1,450 matches
-
de George Ciprian. Avizat, dramaturgul îi va răspunde cu umor, semnînd... Demetru Dem. Demetrescu-Buzău... „Scandalul” - foarte probabil regizat de cei doi, cu secret amuzament - se încheie așadar fericit: scopul fusese atins. Merită atenție și regia mitizantă: în articolul menționat, Arghezi rememora botezul „călugăresc” al lui Urmuz, creionîndu-i un portret de om sfios și ciudat, din altă lume, pentru a observa în final „coincidența” dintre scrierea amintitului articol și apariția, la Cîmpina, a revistei Urmuz, cu un „portret sintetic” al idolului, reprodus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Întoarce să plece, iar eu rămîn așezată, Încă roșie, mai ales că tocmai am fost În centrul atenției tuturor și am impresia că m-am făcut de rîs. Slavă Domnului, motivul nu include faptul că aș fi flirtat și eu. Rememorez discuția noastră și cuvintele mele și oftez a ușurare. Nici o vorbă din ce-am spus n-ar fi putut fi interpretată drept flirt și nimic nu a trădat atracția de-o clipă pe care am simțit-o. Roșeața Începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vârsta cea fericită și așa cred că au fost toți copiii, de când în lumea asta și pământul.” (Ion Creangă -,,Amintiri din copilărie”) Recitind romanul lui Ion Creangă ,,Amintiri din copilărie”, m-am regăsit în multe dintre paginile acestuia și am rememorat cu plăcere clipele frumoase ale vârstei nevinovate. Comentând cartea lui Creangă, criticul literar George Călinescu aprecia că este prezentată ,,copilăria copilului universal”. Mă aflu la vârsta la care încă mă mai pot bucura de frumusețea și seninătatea acestei perioade din
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
distantă - mereu cu vasul de kohl, cea mai fericită atunci când servitorii îi turnau pe spate bol după bol de apă parfumată în frumoasa ei baie. Dar Nebettany murise la naștere pe când Re-nefer purta încă zulufii de fetiță. Soacra mea își rememora viața cu povești pline de farmec, din copilărie până în săptămâna când părăsise Egiptul ca să se mărite. Pregătirile fuseseră minuțioase și avusese o zestre foarte mare. Re-nefer își amintea cantitățile de pânză din cufere, bijuteriile de pe degete și de la gât, luntrașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să se Îndoiască de toți. De ce Loïc, Jeanne și chiar Christian se Încăpățînau să dorească s-o Îndepărteze de insulă și de anchetă? În pofida neliniștii pe care această descoperire o isca În sufletul ei, tînăra femeie se sili să-și rememoreze cît mai precis cu putință scena ciudată pe care o trăise la abație. Cum putea cineva să creadă În fantomele unor călugări? Probabil că Fersen avea dreptate: ar fi fost mai simplu s-o ucidă, era vorba iarăși de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care-l iubise dintotdeauna. Încerca să alunge oribila imagine a trupului iubitului ei, umflat de apa mării, mutilat de mușcăturile peștilor și crustaceelor, dar știa că acele imagini aveau s-o hărțuiască pînă la capătul zilelor ei. Fără tihnă, Își rememora firul evenimentelor care se succedaseră de la ultimul apel telefonic al lui Loïc, sălbatica lui dorință de a-i spune totul surorii lui, și apoi plecarea precipitată a lui Yvonne pe continent. Am să-l fac eu să tacă. Cuvintele căpătaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În legendă... - Spune-mi ceva nou, i-o reteză Ryan, glacial. Vorbește-mi de aurul pe care l-ai furat. În alte Împrejurări, PM ar fi izbucnit În rîs. Aur? Nici nu-i văzuse culoarea, sau atît de puțin... Își rememora toți acei ani petrecuți cerșind cîte un bănuț cu care să-și cumpere cele necesare pentru a-și ține corect rangul. Revăzu lingourile Înfipte În nisip. Lada spartă. Celelalte trei care eșuaseră pe mal. Se revăzu pe sine Întinzînd mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aibă de-a face cu picioarele lui, spune și se Întoarce spre mine, cu o expresie gen „Lissy asta e dusă rău“ pe față. Poate să fie orice. Absolut orice. Încearcă să-ți amintești ! Închid ochii ascultătoare și Încerc să rememorez. Dar creierul mi se Învîrte În gol, după atîta schnapps. Secrete... secretele lui Jack... adu-ți aminte... Scoția. Pe neașteptate, Îmi trece prin minte un gînd coerent. Deschid ochii, cu un fior de Încîntare. Îi știu un secret. Îi știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ți atrăgea atenția - compact și dens, un tip samavolnic, tiranic, inflexibil, Îndărătnic. Își forma o părere o dată pentru totdeauna, În legătură cu sute de subiecte, și poate că tocmai asta era un semn că‑și isprăvise ruta. Aveam senzația că mi‑l rememoram pentru un necrolog. E posibil că Încercam să i‑l