2,299 matches
-
necesar din apă, se sufocă. Și aceasta e cauza morții, lipsa de oxigen. Îl numim Înec pentru că are loc În apă sau În orice alt fel de lichid. O surprinse pe Marlena privindu-l cu atenție. Continuă pe tonul său relaxat, Încrezător. —Peștii, pe de altă parte, au branhii care extrag oxigenul, dar majoritatea peștilor trebuie să se afle Într-o continuă mișcare pentru a filtra cât mai multă apă din care să-și ia oxigenul. Dacă nu se mai pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Văzută din perspectiva lui Wyatt, toată joaca asta copilăroasă era sufocantă. Își dorea ca Wendy doar să se bucure de clipa prezentă și nu să Încerce să-l controleze. Îi plăcuse de ea atât de tare la Început când era relaxată și nu cerea atenție, ci o atrăgea În mod natural. Rupert, cu genunchii lui tineri și flexibili, stătea Într-o poziție cumva pe vine și adus de spate imitându-i pe localnici. Reperase un copac mamut și-și dorea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
era premeditată, iar sentimentul de rușine pe care l-a avut când și-a Întors privirea spre plantă Îi era nefamiliar. — Nu ți se pare extraordinar că, deși abia ajunge soarele, aici cresc atâtea chestii? spuse Heidi, Încercând să pară relaxată. —Sunt multe plante care nu necesită fotosinteză, replică Moff. Ciupercile, În primul rând, trufele. Zona trebuie să fie umbrită. De aceea se găsesc sub coroanele copacilor. Păcat că pădurile tropicale de peste tot sunt defrișate de dobitoci nesătui. Habar n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
iertare și i-a mulțumit, el a zis: „Nu-ți face griji“, iar ea a plâns. Dwight a stabilit programul și ce e de făcut. Roxanne Îl privea hrănindu-l sau schimbându-l pe Lucas și se mira cât de relaxat era. Dwight nu-și făcea griji. Îi fredona cântecele inventate despre nasul și degețelele lui. Roxanne observa cu câtă ușurință satisfăcea Dwight nevoile copilului. Nu-și cocoloșea fiul, și nici pe ea. O lăsa să-l hrănească și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
metrou. Deodată am zărit un angajat al stației prăbușit la pământ. Părea să sufere îngrozitor. Colegii lui se agitau prin preajmă, dar nu făceau nimic. „Ei! Ce ciudat!“ Cu toate că el se simțea așa de rău, cei din jur păreau destul de relaxați. M-am oprit câtva timp lângă ei și l-am privit. De obicei o iau repejor pe scări spre linia cealaltă, dar atunci am hotărât să aștept puțin. Imediat a coborât un alt coleg de-al lui pe scări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ziua aceea (20 martie) voiam să ajung la serviciu mai devreme și să fac impresie bună pentru că lipsisem câteva zile (râde). Am plecat cu douăzeci de minute mai devreme decât de obicei. Pe linia Yokohama stau întotdeauna jos și citesc relaxat ziarul până la Hachiōji, unde se află biroul. Dar în ziua aceea trebuia să mă duc la filiala din Shinjuku. Cam o dată pe lună avem o întrunire specială cu directorii regionali. S-a întâmplat să fie tocmai în acea zi. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cineva: „Tu ești puternic?“, n-aș ști ce să răspund. Chiar dacă afișez o imagine de om dur, am și momente în care obosesc sau mă simt nesigur. Dacă în astfel de momente te poți baza pe cineva, te simți mai relaxat, mai liniștit. Probabil că fiecare dintre noi, mai mult sau mai puțin, a trecut prin astfel de experiențe. Pe de altă parte, dacă nu ești echilibrat și te bazezi prea mult pe cei din jur, o să pari „răsfățat“ în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ce se întâmplase. Eram întins pe podea, cu mâna dreaptă agățată de bară. Am fost filmat și chiar am apărut la televizor zăcând întins pe podeaua din metrou. Am stat culcat pe o parte cam treizeci de minute. Liniștit și relaxat (râde). Un observator din stație m-a scos afară. Se poate vedea pe caseta video. Doi sau trei observatori au luat scaunul acela galben, detașabil, m-au pus pe el și m-au cărat. Când mi-am revenit, eram la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nu puteam să ne luăm toți deodată concediu, așa că m-am dus la muncă. Metroul era mai gol ca de obicei. Îmi aduc bine aminte că am stat jos până la Sakuradamon. În ziua aia nu aveam ședință și mă simțeam relaxat. Am ajuns în stația Sakuradamon la 08.20, apoi am mers până la Kasumigaseki prin față pe la Direcția Generală a Poliției și am coborât la peron pe această intrare (îmi arată pe hartă intrarea A2). Când să trec de aparatele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
