1,378 matches
-
era de șaisprezece ore, la tăiat copaci în pădure ("mama tuturor muncilor"). Este necesară o reconstituire, întrucât "n-are cine povesti despre aceste lucruri. Cei care le-au trăit sunt morți cu toții"31. Sunt cutremurătoare detaliile implicate în procesul de rememorare prin care acești autori de cărți-monument îi salvează pe camarazi de la pierdere definitivă. Totalitarismul a încercat nu doar exterminarea fizică a "dușmanilor", ci și exterminarea memoriei lor. Distrugerea vizează tot ceea ce alcătuiește identitatea unui om, chiar și după moartea sa
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
într-o scriere concentraționară poate exista și un "eu dublu", romanesc și autobiografic. Dezideratul exprimării adevărului de către toți autorii de literatură concentraționară este echivalent, de fapt, cu asumarea pactului autobiografic (referențial). Ceea ce apropie literatura concentraționară de autobiografie este acțiunea de rememorare, pe care se bazează ambele categorii de scrieri. Are loc o reconstrucție a evenimentelor, pornind din prezent, important fiind raportul între ceea ce este povestit și referentul real, pe care scriitorul îl elaborează și îl întreține, iar acest raport se întemeiază
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
valoare artistică: Nu lipsa de experiență personală îl împiedică pe Aldan- Semionov, cu ficțiunile lui, să vorbească în numele celor care au stat în lagăre, ci lipsa de har. Căci tocmai de talent e legată misiunea scriitorului. Să fie oare simpla rememorare a unor evenimente suficientă pentru ca publicul larg să ridice fără ezitare lucrarea respectivă pe piedestalul literaturii, al prozei artistice?84. Natura specială a materialului concentraționar aduce cu sine dificultăți de reprezentare. Fiecare experiență în parte este unică. În plus, există
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
în centrul unei alte povestiri, Mâna dreaptă. Incipitul îndreaptă atenția spre personajul-narator și plasează acțiunea într-un trecut nedeterminat ("în primăvara aceea"). Locul acțiunii, în schimb, este clar determinat, fiind vorba despre clinica oncologică din Tașkent. Expozițiunea extinsă, ce pregătește rememorarea întâmplării propriu-zise, constă în descrierea parcului din apropierea clinicii, cu aleea pe care se află bustul lui Stalin, chioșcul de papetărie și chioșcul cu fructe. Accentul pe vizual, evident încă de la început, din descrierea parcului, domină toată povestirea. Printr-o percepție
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
deținuți sunt trimiși din închisoarea cu regim blând în lagărul aspru, drept pedeapsă pentru refuzul de a colabora cu autoritățile. Putem vedea în asta o coborâre în Infern, într-un cerc inferior, ca urmare a "păcatului" nesupunerii. 3.6. Istorie, rememorare și literatură în Arhipelagul GULAG Problematica detenției în lagăre își relevă cu adevărat complexitatea în lucrarea soljenițiană Arhipelagul GULAG. Titlul conține deja sugestia privind natura acestei lucrări, simultan istorică ("GULag" este abrevierea pentru "Glavnoe Upravlenie Lagherei" Direcția Generală a Lagărelor
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
statistice, care conturează dimensiunile monstruoase ale exterminării prin muncă. Aceste date au rolul unor dovezi pentru cruzimea regimului în politica de exterminare. Statistica nu rămâne un argument în sine, ci este susținută de verva argumentării solide și a exemplificării, de rememorări ale experienței personale în lagăr sau în afara lui. Scriitorul face un act de dreptate și prin corectarea minciunii în problema deschiaburirii din anii '30, descrisă cu entuziasm în literatura realismului socialist. Soljenițîn contracarează minciuna cu adevărul unor scene cutremurătoare: Numai
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
de acțiune 329. În acest fragment de discurs, care transmite percepția lui Rusanov, se concentrează o dominantă esențială a personalității sale, și anume tendința de a lua atitudine în sensul denunțării și pedepsirii unui om doar pe baza antipatiei personale. Rememorarea unor episoade din viața lui Rusanov conduce la identificarea acestei trăsături. Mulți oameni fuseseră arestați și trimiși în lagăre pe baza denunțurilor făcute de Rusanov, pe motive inventate de el (ca în cazul lui Rodicev, denunțat pentru a-i rămâne
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
factor care contribuie la descifrarea realității sovietice, îl ajută să vadă dezinformarea din ziare și să înțeleagă că este "înconjurat numai de minciună". Soljenițîn utilizează aceeași schemă, pe care a construit și întrezăririle de adevăr în cazul lui Iakonov. Simetrică rememorării în centrul căreia se află directorul șarașkăi Marfino este călătoria într-o zi de august a lui Volodin la țară, undeva prin satele Rusiei, împreună cu Klara Makarîghina. Ei coboară într-o haltă, la întâmplare, care poartă denumirea semnificativă Rojdestvo. Ca
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