substitui pe Rakhmiel lui Ravelstein, astfel Încât să nu mă mai gândesc la moartea acestuia din urmă. Preferam să mă gândesc la moartea lui Rakhmiel. Așadar, i‑am trecut În revistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fii evlavios și smerit, fiule... Dumnezeu îți va ierta greșelile!... Îl sfătui schivnicul, binecuvântându-l pe creștet cu Crucifixul. ...Nădejdea, numai nădejdea în Dumnezeu, ne rămâne, fiule... o purtăm în suflet ca pe o cruce!... În drum spre casă Iorgu rememoră, de mai multe ori, tot ce i-a spus călugărul. Se întâmplase ceva cu el, cu sufletul lui, ceva ascuns și dureros... Își pierduse echilibrul sufletesc, apoi, însingurarea în care se întemnițase îi pusese stăpânire pe Aleea era largă și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ce au fost și au luptat înaintea lui împotriva morții, au tăgăduit moartea și au murit. Nu folosește la nimic să te tângui. A murit și gata. Fiecăruia îi vine rândul... Asta-i viața!”, îi șopti rar gândul. Se pomeni rememorând, pentru a câta oară, ziua aceea de neuitat, de în urmă cu doi ani... ziua înmormântării. Acum, putea privi îndărăt, spre anii lungi care trecură ca unul... Acum, revedea limpede de tot... -Ce să fac, Doamne?!.. se rugă el fierbinte
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în aer apoi, cade. Oricine a văzut!.. Dar, nu toți privesc acest sfârșit de viață cu aceeași trăire sufletească... rătăcirea unei frunze în bătaia vântului, ca o poveste tristă... un apus de viață... Și, Emil copil de nici cincisprezece ani, rememoră Iorgu, a observat și a trăit destinul frunzei... așezându-l pe hârtie. ”Stătea nemișcată, zburlită, pe ram înfricoșată de tot și de toate. Stătea solitară și zbârcită Dar nu cădea. O păsărică pierdută și ea Scutură creanga încet Dar frunza
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
adevărat lucrurile, cum stăteau. Și bătrînii atinși de Alzheimer mai aduceau vorba, fie și vag, despre ceea ce se petrecuse cîndva. Nici Thomas nu era tocmai zdravăn la minte, altfel nu s-ar fi tot Încurcat În gînduri nelalocul lor, inepte, rememorînd povestea, urmările, frămîntîndu-se, nu de ceasul morții, e drept, după ani de indiferență, de soarta unor necunoscuți! Ce ar fi avut de spus despre fapta lui - dacă ar fi dus lucrurile pînă la capăt - ceilalți membri ai cvartetului, juriștii clinicii
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pe șofer ? îmi spuneam. Cînd m-am trezit, pe la cinci dimineața, eram atît de afectat de vis încît nu mi-am amintit pe moment că el era de fapt o reluare a unei secvențe reale. abia cînd mi l-am rememorat încă o dată, ca să nu uit să-l notez la micul dejun, am avut brusc această revelație, și anume că visasem prelungirea unei întîmplări reale... nu vreau să trag nicio concluzie din aceste relatări. Cu atît mai mult cu cît nu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
oală. Sfântul Părinte Secund a aflat, a zâmbit și s-a supus. Apogeul originalității de gardă de corp al lui Floyd a fost atins în momentul în care, încunonștiințat că anticriștii urzeau să răpească Sacra Persoană, cel pe care îl rememorăm, Robin Floyd, a găsit foarte înțelept ca Papa Secund, după ce se bucurase de toate experiențele vieții, să nu fie privat și de aceea de a fi răpit. În felul acesta, oamenii lui Robin ar fi dibuit bârlogul conspiratorilor, opoziția ar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
acel domn rus din banc, același colegiu. 244 DANIEL BĂNULESCU Din câte te intuiesc, n-ai să oprești o binefacere unui coleg de breaslă, încurcîndu-te de acceptarea ori respingerea câtorva neînsemnate bunuri patrimoniale. Moștenitorul meu ești, deci, dumneata!" "Sindrom delirant - rememoră Pinky - stare confuzo-onirică, plus un vârf de fenomene psihotice." Înainte de Andra, Pink avusese o prietenă, Cami, care se ocupa, simultan, cu admiterea la medicină și înnebunirea aspiranților la farmecele ei. Pe cel ce urmase după Pinky, un baschetbalist, Bibi Tănase
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ceaușescu, ar fi fost un lucru benefic. Aceasta ar fi ferit țara de sacrificiile de vieți omenești din decembrie 1989. Au fost unele încercări de închegare a unei asemenea acțiuni, dar, din păcate, fără finalitate și fără efect” (p. 115). Rememorează discuțiile sale din anii ’80 cu generalii Nicolae Militaru și Ion Ioniță, dar și cu Virgil Măgureanu, Virgil Ioanid, Radu Florian, Valter Roman despre virtuale opoziții alternative la regimul Ceaușescu, însă punctează clar că au fost doar discuții, nu acțiuni
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