din memorie pentru toată viața?“ Iizuka Yōko (24 de ani) S-a născut la Tokio. Lucrează la o bancă importantă din oraș. Pentru că îi place sportul, mulți o consideră o persoană extrovertită, dar ea se autocaracterizează ca având „o fire relaxată“. Nu este genul care să se pripească. La prima vedere pare a fi bine crescută, o tânără domnișoară de familie bună. În timpul interviului, așa cum o să observați când o să citiți, nu mi-a lăsat impresia unei persoane „relaxate“. În timp ce vorbeam, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de un «obiect neidentificat» cu efect toxic, vă rugăm să vă adăpostiți!“ — Când ai auzit «obiect neidentificat» cu efect toxic, ce ți-ai închipuit? Nu am priceput nimic. Dar, nu m-am îngrijorat prea tare. Din fire sunt o persoană relaxată (râde). Primul lucru care mi-a venit în minte a fost: «Azi nu o să mă duc la școală.» Cam așa ceva. Chiar aveam o scuză bună, dacă se oprea garnitura. Adevărul e că metroul n-a fost oprit. Doar au coborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
e slab, deci are nevoie de ceva pe care să se bizuie. Dacă în aceste momente ți se oferă un răspuns, e nemaipomenit. Chiar și la firmă când mă încurc în decizii și șeful îmi spune: «Fă așa!», mă simt relaxat. Orice s-ar întâmpla, superiorul e responsabil. Poți să fugi de responsabilite. Am impresia că această trăsătură caracterizează în special generația mea. Asta nu înseamnă că adepții sectei nu-și dădeau seama că le sunt controlate mintea și sentimentele. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Nu știu exact dacă au sau nu. Pe ăsta scrie: „Recomandat de Asociația Clubului de Bătrâni din Prefectura Hiroshima“. ăsta e un walkman. Am și instrucțiunile de folosire. De ce le păstrez? Păi, dacă se strică, ce fac? Mă simt mai relaxat dacă le iau cu mine. Pe caseta asta am valsurile lui Johann Strauss. Dacă ascult valsuri vieneze în drum spre serviciu, mă simt foarte bine. Dimineața nu ascult. Dacă le pun de la prima oră, mă simt ciudat și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
din patru membri. Se cheltuie mulți bani. Acum chiar și mai mulți. Băiatul e la o facultate particulară, la anul fiica vrea să dea examen de admitere la colegiu. Trei sau patru ani de acum încolo nu pot să stau relaxat. Pentru că e o firmă mică, nu ieșim la pensie la vârsta stabilită. Cu alte cuvinte, mă țin acolo până spun că vreau să mă pensionez. ăsta este un avantaj al firmelor mici. Din stația Takenotsuka iau metroul de 07.39
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să țină ascuns atâția ani incidentul cu Sakamoto. Nu erau un grup organizat. Ca în comunism, indiferent de greșala făcută, nu erai dat afară, dar nici salariu nu primeai. Nu erau chiar iresponsabili, ci nu concepeau «reponsabilitățile individuale». Păreau foarte relaxați. Dacă aveai înalte aspirații spirituale, altceva nu mai conta. Oamenii de rând lucrează din răsputeri pentru a-și întreține soția, familia. În Aum nu exista așa ceva. Să spunem, de exemplu, că lucrezi pe un șantier și aștepți o schelă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
se mutaseră acolo, foarte calmi, senini. Se putea trăi și așa. Era ceva diferit de viața agitată de la muncă, fără drumuri prin mijloacele de transport. Mă simțeam în largul meu. Stăteam liniștită, făceam pliante pe care le distribuiam. Mă simțeam relaxată. Nu era greu deloc. Toți cei din jur erau amabili, era o atmosferă de pace sufletească. În zilele libere mergeam la dojo, după muncă mă duceam direct la dojo, împătuream fluturași, apoi mă întorceam acasă. O perioadă am ținut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nu aibă loc.“<ref id="50">Aristotel, Despre interpretare, 19 a, traducere de Mircea Florian.</ref> O situație similară se ivește atunci când, în fața unei alternative, intervine actul deliberării. Din astfel de motive, alături de logica formală Aristotel dezvoltă o logică mai relaxată, în care contează discuția liberă și dorința de argu mentare. În locul unor cunoștințe considerate sigure, inter vin acum cele probabile, deschise către lumea posibilului. Să fie acestea singurele stări de lucruri în care s-ar putea vorbi despre un raport
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
