1,289 matches
-
educația vizează adaptarea mai bună a omului la realitățile înconjurătoare. În acest sens se poate spune că școala pregătește pentru viață, iar valoarea pregătirii poate și trebuie să fie măsurată. În felul acesta ajunge Binet la o nouă categorie pedagogică, reluată și dezvoltată abia în anii din urmă: eficiența învățămîntului. Cu ajutorul unor probe tipice, apreciate după un anumit etalon, se poate măsura gradul de pregătire a elevilor dintr-o clasă. Folosindu-se această tehnică: a) se poate cunoaște progresul elevilor; se
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
răspundere. Virgil Ierunca reia rubrica în presa exilului abia în 1971, odată cu lansarea celebrelor Teze din iulie. Nu cunoaștem motivele acestei pauze prelungite. Ceea ce e sigur e că ea nu se datorează încetării „valurilor de rușine“ din presa comunistă. Odată reluată, în fatidicul an 1971, rubrica este susținută, cu regularitate, în mai multe publicații ale exilului (Ethos, Contrapunct, Limite, Lupta/Le combat), până în pragul căderii regimului comunist (octombrie 1989). Anul 1971 nu este ales la întâmplare pentru reluarea rubricii: este anul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
să plece în satul natal, acasă adică, unde nu mai fusese de multă vreme și unde speră să-și găsească liniștea și ambianța potrivite pentru definitivarea ultimei sale cărți, începută acum câțiva ani, abandonată pentru o bună bucată de timp, reluată, apoi, fără prea mult spor și din nou lăsată să mai dospească, timp în care să i se limpezească și să i se orânduiască ideile. Este o practică întâlnită la mulți mânuitori ai condeiului, la cei care își respectă blazonul
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
într-o sală de expoziții a profesioniștilor. Asta e o problemă mai veche care macină relațiile între pictorii amatori și cei profesioniști, cu rădăcini în epoca ceaușistă. Chiar dacă am mai tratat tema asta și în alte părți cred că merită reluată și în această carte. Treptat în anii ’90 am avut șansa, datorită unor programe comune între profesioniști și amatori, să expun și eu în această sală, dar altfel era foarte dificil. De fapt, în opinia învechită, profesionist se numește acel
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
am fost plecat la o bursă în Germania, perioadă care a jucat rolul unei salutare cure de dezintoxicare. Dacă nu ar fi existat acel an, acum cu siguranță aș fi fost un zombie. Când mam întors din Germania și miam reluat rubrica, miam schimbat radical strategia. Mi am zis că nu are nici un rost sămi pierd timpul cu prostii, în încercarea de-a inventaria tot ce se difuzează la televizor. Mizeriile pe care le vedeam miau făcut rău, iar pe de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
nu a rezolvat inegalitatea dintre soți. Acestea, precum și alte elemente vor fi desăvârșite în ambianța religiei și cultului creștin, care reda și instituției căsătoriei starea originară a sfințeniei. Revelația Vechiului Testament semnala că prin căsătorie cei doi devin una afirmație reluată și de Noul Testament dar care adaugă că unitatea dintre soț și soție constituie simbolul unității dintre Hristos și Biserica. Scopurile căsătoriiei că naștere de copii și întrajutorarea pot fi considerate scopuri primordiale doar într-o căsătorie înemeiată mai degrabă în
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
și, cu cele trei pagini de dialoguri, s-a dus la profesorul său, regizorul Ioan Cărmăzan. Exact așa și sună : ca o conversație feminină de trei minute, transcrisă de o mînă inconfundabil masculină (și cam tremurîndă, aș aprecia eu) și reluată iar și iar, prostioară cu prostioară, de două minți la fel de masculine și de febrile ca mîna care a asudat inițial, una mai convinsă ca alta că toate studentele vorbesc așa tot timpul. Dar să revenim la plăcerile lui Margo. Ea
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
dezvăluit că, inițial, s-a dorit aducerea la putere a unui membru al cabinetului Dubcek (din 1968), aflat în exil la Viena, dar acesta a declinat oferta. Mărturisirea lui Havel de la BBC (vezi filmul documentar "Czechmate", (BBC) a fost apoi reluată, în rezumat, si in "Die Welt", fiind susținută astăzi și prin alte dovezi. Astfel, generalul Viktor Grusko, adjunctul lui Vladimir Kriucikov (președintele KGB-ului), a sosit în ajun, personal, la Praga, împreună cu un grup de visautniki, ofițeri spetznaz (operațiuni speciale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
pildă, monumentala piesă corală Cu tărie înainte, scrisă în 1885, cu prilejul jubileului de jumătate de veac al Academiei Mihăilene din Iași. În 1883, cu prilejul inaugurării statuii lui Ștefan cel Mare, Gavriil Musicescu scrie Cântecul lui Ștefan cel Mare, reluat și amplificat, în zilele noastre, de compozitorul Gheorghe Dumitrescu în opera Ioan Vodă cel Cumplit. Prin cântecele sale, Gavriil Musicescu a fost prezent în toate manifestările patriotice și culturale ale țării. În septembrie 1877, cu prilejul marii întruniri de la Universitatea