o formulă neinteresantă (p. 165), Brucan afirmă, totuși, că în decembrie 1989 s-a concretizat o combinație de revoltă populară și lovitură de stat (p. 174), structură hibridă care a și particularizat evenimentele din România. În sprijinul acestei idei, Brucan rememorează și grupează două tentative majore de organizare a unei lovituri de stat, care, însă, au eșuat (pp. 175-177). În 1976 a fost gândit un prim proiect de lovitură de stat, ideea aparținându-i ministrului Apărării Naționale din acea vreme, generalul
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Memoria noastră nu uită chiar atât de mult, dar, la fel ca într-o bibliotecă imensă, îi sunt necesare indicii potrivite, detalii corecte din trecut etc., astfel încât albumul de familie sau fotografiile dintr-o călătorie ne permit de obicei să rememorăm invitații de la o petrecere ori alta sau, mai mult, să ne aducem aminte anumite episoade dintr-o călătorie. Rolul emoțiilor și al sentimentelor se vede de asemenea foarte clar în acest experiment. Reamintirea liberă este redusă, inclusiv după 3 luni
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
adevărul individual” și „adevărul poemului”. Interesant este mai cu seamă modul în care scriitorul dezamorsează aceste tensiuni. Nu numai că poezia sa biografică nu exclude ficțiunea (nu toate situațiile prezentate în carte ca „reale” sunt și adevărate), dar „adevărul personal”, rememorat și transformat astfel, impune menținerea poemului într-un echilibru, pe linia fină (aproape insesizabilă) care separă eul biografic de eul de hârtie. Multe texte din volumul Life Studies ar putea fi selectate ca argumente în sprijinul acestor observații. Să ne
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
descrisă amănunțit lupta celor mai viteji dintre băieți cu gărgăunii, adversari redutabili „la fel de veninoși ca șerpii”. Efectul provine din alternarea perspectivelor, o voce familiară relatează parcă din actualitate, din vecinătatea „gărgăunariței” (aceea a copilului, desigur), o alta amestecă planurile și rememorează, șovăind printre debriurile memoriei, experiențe și senzații difuze. Intervin și alți naratori sau interlocutori ocazionali (mama, o vecină etc.), edificator pentru valorificarea ironică a polifoniei dovedindu-se mai cu seamă finalul Luptei cu gărgăunii („Am văzut atunci cu ochiul celălalt
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
o nostalgie de Înălțare. La Heliade căderile și Înălțările alternează și adesea (ca În poemul de firitisire de Anul nou, La Maria) se Împacă pe teren moral. Poetul e din nou bătrîn, adică Înțelept, Părinte. Laudă prieteșugul, pacea, paternitatea și rememorează „delirul tinereții”, văpaia unui „nemernic foc”, „suspinurile fugătoare”, dar fără regret. Grijile lui vin din altă parte: „Soț, tată plin de rane ce Încă sîngerează, Tovaroș bucuriei ș-al timpilor scîrbiți, El, o, soție dragă! el vine de-ți urează
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la poalele ibovnicei și depune jurămîntul de vasalitate. Primește În schimb făgăduita, investitura (Iată-mă-s lipsit de tine). Aceleași elemente le aflăm În Scrisoare către Zulnia, și tot Într-o retrospectivă. Este vorba de acea parte din poem care rememorează „pustiul cel mare”: spațiul În care avusese loc, În timpurile fericite, Întîlnirea, dezmierdarea, libovul: „Acei munți pînă la nouri, acele stînci despicate, Ce răsună de suspinul dragostelor Înfocate, Acei copaci nalți și mîndri, marturi cu a lor umbrire De dezmierdări
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
inițială a supărării, cu toate că n-avea nici o îndoială de soliditatea ei. Dacă acum Ioanide sta absorbit în farfurie ori în jurnal, la masă, acesta era un fenomen nu de distracție, de astă dată, ci de concentrare. Ioanide căuta să-și rememoreze ordinea conflictului, să meargă la originile lui. Văzîndu-l astfel încordat, doamna Ioanide îl credea încă supărat, dar făptuia o eroare. Aceste mișcări ale sufletului soțului ei îi scăpau cu totul, și ea îl judeca pe Ioanide prin psihologia ei, care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ioanide primi pe Tudorel în birou. Aștepta cu emoție acest moment dificil, deoarece fiul său i se părea tot G. Călinescu atât de impenetrabil ca și tagma celor mulți moralmente căreia îi aparținea Dan Bogdan. Arhitectul făcea silințe să-și rememoreze firea lui de la vârsta echivalentă și nu izbutea. Practic, folosea autoritatea și cunoștințele sumare și obiective asupra epocii juvenile, cu toate astea rămânea ceva indefinibil, ce rezista înțelegerii și voinței sale. Astfel, câinele său Stolț revela sufletul cel mai candid
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]