1,181 matches
-
cazul feminiștilor este scos din joc; dar dac] ar exista o societate, așa cum ar putea ap]rea una, în care s] existe convingerea universal] c] soțiile nu au o asemenea datorie, atunci și cazul antifeminiștilor ar fi scos din joc. Relativismul este din nou rezultatul. Un tip suplimentar de descriptivism poate fi menționat aici, si anume subiectivismul. Acest termen este foarte flexibil, dar îl vom folosi aici strict pentru tipul de descriptivism naturalistic care susține c] sensul lui „se cuvine” și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
deoarece intuițiile și convingerile morale sunt și ele fapte obiective - fapte despre ceea ce cred oamenii; și de aceea multe dintre obiecțiile acceptate în mod obișnuit împotriva subiectivismului se aplic] în mod egal și intuiționismului. Această explic] de ce intuiționismul cade în relativism; intuiționiștii nu cer sprijinul unui fapt obiectiv, ci doar propriile gânduri și gândurile altora, și acestea variaz] de la o persoan] și societate la alta. Folosite în afara acestui context, cuvintele „obiectiv” și „subiectiv” pot crea confuzie (Hâre, 1976). În special, dac
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ci și prescriptiviștii pot da un rol limitat condițiilor de adev]r în determinarea sensurilor cuvintelor morale, într-o societate dat]. Dac], așa cum cred descriptiviștii, sensurile descriptive ale judec]ților morale, determinate ca atare, ar fi întregul lor înțeles, atunci relativismul ar fi consecință. Deoarece putem ști sensul descriptiv al lui „se cuvine” într-o socieatate dat]; dar aceasta nu înseamn] c] va avea același înțeles și în alt] societate. Un turist din Arabia Saudit], auzind un australian spunând c] soția
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
diferite, fie (dac] este intuiționist) c], deoarece convingerile oamenilor din cele dou] ț]ri difer], exist] eo ipso și o diferenț] în modul în care soțiile se cuvine s] se comporte; și aceste dou] moduri de sc]pare duc la relativism. (ManIntyre, 1985; Hâre, 1986). Faptul c] judec]țile morale au un înțeles descriptiv, si de aceea se poate spune sau doar explică în cadru limitat c] dețin condiții de adev]r și sunt adev]rate sau false, poate fi folosit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Hutchinson, 1948). -: „On a supposed right to tell lies from benevolent motives”, Kant’s Critique of Practical Reason and Other Works on the Theory of Ethics, trad. T.K. Abbott, a 6-a ed. (London: Longmans, 1927), pag.361. MacIntyre, A.: „Relativism, power and philosophy”, Proceedings of American Philosophical Association 59 (1985). Mill, J.S.: Utilitarism (1863); ed. H.B. Acton (London: Dent, 1972). -: A System of Logic (1843); a 5-a ed. (London: Parker, 1862), ultimul capitol al ultimului volum. Plato: Meno Rawls
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
au respins-o din cauza neg]rii de c]tre ei a realismului susținerilor privind greșeală moral], si nu din cauza vreunei dorințe de a îmbr]tisa o form] de libertate anemic]. Compatibiliștii care sunt subiectiviști metaetici sau relativiști (vezi capitolul 39, „Relativismul”) tind în mod similar s] resping] orice fundamentare judiciar] pentru pedeaps] și propun în loc una integral consecințialist]. Dar, inc] o dat], aceasta nu înseamn] pentru ei s] se alieze cu determiniștii radicali care resping relevanță ideilor privind vină moral] pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de Kant, ci și de Regulă de aur care, așa cum au ar]țâț capitolele din partea a doua, este central] multora dintre marile tradiții etice. Aceasta este, trebuie s] recunoaștem, o asociere selectiv] a temelor comune. Concluziile capitolelor despre naturalism și relativism nu se potrivesc atât de simplu cu cele ale altor capitole din partea a șasea; dar, în același timp, concluziile lor nu sunt incompatibile, în mod strict, cu abordarea comun] pe care am identificat-o. Pentru a ap]ra aceast] abordare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
despre adevăruri absolute, totul poate fi chestionat, iar diferite interpretări (ale socialului) sunt acceptate.Postmodernismul acceptă diversitatea ideilor, oamenilor și instituțiilor, ceea ce permite șigrupurilor marginalizate social să-și afirme valoarea egală. Chiar dacă postmodernismul poate fi criticat pentru un prea mare relativism, avantajul este că dispersează diferitele forțe de opresiune, așa cum sunt evidențiate de acest grupaj teoretic. Fundamentul antropologic aduce explicitări în domeniul educației adulților mai ales prin studiile privind rolul educației în schimbarea socială și culturală, privind continuitățile și discontinuitățile în
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
la operații concrete. Studiile mai recente semnalează apariția operațiilor postformale (Cavanaugh, 1993). Chiar dacă nu se știe încă limpede dacă este vorba despre un nou stadiu distinct articulat, pe ruta de evoluție a gândirii, operațiile postformale se definesc prin câteva trăsături: relativismul (căci individul încetează să mai sanctifice vreun adevăr, preferând truda resemnificărilor permanente), caracterul dialectic (ceea ce înseamnă că tânărul recuză gândirea dihotomică și încearcă să decanteze „bobul de aur” posibil în oricare dintre alternative), caracterul sistemic (care se referă la strădania