nu aibă loc.“<ref id="50">Aristotel, Despre interpretare, 19 a, traducere de Mircea Florian.</ref> O situație similară se ivește atunci când, în fața unei alternative, intervine actul deliberării. Din astfel de motive, alături de logica formală Aristotel dezvoltă o logică mai relaxată, în care contează discuția liberă și dorința de argu mentare. În locul unor cunoștințe considerate sigure, inter vin acum cele probabile, deschise către lumea posibilului. Să fie acestea singurele stări de lucruri în care sar putea vorbi despre un raport mai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
recunoștea, le dădea coate celorlalți, iar câte unii nu ezitau să-l salute, fără să arate rușinat în vreun fel. Chiar și la corturi —simple pânze, întinse pe prăjini înfipte în pământ - simți că se instalase o atmosferă incredibil de relaxată. Aproape toți bărbații dormeau; unii dintre ei, deși treji, păreau complet beți; iar alții zăceau, de-a dreptul în aer liber, alături de femeile lor, sub ochii tuturor. Nu văzu nici o santinelă. Observă, în schimb, că mulți își strângeau lucrurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și de-a lungul vechiului drum de țară către autostrada spre oraș. Avea convingerea fermă că urma o după-amiază cu gânduri agitate. În realitate, după cum se vădi, a fost prea ocupat pentru a se gândi mult. Și în timpul momentelor mai relaxate, mintea continua să-i rămână goală. Pentru prima dată în ultimii ani, și-ar fi dorit un somn de după-amiază. În seara aceea, paznicul de la parcarea clădirii i-a spus: - A venit un mecanic, pe nume Gregory, să lucreze la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
mai osteni... Nu-i momentul potrivit pentru gratificații! Te-ai hotărât...?!” - silabisi el verificând ostentativ poziția armei. Afurisitul de Doctor tăcea, nevrozând asistența meditând, apoi se duse cu mâna Întinsă către vânzător. „Bate palma...!” Cei doi gangsteri luară o poziție relaxată În timp ce Tony Pavone Își ștergea fruntea de transpirație. Ce-i prezenți așteptau ca Doctorul să numere banii, dar acesta nu se grăbea. Îl săgetă pe Gică picior de lemn cu privirea, monologând. „Va trebui să Întocmim o chitanță...! „Cum, n-
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și a se convinge de realitatea existentă ca apoi, să explice audienței planetare, activitatea materiei interstelare precum și a evoluției și transformărilor spectaculoase la nivel cosmic...!” „Bine gândit - aprecie Șeful Șantierului mai turnându-și ceai În cană și sorbind În pauze relaxate - dar dacă-i vorba de a restructura vechea religie, atunci să nu ne oprim la jumătatea drumului, după părerea mea...!” „Ce vrei să spui...?” „E nevoie ca noi pământenii să vorbim un limbaj comun, eliminând interpreții ce uneori produc unele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
am nimic de ascuns, deci nu are de ce să-mi fie teamă...!” Evident, surprins de refuzul categoric,Mingoti afișă o mutră Înfricoșetoare În timp ce din ochii săi congestionați scăpărau scântei de ură, de dezamăgire.Făcu un efort să pară cât mai relaxat, bolborosind. „În ce mă privește, am conștiința Împăcată. Pentru binele care mi la-i făcut, am Încercat să-ți dovedesc prietenia... Te avertizez Însă la modul cel mai serios, refuzul tău te va costa mult mai mult. Salutare...” Tony Pavone
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
deschide o anchetă penală, iar dacă se dovedește cele declarate În reclamația adrestă miliției, ve-ți primi totul Înapoi cu scuzele respective. Aveți Încredere, miliția acționează În numele poporului...!” Oarecum mulțumit de asigurările milițianului, Tony Pavone Își propuse să fie cât mai relaxat: rezultatul anchetei nu putea fi decât În favoarea sa, cât de curând. Dar intrând În birou, stupoare...!! Surpriză de proporții cu efect imediat și degringoladă totală...! Miliția cu de la sine putere ordonase oprirea lucrărilor de la platforma ce deja Înepuse să fie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și unde nu constitue obiecte de lux și se găsesc de vânzare expuse pe tarabe, la fiecare colț de sradă.Totuși, nu vreau să cred, plângerea mea va fi soluționată În paralel cu alte considerente. Rămâneți cu bine...” Oarecum mai relaxat, În mod sigur, odată reclamația ajunsă pe biroul ministrului, nu putea rămâne fără urmări. Iluzii derizorii: de fapt “Corb la Corb nu-și scot ochii” totuși, marele Lt.Col. Tudose Ion, aflând de audiența la Ministerul de Interne,va plezni fierea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]