocreația sinelui). Desigur, Wikipedia se oprește la „strângerea cunoașterii din lume“, dar regulile ei capătă rol
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
Rorty, cel mai bun critic al unei persoane e o altă persoană, și al unei culturi o altă cultură. Plasarea fiecăruia dintre noi pe o poziție relativistă asigură cooperarea în căutarea răspunsului. Nu este un relativism extrem, contradictoriu, ci un relativism instrumental (Rorty îl numește pragmatism), care presupune un exercițiu de recunoaștere a celorlalți și prin aceasta remodelarea propriilor „vocabulare“ (autocreația sinelui). Desigur, Wikipedia se oprește la „strângerea cunoașterii din lume“, dar regulile ei capătă rol și în modelarea democrației, a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
cu privire la Fecioara Maria. „«A născut și nu a născut, fecioară și nu fecioară», ca și cum, dacă ar fi să vorbim astfel, ni sar potrivi mai degrabă nouă [acest fel de vorbire]“ (XXIII, 2). Vorbirea lor antinomică era motivată de un anume relativism pe care îl cultivau, un exercițiu asemeni celui sofistic. În această situație, antinomia („a născut și nu a născut, [este] fecioară și nu [este] fecioară“) cade la nivelul logicii formale. Devine simplu joc sau capcană întinsă celuilalt. Însă Tertulian caută
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
face prietenul dumitale..." Virgil mormăie de pe fotoliu, Monica și cu mine râdem în hohote. 16 aprilie Faptul că Andrei, Paleologu și chiar Djuvara, la un moment dat, au pus umărul ca să meargă revista Plai cu boi e o dovadă a relativismului și a superficialității, ca să zic așa "civice", care îi caracterizează pe intelectualii români în zilele noastre. Andrei a mers până acolo încît o vreme a acceptat ca numele lui să apară în caseta onorifică a redacției. Și asta "din prietenie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cea egipteană sau eroii lumii homerice au trăit fără distanța de creația lor, și fiecare piatră ridicată sau fiecare gest de sacrificiu se stratificau într-o ordine definitivă a lumii, într-o arhitectonică divină sau cosmică și foarte puțin umană. Relativismul istoric este o pervertire a sensibilității temporale. După ce o cultură și-a lichidat avutul în creații, începe distanța de ea însăși în perspectiva asupra trecutului ei și a altora. Naivitatea creatoare a încetat, urmată fiind de dualismul, inerent înțelegerii istorice
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai fi în nici un fel o întîlnire neindiferentă, ea ar fi un produs pur istoric, lipsit de un germen fecund. Suma de prezențe a trecutului alcătuiește viața istoriei. Rămâne din trecut tot ceea ce nu este documentar. Transistoria este în sine. Relativismul a transformat devenirea în absolut și a exagerat concretul până la substanțializare. Anulând categorii și eliminând generalul, a fixat celula istoriei în totalitatea concretă și închisă a perioadei istorice. Epoca a devenit monadă, iar generația, un grup organic de o convergență
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
calitativ deosebiți de ceilalți. Ce rațiune are atunci impunerea voinței lor altora? În acest sens, teocrația este singura care are o bază logică și metafizică. Dacă autoritatea derivă numai de la oameni, atunci îi lipsește orice temei mai adânc, și în afară de relativismul uman nu mai este nici o ieșire. Derivarea suveranității și autorității dintr-un principiu transcendent justifică totul, cu condiția să crezi într-o divinitate. Imanentismul modern a săpat atât pe Dumnezeu, cât și orice fel de autoritate și suveranitate. Modul în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cu consecința inevitabilă - discontinuitatea valorilor, - explică insuficiența vieții istorice, mobilitatea și relativitatea ei. În acest proces descoperim mai repede o demonie, decât un progres. Multiplicitatea conținuturilor ni se descoperă la fiece pas ca un torent de direcții iraționale. Salvarea de la relativism prin căutarea unei forme, în această multiplicitate? Participarea la istorie se exprimă însă numai în abandonarea irațională acestui flux, în contopirea inconștientă cu mobilitatea existenței. Când conștiința ne-a separat de viață, atunci ne rămâne acceptarea conștientă a devenirii, lansarea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
