1,919 matches
-
devină creditorul promitentului, sunt situații când legea conferă calitatea de creditor față de una din părțile contractului, convenție la care terțul nu a fost participant. Spre exemplu, într-un contract de mandat în care madatarul a submandatat, în mod normal, principiul relativității efectelor contractului ar impune ca mai întâi primul mandatar să ceară socoteală mandatarului său (submandatar în raport de primul mandant) iar mandantul să ceară socoteală mandatarului fără să aibă drept să ceară socoteală direct submadatarului. Totuși legea permite mandantului submandatarului
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
cu utilizatorul; beneficiarul construcției poate pretinde despăgubiri direct de la subantreprenor. Acțiunea directă acordă creditorului o situație juridică privilegiată, deoarece acesta nu va veni în concurs cu ceilalți creditori, chiar privilegiați ai debitorului său. 4.2.4. Grupul de contracte și relativitatea efectelor contractului Prin grup de contracte înțelegem două sau mai multe contracte strâns legate între ele prin faptul că sunt încheiate în vederea realizării aceluiași obiectiv final, contracte care însă își conservă propria individualitate 211. Deosebirea esențială față de contractele complexe este
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
care însă își conservă propria individualitate 211. Deosebirea esențială față de contractele complexe este aceea că în grupul de contracte contractele componentele nu se contopesc, nu iși pierd individualitate și nu generează o operațiune juridică originală, un hibrid. Din perspectiva principiului relativității efectelor contractului, întrucât suntem în prezența mai multor contracte individuale, participanții la semnarea și executarea grupului de contracte care nu sunt în relații contractuale directe nu ar putea invoca sau suporta efectele contractelor la care nu sunt parte. Cu toate
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
L., Nemeș, V., Contracte civile și comerciale, Ed. Hamangiu, București, 2009. Chirică, D., Tratat de drept civil. Contracte speciale, vol. I, Vânzarea și schimbul., Ed. C.H.Beck, București, 2008. Cornu, G., Vocabulaire juridique, Quadrige, 2007. Deleanu, I., Părțile și terții. Relativitatea și opozabilitatea efectelor juridice, Ed. Rosetti, București, 2002. Delebecque, Ph., Pansier, F.J., Droit des obligations. Fințescu, I.N., Curs de drept comercial, vol. I, București, 1929. Flour, J., Aubert, J.-L., Savaux, E. Les obligations, t.2, L acte juridique: Le
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
D., "Principiul libertății de a contracta și limitele sale în materie de vânzare-cumpărare", în R.D.C. nr. 6/1999. Deleanu, I., Deleanu, S., "Considerații cu privire la clauza penală", în Pandectele române, nr. 1/2003 Supliment. Deleanu, I., "Grupurile de contracte și principiul relativității efectelor contractului-răspundrea contractuală pentru fapa altuia", Dreptul, nr. 3/2002. Dumitru, M., "Discuții privind legalitatea împrumuturilor/creditărilor între societățile comerciale", în Dreptul, nr. 8/2011. Dumitru, M., "Punerea în întârziere în materia obligațiilor comerciale", în Dreptul, nr. 2/2008. Dumitru, M., "Dreptul
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
a 2-a, L.G.D.J., Paris, 2001, pp. 1033 și urm.; Viney, G., Introduction á la responsabilité, ed. a 3-a, L.G.D.J., Paris, 2008, pp. 490-527, pp. 563-611 și urm.; L. Pop, op. cit., pp. 133, 134; I. Deleanu, Părțile și terții. Relativitatea și opozabilitatea efectelor juridice, Ed. Rosetti, București, 2002, pp. 43 și urm.; L. Pop, "Raspunderea civilă contractuală pentru fapta altuia", în Dreptul nr. 11/2003 pp. 66 și urm.; I. Deleanu, "Grupurile de contracte și principiul relativității efectelor contractului-răspundrea contractuală pentru
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
Deleanu, Părțile și terții. Relativitatea și opozabilitatea efectelor juridice, Ed. Rosetti, București, 2002, pp. 43 și urm.; L. Pop, "Raspunderea civilă contractuală pentru fapta altuia", în Dreptul nr. 11/2003 pp. 66 și urm.; I. Deleanu, "Grupurile de contracte și principiul relativității efectelor contractului-răspundrea contractuală pentru fapa altuia", Dreptul nr. 3/2002, pp. 15 și urm. 113 L. Pop, op. cit., p. 697. 114 L. Pop, Tratat de drept civil. Obligațiile, vol. II, Contractul, Ed. Universul Juridic, București, 2009, p. 52. 115 L.