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
despre adevăruri absolute, totul poate fi chestionat, iar diferite interpretări (ale socialului) sunt acceptate.Postmodernismul acceptă diversitatea ideilor, oamenilor și instituțiilor, ceea ce permite șigrupurilor marginalizate social să-și afirme valoarea egală. Chiar dacă postmodernismul poate fi criticat pentru un prea mare relativism, avantajul este că dispersează diferitele forțe de opresiune, așa cum sunt evidențiate de acest grupaj teoretic. Fundamentul antropologic aduce explicitări în domeniul educației adulților mai ales prin studiile privind rolul educației în schimbarea socială și culturală, privind continuitățile și discontinuitățile în
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
la operații concrete. Studiile mai recente semnalează apariția operațiilor postformale (Cavanaugh, 1993). Chiar dacă nu se știe încă limpede dacă este vorba despre un nou stadiu distinct articulat, pe ruta de evoluție a gândirii, operațiile postformale se definesc prin câteva trăsături: relativismul (căci individul încetează să mai sanctifice vreun adevăr, preferând truda resemnificărilor permanente), caracterul dialectic (ceea ce înseamnă că tânărul recuză gândirea dihotomică și încearcă să decanteze „bobul de aur” posibil în oricare dintre alternative), caracterul sistemic (care se referă la strădania
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
și-au intersectat pașii pe aceste meleaguri de peste păduri, În ultima mie de ani. Cine este istoricul care ar putea să-i cunoască și să-i Înțeleagă pe toți acești oameni care nu mai sunt? Nu voi aborda aici problema relativismului postmodern care domină teoria istoriografică din ultimele decenii (o voi atinge În primul capitol al cărții). Dar este evident că o abordare de genul celei pe care o propun, parțială, personală, contaminată de propria biografie, mă transformă de la bun Început
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
piatra de Încercare a meseriei pe care o practică. Este o constatare care datează cel puțin din epoca pozitivismului istoriografic, dacă nu chiar de pe timpul lui Tucidide. Din această perspectivă, istoria deconstructivistă care se practică astăzi, sub zodia epistemologică a relativismului postmodern, ar putea fi considerată și o prelungire - mai rafinată și mai prudentă - a venerabilei tradiții de interpretare critică a izvoarelor, specifică istoriografiei de oriunde și de oricând. Aceasta ar fi, expusă pe scurt, esența disputei teoretice care desparte istoriografia
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Pozitivismul și Realismul s-au detașat de Romantism, iar Comunismul a contestat Capitalismul cel putred al burgheziei. În fine, curentele de avangardă din secolul XX au accelerat ritmul negației până la un nivel extrem, care a debordat, În zilele noastre, În relativismul postmodern. Astăzi, pentru prima dată În istorie, furia contestării pare să-și fi pierdut rațiunea inițială, datorită sentimentului că toate afirmațiile și contestările posibile au fost deja rostite. Nu mai avem Împotriva cui să ne revoltăm, deoarece spiritul critic al
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
biologice, cât Între două maniere de a scrie istoria. Pe de o parte, o școală conservatoare, care continuă, de-a valma, tradiția romantismului, pozitivismului și marxismului istoriografic, iar pe de altă parte, o școală modernistă sau revizionistă, inspirată de epistemologia relativismului cultural postmodern. Dar acest conflict este destul de asimetric, deoarece, din punctul de vedere al școlii moderniste, În acord cu principiile relativismului, merge orice, anything goes: avem cu toții un loc sub soare, toate curentele și toate metodele, de la pozitivism la feminism
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
tradiția romantismului, pozitivismului și marxismului istoriografic, iar pe de altă parte, o școală modernistă sau revizionistă, inspirată de epistemologia relativismului cultural postmodern. Dar acest conflict este destul de asimetric, deoarece, din punctul de vedere al școlii moderniste, În acord cu principiile relativismului, merge orice, anything goes: avem cu toții un loc sub soare, toate curentele și toate metodele, de la pozitivism la feminism. Pentru conservatori Însă, În pofida unor declarații de bune intenții, tocmai acest pluralism este supărător, deoarece distruge monolitismul cu care au fost
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de respingere vehementă a oricărei filosofii a istoriei, demersul istoriografic al istoriei mentalităților subîntinde, implicit, un răspuns original la problema teoretică evocată, răspuns care rezonează, de altfel, din punct de vedere al raportului imagine istoriografică versus cadru referențial, cu perspectiva relativismului epistemologic de care aminteam anterior. Astfel, nici istoricul mentalităților nu are În vedere studiul unei realități istorice imuabile, ci specificul unei anumite epoci și societăți. Dar, În același timp, el dezavuează și proiectarea În trecut a perspectivei contemporane, posibilă prin