prăbușirea popularității culturii înalte în rândul poporului român: „Idealul iluminist al emancipării prin cultura umanistă de cea mai înaltă valoare, care a caracterizat modernitatea clasică, a fost înlocuit în societatea globală de azi cu idealul divertismentului, care se propagă prin relativismul postmodern - prin care educația umanistă își pecetluiește decesul, iar cea științifică, limitele, în obscurantismul feminist (s.n) și/sau multiculturalist.” (Horia Roman Patapievici, Președintele Institutului Cultural Român, în articolul „Popularitatea culturii înalte: un deces profetic”, revista Idei în dialog, nr.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
la o coadă să-mi plătesc abonamentul prin cablu? Pac la „Războiul“ un text violent-mizantropic, în care figura funcționarei din spatele gemulețului devine un simbol al netrebniciei românești. Am plătit o amendă fiindcă am trecut pe roșu? Urmează un eseu despre relativismul legilor și despre arbitrariul aplicării lor, într-o țară în care marii infractori zburdă în libertate. Am avut de corectat niște lucrări? Desigur că publicul larg trebuie înștiințat asupra crucii pe care profesorul - ca și minerul în galeriile subterane, ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
a Armindei care știe să calce ca nimeni alta cămășile de mătase ale domnului. Reușita cea mai mare a acestei povești de familie este aceea că nu există personaje negative și personaje pozitive. Totul e învăluit într-un fel de relativism care vine din perspectiva constant infantilă a unui băiețel care nu urăște, ci doar observă, ascultă, e nedumerit sau pur și simplu fascinat. Iar direcția fascinației sale e una singură: mama. O mamă cu totul controversată, extrem de frumoasă, nepăsătoare și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
Antoninei Velikanova, internată într-un spital de psihiatrie, s-au combinat pentru a crea un text segmentat, franjurat, care-ți dă frisoane. Genese No 2, în regia bulgarului Galin Stoev, o cronică oniric-realistă a sfârșitului și începutului de lume, a relativismului strident, va fi, cu siguranță, unul dintre spectacolele de referință de la Avignon. Poate fi văzut pe 18, 19, 20, 21, 23 și 24 iulie. Insideout (13, 14, 16, 17, 18 iulie) al coregrafei Sasha Waltz pune lupa pe intimitatea cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
drept, acela de a contrazice judecăți ce i se par prea subiective, insuficient argumentate sau neconforme cu realitatea textului. Ne invită astfel, indirect, să ne reconsiderăm, la rându-ne, propriile opțiuni și să învățăm a ne feri singuri de capcanele relativismului estetic. Nu o dată, comentariul naște întrebări și predispune la rezerve și observații, la fel ca și textul lui N. Manolescu. Orice discurs critic se supune unui, să-i zicem, „principiu al fluidității”, ce guvernează de totdeauna citirea și interpretarea literaturii
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
drept, acela de a contrazice judecăți ce i se par prea subiective, insuficient argumentate sau neconforme cu realitatea textului. Ne invită astfel, indirect, să ne reconsiderăm, la rându-ne, propriile opțiuni și să învățăm a ne feri singuri de capcanele relativismului estetic. Nu o dată, comentariul naște întrebări și predispune la rezerve și observații, la fel ca și textul lui N. Manolescu. Orice discurs critic se supune unui, să-i zicem, „principiu al fluidității”, ce guvernează de totdeauna citirea și interpretarea literaturii
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
în toate formele, contextele și practicile sale. Cu alte cuvinte, ceea ce aduc în discuție majoritatea studiilor contemporane reprezintă o mică parte din domeniul complex reprezentat de jurnalism. În folosirea termenului de "știri" există, în pofida numeroaselor teoretizări, un anumit grad de relativism. Termenul englezesc "news" provine din cuvântul new (nou) și se pare că a fost un acronim pentru cele patru direcții în care călătoresc știrile nord, est, vest și sud (Zelizer, 2004/2007, p. 35). În încercarea de a defini știrile
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]