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
relativ la acest subiect afirmă că "Nevoia de modernizare a Noului Cod civil a supralicitat gradul de maturizare a societății românești, instituind în mod prematur un sistem de evaluare a unor situați juridice bazat pe un grad ridicat de subiectivism și relativitate, pe care practicienii nu îl vor putea gestiona în mod just, generând astfel premisele unor soluții injuste și inacceptabile". 140 Tehnicile de comunicație la distanță sunt: a) imprimat neadresat; b) imprimat adresat; c) scrisoare tipizată; d) publicitate tipărită cu bon
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
situația acestui creditor să se deosebească de aceea a terților. 211 Pentru aceste aspecte a se vedea, L. Pop, "Răspunderea civilă contractuală pentru fapta altuia", în Dreptul, nr. 11/2003, pp. 66 și urm., I. Deleanu, "Grupurile de contracte și principiul relativității efectelor contractului-răspunderea contractuală pentru fapta altuia", Dreptul, nr. 3/2002, pp. 15 și urm. 212 L. Pop, Tratat de drept civil. Obligațiile, vol. II, Contractul, Ed. Universul Juridic, București, 2009, p. 573. 213 Gh. Piperea, op. cit., p. 225. 214 I.
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
o hipersferă a cărei suprafață ar fi un spațiu tridimensional. Aceasta este interpretarea lui H.-R. P., susținută cu argumente interdisciplinare. Mai mult decât sigur, Dante nu a anticipat nici geometria neeuclidiană a lui Riemann, apărută în 1854, și nici relativitatea generală a lui Einstein, descoperire datând din 1916. Lumea cvadridimensională a lui Dante este rodul instinctiv al tentativei de a concilia cosmologia aristotelică cu viziunea creștină: văzutul și nevăzutul, materia și spiritul, curgerea timpului și veșnicia. H.-R. P. ia
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
în centru Terra) și Empireul (avându-l în centru pe Dumnezeu) ca pe două sfere care au în comun suprafața, adică "primul mobil". Ceea ce este echivalentul unei hipersfere, obiect al geometriei lui Riemann, adoptat de Einstein pentru a descrie universul relativității timpului și spațiului. Cele trei cantici, Infernul, Purgatoriul, Paradisul, cuprinzând fiecare câte treizeci și trei de cânturi, așadar 99 de cânturi prefațate de un cânt introductiv, sunt pline de referințe istorice și științifice, care i-au îngăduit, printre altele, lui Giovangualberto Ceri
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
fără finalitate; esența și prototipul ce se întrupează în lucruri și fenomene. Dacă preambulul confirmă umorul romantic eminescian, demn de grafismul caricatural al unui Daumier, figura bătrânului, înrudit cu Iosif sau Ruben, impune prin pledoaria sa teoretică în favoarea apriorismului, a relativității adevărului și a subiectivității cunoașterii. Cezara, publicată în 1876, ni se pare cea mai consistentă scriere din punct de vedere narativ, atât ca ingeniozitate a jocului de planuri epice, cât și ca demers sociologic și filosofic privind viața, progresul, moartea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
care este vocea interioară a personajului în plin proces de analiză și nuanțare a modalităților de înțelegere. Pe o intuiție care nu este altfel decît glorificată, romanul își așază temeliile. Ceea ce rămîne însă, ca sentiment la lectură, nu este impresia relativității (aceea pe care contează, obiectiv, scenariul narativ / descriptiv adoptat), ci tocmai flexibilitatea punctului de vedere, autoritatea sa dobîndită, cu nesperate resurse de subtilitate, cu o vocație a stabilirii relațiilor. Mini se întrece pe sine: principiul metonimiei care pune semnul echivalenței
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
se opune atitudinii șovăielnice a bărbatului. Torturat în propriile ezitări, Sandu are totuși o certitudine ireversibilă, de natură a dezechilibra și a amenința perpetuu iubirea pentru Ioana: trădarea ei, macularea unui sentiment pe care l-a coborît, astfel, în sfera relativității. O situație în trena căreia romanul înregistrează convulsiile sufletești ale naratorului, care nu se poate convinge să uite. O memorie rea face din viața lor un balans continuu spre coșmarul întrebărilor, prin gelozia defazată și resentimentul acut, de care Sandu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
dintre perfecțiune și neprelucrat, sălbatec. Cu un geniu deconcertant, cu cea mai mare îndemânare artistică ce se poate vedea într-o opera literară, prin vocile unor personaje cinice și sofisticate, cerebrale și decadente, care vorbesc ca niște tehnicieni consumați despre relativitate sau artă egipteană, folosind procedee tehnice sofisticate și cu un limbaj dintre cele mai elaborate, făcând caz de o cunoaștere uimitoare a întregii literaturi din toate timpurile, situația asta era imposibil să mai poată continua. Și chiar așa a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
viața este imperfecta, realitatea dura este o confuzie dezolanta de idealuri frumoase și înșelătoare realizări, insă întotdeauna vor exista câțiva încăpățânați, eroi, sfinți și artiști care în viețile și operele lor ating fragmente de absolut, aceștia ajutându-ne să suportam relativitățile respingătoare. Tot un încăpățânat este și Sábato, la urmei urmei, artistul, în general, fiind, cum spune Carlos Cătănia, ca un copil introvertit care se simte în chip melancolic izolat și neînțeles și care tinde timid să facă niște "mâzgălituri absurde