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și totalizatoare a alterității. În schimb, obiectul său de cercetare, respectiv ansamblul reprezentărilor cu privire la „celălalt”, a rămas În atenția științelor sociale și umaniste. Mai mult chiar, el și-a consolidat prezența. Nu avea cum să fie altfel, astăzi, În epoca relativismelor postmoderne, când Însăși noțiunea de „realitate obiectivă” este abandonată de tot mai mulți cercetători, În favoarea diferitelor versiuni particulare, subiective, orientate ideologic, versiuni care, zice-se, alcătuiesc de fapt realitatea socială. În pofida tonului ușor ironic și detașat cu care Înregistrez acest
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
adevărului. Poate că această plajă prea largă de opțiuni ascunde anumite capcane și, fără Îndoială, are darul să-i neliniștească pe istoricii deprinși cu venerabilele lor certitudini, atât de comode. Dar este dinclo de orice Îndoială faptul că pluralismul și relativismul metodologic oferă cel puțin o satisfacție majoră: aceea a libertății neîngrădite, a plăcerii de a experimenta și de a naviga fără opreliști, pe mările larg deschise În fața curiozităților noastre. Exercițiul descoperirii ne Încântă și ne Împlinește mai ales Într-un
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Pentru evoluția cercetărilor de după 1990, până astăzi, vezi capitolul următor: „De la «imaginea celuilalt» la geografiile simbolice”. O expunere teoretică privind caracterul cunoașterii istorice, făcută de pe poziții marxiste, la Jerzy Topolski, Metodologia istoriei, București, 1987, p. 212-247 (vezi mai ales capitolul „Relativismul cognitiv...”, pp. 227-236); similar la Alexandru Tănase, Victor Isac, Realitate și cunoaștere În istorie, București, 1980, passim; Nikolai Iribagiakov, Clio În fața judecății filozofiei burgheze, București, 1980, pp. 239-402; Adam Schaff, Istorie și adevăr, București, 1982, passim. Pentru o astfel de
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și notația cifrică marginală Îmi aparțin. Vers obscur sau greșeală de tipar; nu am reușit să Îi Înțeleg sensul. Vezi Eric J. Hobsbawm, Terence Ranger (coord.), The Invention of Tradition, Cambridge University Press, Cambridge, 1983. O critică a excesului de relativism În ceea ce privește rescrierea istoriei (nu este posibilă existența unei infinități de narațiuni cu privire la aceeași realitate, ci doar a unei pluralități a grilelor de lectură) În volumul Alexandru Zub, Sorin Antohi, Oglinzi retrovizoare. Istorie, memorie și morală În România, Editura Polirom, Iași
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
exprimată prin propriul ei tip de poezie, care nu are nimic comun cu vreun alt tip. 70 Această concepție a fost expusă direct și persuasiv de Frederick A. Pottle în Idiom of Poetry (Limbajul poeziei).*8 El numește această poziție (relativism critic) și vorbește de profunde "schimbări de sensibilitate", de o "totală discontinuitate" în istoria poeziei. Argumentarea lui este cu atât mai interesantă cu cât o îmbină cu acceptarea unor norme absolute în domeniul eticii și al religiei. În cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
date unei opere anumite, ceea ce va constitui o călăuză pentru descoperirea semnificației totale a acesteia. În practică, o opțiune atât de categorică între punctul de vedere istoric si cel actual este aproape imposibilă. Trebuie să ne ferim atât de falsul relativism cât și de falsul absolutism sunt un rezultat al procesului istoric de evaluare, proces pe care, la rândul lor, aceste valori ne ajută sa-1 înțelegem. Replica la relativismul istoric nu este un absolutism doctrinar care apelează la "natura umană neschimbătoare
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
cel actual este aproape imposibilă. Trebuie să ne ferim atât de falsul relativism cât și de falsul absolutism sunt un rezultat al procesului istoric de evaluare, proces pe care, la rândul lor, aceste valori ne ajută sa-1 înțelegem. Replica la relativismul istoric nu este un absolutism doctrinar care apelează la "natura umană neschimbătoare" sau la "universalitatea artei". Trebuie mai degrabă să adoptăm o concepție pentru care cel mai potrivit îmi pare termenul de "perspectivism". Trebuie să putem raporta o operă literară
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
literară la valorile propriei ei epoci și la valorile tuturor perioadelor ulterioare creării ei. O operă literară este în același timp "eternă" (adică păstrează o anumită identitate) si "istorică" (adică trece printr-un proces de dezvoltare care poate fi urmărit). Relativismul reduce istoria literaturii la o serie de fragmente disparate și deci discontinue, în timp ce majoritatea concepțiilor absolutiste fie că servesc numai o situație actuală trecătoare, fie că se întemeiază (cum e cazul cu criteriile neoumaniștilor, marxiștilor si neotomiștilor) pe vreun ideal
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]