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
Ecclesiei) sau închinând macheta edificiului religios ridicat sub patronajul său, împăratul își afirmă directa subordonare față de Christos, dar și descendența divină; de asemenea, afirmă acreditarea supremă a puterii pe care o deține, dar și dreptul de judecător terestru intermediar (trăsături reluate în vocabularul politic medieval și în iconografia religioasă ortodoxă și care, în cadrul imaginarului, au o funcție de ordonare a schemei rolurilor puterii). Cele "două naturi" ale lui Iisus Christos și, respectiv, ale împăratului terestru impun relații simbolice atât de puternice între
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
momentul mântuirii (iadul), respectiv pentru cei aleși să se purifice (în purgatoriu) și să recupereze edenul pierdut. Promisiunea imortalității sufletului pentru cei virtuoși, pentru care chiar Platon proiectase o locație mai frumoasă decât cea a spațiului terestru, este ea însăși reluată și vehiculată de imaginarul creștin. Legitimat atât de texte, cât și de iconografia religioasă (cu mult mai persuasivă într-o cultură predominant orală), purgatoriul devine soluția compensatorie prin excelență. Interesant este însă că promisiunea lasă totuși să acționeze liberul arbitru
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
o dominantă a sistemului de relații de putere (chiar Constantin I renunță de altfel la instituția tetrarhiei). În consecință, imaginarul medieval ortodox nu are cum să reflecte, la nivelul înalt al modelelor de putere, vechea politiké philía aristotelică (reluată însă în teoria occidentală a vasalității) și nici efectele ei din cadrul practicii sociale și politice. El primește și memorează doar aporia datoriei creștine, până la sacrificiul suprem, față de delegații divini și față de instituțiile puterii lor. Nu în ultimul rând, dar și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
sociologie a religiilor aproape insolite, în orice caz „exotice” și puțin discutate, nu puteau lipsi. Mă gândesc la societățile secrete și Noile Mișcări religioase, la yoga, magie, șamanism și satanism. Primele trei sunt prezentate selectiv. Fiecare temă în parte merită reluată, nuanțată și aprofundată. Numai că, într-o lucrare cu caracter general și cuprinzător, ele nu sunt pe deplin tratate și analizate. am prezentat la finalul acestei cărți trei teme de sociologie a religiilor pe care le coordonez și în tezele
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
și datornici, pe prizonieri și străini. d) Postul. În islam, postul se ține în luna ramadan („luna foarte caldă”). Presupune abținerea de la consumul de mâncare și băutură în timpul zilei, nevoință compensată cu alese plăceri noaptea. Postul se cere întrerupt, apoi reluat. În preislamismul arab, patru dintre cele douăsprezece luni erau sfinte. În joc era intervalul temporal sacru numit „tăcerea armelor”. Ramadanul nu este doar perioada postului, ci și luna celebrării coranului. Atunci Profetul repetă ceea ce i-a fost revelat. Există practica
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
este pentru a ne aduce aminte cei câțiva ani „indecenți” ai lui Eminescu, Artur Enășescu devenind un fel de „Oedip viu” care-și plimbă orbirea de sine prin lume ca să se vadă tipul său de existență supus plenar celei mai reluate maxime eminesciene din perioada interbelică: „Poezie - sărăcie”. Se poate spune, conclusiv, că ceea ce s-a numit îndeobște „mal de siecle” pentru Europa, mai ales pentru Franța, a devenit, pentru noi, „răul de Eminescu”, adică spaima de boli intelectualiste. în acest
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
nu mă mai recunosc.” (Eadem, p. 217-218) Colajul se încheie cu o frază care a făcut epocă, fiind reluată ca un laitmotiv de toți cei care au discutat „salahoria” lui Eminescu la „Timpul” (și celelalte fragmente au fost destul de des reluate). Redăm contextul subliniind ce s-a omis, ca să se vadă cum se poate face și rămâne text tragic dintr-o înșiruire de imagini și metafore vesele: „Dac-aș fi aproape de tine, mi-ai întinde cel puțin vârful piciorului să-l
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
sacadat, după tehnică dicteului automat (sau a lui „le cadavre exquis”). Destine diferite sunt întrețesute după coordonate simbolice, planul „prezentului” e invadat de cel al trecutului mult îndepărtat, românul urmând atât partitura onirica, cât și pe cea muzicală (teme, pasaje reluate incantatoriu). Deși e vorba de două personaje, Margareta Veliceanu și logodnicul ei, acestea au umbre metempsihotice, ce sunt adevărații protagoniști ai românului, cei doi întrupându-se numai că „avatari” parodici ai unei femei dintr-un „secol revolut” și ai logodnicului