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Eugen Ionescu, așa cum se desprinde din Falsul itinerar, este înrudită cu aceea a lui Emil Cioran din Pe culmile disperării. Același scepticism radical în care răsună ceva din condițiile de formare ale generației lor, scepticism făcut din constatarea lucidă a relativității valorilor, dar în același timp din sentimentul tragic, persistent dincolo de negațiile inteligenței, al necesității unor valori absolute, necunoscute ca uman inaccesibile. Eugen Ionescu constată că actul critic, judecata literară și artistică nu izvorăște dintr-o constrângere interioară, adică dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
în infinit: ea nu este nici perfectă, nici absolută. Nefiind dumnezeu, ci om, sanctificatul, cu tot elanul său aproape supraomenesc, nu este absolut perfect. Nici apariția nu va fi vreodată perfectă. Absolutul nu există în temporal, acesta constituind însuși principiul relativității. Idealul lui director este perfecționare: evoluția permanentă. Cea de a treia persoana a treimii este speranța. Speranța simbolizată de cea de a treia persoană trinitară semnifică posibilitatea renașterii elanului animant în timpul vieții trupului. Dar renașterea cui și la ce? IISUS
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
universului (Newton) și din nou ca urmare a studierii mai intense a luminii a trebuit să sufere modificări imaginea aceasta, iar fizica, refugiindu-se atît în intuiția revelatoare, cît și în observarea exactă, a elaborat concepții unificatoare asupra universului (teoria relativității) și asupra atomului (teoria cuantică), concepții ale căror consecințe pentru întreaga știință, care reclamă o revizuire a bazei sale metodice (principiul cauzalității), riscă să depășească orice previzibilitate și par să apropie cercetarea lumii exterioare de cea a lumii interioare și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
trec încă nepercepute sau neapreciate la justa lor valoare. Știința noastră nu poate fi plenar obiectivă, nici în metodele sale, care implică cunoștințe anterioare, nici în rezultate, care presupun un punct de vedere asupra lumii. Subiectivitatea este principala rațiune a relativității sale. Așa cum afirmă mulți relativiști, economiștii scriu întotdeauna sub specie temporis, iar cunoașterea contextului istoric "iluminează" teoriile trecutului. După Roland Barthes, în secolul nostru, nu faptul, ci relația pare a fi dominantă, astfel încît este imposibil de extras din contextul
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
parte, deciziile individuale, chiar raționale, pot conduce la dezechilibre globale, raționalitatea fiind ea însăși relativă. Este evident faptul că nu există canon fix, anistoric, care să definească realitatea în sine (Kuhn, Feyerabend, Foucault), dar nu putem accepta pentru aceasta ideea relativității absolute în care totul vine să se dizolve; la limită, concepția însăși de relativitate este relativă. Auguste Comte voia să substituie peste tot relativul absolutului, dar i s-a făcut remarca că un relativ care se universalizează nu mai este
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
relativă. Este evident faptul că nu există canon fix, anistoric, care să definească realitatea în sine (Kuhn, Feyerabend, Foucault), dar nu putem accepta pentru aceasta ideea relativității absolute în care totul vine să se dizolve; la limită, concepția însăși de relativitate este relativă. Auguste Comte voia să substituie peste tot relativul absolutului, dar i s-a făcut remarca că un relativ care se universalizează nu mai este un relativ el se absolutizează. Relativitatea relativității este absolutul, care nu poate fi, din
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
să se dizolve; la limită, concepția însăși de relativitate este relativă. Auguste Comte voia să substituie peste tot relativul absolutului, dar i s-a făcut remarca că un relativ care se universalizează nu mai este un relativ el se absolutizează. Relativitatea relativității este absolutul, care nu poate fi, din fericire decît apanajul divinității ... De aceeași manieră, dacă este legitim să nu aplicăm la toate nivelurile de analiză aceeași logică, nu o putem nici încredința unei raționalități pur formale, care nu ar
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
se dizolve; la limită, concepția însăși de relativitate este relativă. Auguste Comte voia să substituie peste tot relativul absolutului, dar i s-a făcut remarca că un relativ care se universalizează nu mai este un relativ el se absolutizează. Relativitatea relativității este absolutul, care nu poate fi, din fericire decît apanajul divinității ... De aceeași manieră, dacă este legitim să nu aplicăm la toate nivelurile de analiză aceeași logică, nu o putem nici încredința unei raționalități pur formale, care nu ar avea
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
admite corespondența între gîndurile noastre și lucruri, lumea ar fi pentru noi indescifrabilă, iar a nega lumea și a suprima orice relație cu ea conduce la delir. Relativismul nostru intelectual în materie de logică nu este nimic altceva decît recunoașterea relativității lumii. Economia nu este ramura economică a metafizicii. Simplu, ea este o disciplină care, ca multe altele, se fondează pe concepția globală pe care ne-o formăm asupra cunoașterii și lumii. La rădăcina dificultăților sale actuale se găsește faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]