TANASE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
latină din secolele IV-VI, aparținând unor autori străromâni ca Ioannes Cassianus, Niceta de Remesiana, Dionysius Exiguus, potrivit uzanței de a revendica scriitorii de expresie latină originari din propriul spațiu geografic. Versurile concepute în închisoare, cuprinse în Anii nimănui (1992), reluate și în Cântece de galeră (1996), au, cum spune autorul, „semnificație individuală și documentară”. Ele dau seamă de fragilitatea omului confruntat cu un destin potrivnic; supus recluziunii, insul se simte strivit de puterea vremelnică și invocă în ajutor divinitatea (Halucinantă
ŢEPELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
întors din străinătate, se avântase în viața politică, devenind un adept fervent al grupărilor liberale; în 1873, la 19 ani, editează gazeta Oltul, subvenționată de liberali, în care își expune, cu energie pamfletară, opiniile antidinastice, foarte la modă pe atunci, reluate apoi de el, cu nuanțe republicane, în Telegraful. Legăturile sale cu lumea școlară a Bucureștilor sunt acum puternice, e admirat de adolescenții încălziți de ideologia încă revoluționară a liberalilor și, în semn de suverană prețuire a foarte tinerilor săi amici
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a dat ordin ca acestea să tragă asupra pozițiilor ocupate de trupele turcești peste Dunăre, la Vidin. Bateriile otomane au răspuns, trei obuze explodând în apropierea prințului care „le salută liniștit prin ridicarea chipiului“ (Memoriile, vol. IX, p. 88). Momentul, reluat și înfrumusețat mai târziu în numeroase istorioare de uz școlar și popular s-a demonetizat - în memoria generațiilor trecute - prin repetare insistentă; astăzi poate să emoționeze din nou. 71. ROM., an. XXI, 26 mai 1877, p. 463; am confruntat documentul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
apărea din aprilie 1877 sub direcția, la început nedeclarată, a lui Al. Macedonski) ș.a. 147. Negarea meritelor reale ale lui Al. Candiano-Popescu în bătălia de la Plevna s-a făcut din meschine interese politicianiste, campania fiind susținută de cercuri antiliberale și reluată, periodic, până către sfârșitul secolului, îndeosebi în Parlament. I s-a contestat chiar și participarea la lupta de la Grivița, deși fusese citat pe întreaga armată „pentru eroica conduită ce a avut conducând Batalionul nr. 2 vânători la asaltul redutei Grivița
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
că primul om care a schimbat două pulpe de mistreț contra unei praștii ar fi trăit pe undeva prin munții Vrancei sau pe Valea Lotrului și că această tradiție străveche, legată de obârșie, adică schimbul de marfă contra marfă, trebuie reluată, consolidată, extinsă în tot comerțul exterior românesc, în ciuda și împotriva voinței partenerilor întru negoț din lumea capitalistă. Motivul, m-am străduit să-i explic domnului Peter, este evident. Până la lichidarea datoriilor externe, România caută să acopere importul necesar de mărfuri
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a descătușării vorbește poeta: „Singurătatea celor patru scânduri/ din palma plesnită peste obraz,/ lacrima de dimineață/ asmuțită Împotriva părăsirii de sine/ și pantoful clovnului din creier,/ - astfel Își Începea fiecare sărbătoare/ prietenul meu Mynheer”. În depărtarea și proximitatea poeziei: rătăcirea reluată, deșertul dintotdeauna al celui izgonit, noul cort pe care pribeagul și-l adjudecase: „iar și-a Înălțat cortul În propria piele,/ iar a pus la uscat ierburi amare/ pentru o altă alungare,/ pentru o altă palmă,/ prietenul meu, Mynheer”. Hipnotică
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mea vârstă. Acaparantul studiu politehnic, dar și inhibițiile Însingurării mă ținuseră, În anii studenției bucureștene, izolat În lecturi și dibuiri lirice secrete. Spre deosebire de mine, Rubin conviețuise de timpuriu, chiar și În familie, cu Întruchipările imediate și fascinante ale lumii scrisului. Reluatul exercițiu oniric cu hireoglifele mă conecta, de data asta prin noul prieten, de alți potențiali interlocutori. Lucian Raicu, fratele său, avea să devină, de altfel, curând un prieten apropiat și adorat. Din acea primă perioadă a dialogului nostru Îmi amintesc
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Însăși și În tardiva terapie amoroasă, urgentată de gongul timpului ireversibil: „dragostea mea târzie - sodă caustică pură”, Îngână, În transă, poeta. Amurgul pustiit de așteptări pare să găzduiască totuși paradoxala armonizare de-o clipă. Inițiere În adevăr (și În poezia-adevăr) reluată, iarăși și iarăși, niciodată aceeași. Finalul suspendat se leagă de Începutul „expediției” din poemul Ca o șenilă, cu care am deschis aceste fugare note: „Înaintez oarbă surdă mută ca o femeie Îndrăgostită/ traversez anotimpuri pășesc prin ape cu sânge/ trec
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]