închinate românilor din Cernăuți, Herța, Lunc a, F ântâna Albă, Mahala, Ciudei și nu numai, acum la împlinirea a 90 de ani, când la 28 noiembrie 1918 Consiliul Național al Bucovinei hotăra revenirea la România furată la 1774, n asc rememorări. Septembrie 1918. La Viena se aflau: I.P.S.S patriahul Miron Cristea, Iuliu Maniu, chiar atunci întors de pe frontul italian, Teofil Simionovici, fost vice-președinte al Senatului, George Grigorovici și George Sârbu, foști dep utaț i. Adunați la « Rezidenzhotel”, primul era din partea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Cu alte cuvinte, memoria involuntară scoate la lumină un întreg cortegiu de lucruri "uitate", de "reminiscențe" (conținuturile refulate ale psihicului sunt doar o categorie aparte), iar acest proces, o dată pornit, se cere consumat până la capăt printr-un intens "efort de rememorare" ce poate reuși sau eșua, după caz. În una dintre cele mai consistente lucrări dedicate problemei, Paul Ricoeur sublinia faptul că efortul reamintirii stă la baza oricărei activități intelectuale, care, dusă la bun sfârșit, celebrează starea de jubilație a unei
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
imaginea poate exista, la modul virtual, chiar și fără a fi percepută, ca o "stare mentală inconștientă". Iar rolul de mediator între imaginea absentă, neperceptibilă, și reprezentările ei concrete, dintre inconștient și conștiință îl joacă, bineînțeles, memoria recte "efortul de rememorare" (și nu reamintirea mecanică), specific oricărei activități creatoare. Inspirat de concepția kantiană asupra timpului, Ricoeur postula existența unei "amintiri pure", pe care o descrie drept "o stare virtuală a reprezentării trecutului, anterior survenirii sale în imagine sub forma mixtă a
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
o descrie drept "o stare virtuală a reprezentării trecutului, anterior survenirii sale în imagine sub forma mixtă a amintirii-imagine (s.n.)20. Cu toate diferențele de nuanță, incipitul romanului lovinescian surprinde foarte exact această "stare virtuală" de dinaintea "filmului" amintirilor/ imaginilor propriu-zise. Rememorarea ar fi, mai exact, un proces cognitiv complex, constând în convertirea unei reprezentări schematice ("ale cărei elemente se întrepătrund") într-o reprezentare în imagini ("ale cărei părți se juxtapun")21. Pe scurt, transformarea a ceea ce Bergson numea "schemă dinamică" în
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de alta, corporalizarea memoriei, care la rândul ei transformă amintirea (și arta) într-o formă de trăire nemediată. Fără să înțeleagă cu adevărat arta scriitorului francez și nici subtilul mecanism al memoriei involuntare, Lovinescu identifică mereu la baza procesului de rememorare un stimul vizual sau auditiv (sunetul, cuvântul, motivul muzical), excluzând complet aportul simțurilor minore și al corporalității. Așa se explică, de fapt, conformația pur "intelectuală" a personajului său predilect, "erou" înzestrat cu un excesiv spirit autoanalitic, dar complet lipsit de
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și al proceselor psihice (conștiente și inconștiente) indică o deviație simptomatică în raport cu proustianismul, ce relevă caracterul raționalist-artificial ("analitic" în sensul cel mai îngust) al "metodei" lovinesciene. Într-adevăr, autorul lui Bizu mimează autenticitatea pentru a înscena cât mai convingător procesul rememorării, preluând numai unele elemente de tehnică narativă (centralitatea eului, subminarea omniscienței, preeminența unui "subiect" ce-și asumă funcția narativă, ipostaziindu-se deopotrivă și ca "obiect" al investigației psihologice), însă fără a merge mai departe de atât. Raportându-se la imagini (fie
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
curând zgomotul trăsurii să fi atras atenția călătorului, iată că Lovinescu răstălmăcește tot în cheie raționalistă procedeul memoriei involuntare, de vreme ce sugerează existența unui raport de cauzalitate între aspectul degradat al anacronicei trăsuri și reîntoarcerea în trecut. Dar, o dată declanșat mecanismul rememorării, atunci când niciun fel de factor exterior nu mai tulbură privirea interioară, amintirile "o iau razna", după cum observă naratorul, adică se aglutinează aleatoriu, ca de la sine, urmând ca prozatorul să le ordoneze în forma unei narațiuni coerente și să le dea
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
însuși se așezase odinioară, într-o clipă de zbucium". Profund tulburat, fiul armurierului începe să se gândească "la trecutul lui", pe care încearcă să și-l amintească mai întâi în mod conștient, cu ajutorul imaginilor adânc întipărite în minte. Rezultatul acestei rememorări voluntare se dovedește a fi chiar biografia schițată anterior, biografia omului fără însușiri, pe care naratorul lovinescian, la momentul bilanțului lucid, o consideră complet inutilă: Bizu "trăise fără evenimente", "nu i se întâmplase nimic în tot acest sfert de veac
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
prezența ei efectivă) amplifică senzația, emoția, sentimentul erotic: "senzațiile lui creșteau de obicei în amintire și deveneau mai precise decât în timpul percepției lor"144. Am mai întâlnit "situația" aceasta psihologică și în romanele anterioare, alternarea dintre planul percepției și planul rememorării fiind un procedeu predilect de construcție narativă, articulat ca expresie nemijlocită a unei psihologii "schizoide" invariabile, schițată de Lovinescu încă din primele texte literare. Plecând de la observația că memoria are rolul de a anula "opoziția suflet/ trup", un exeget subtil
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și cu perspectiva din 1936". 207 Ceea ce nu-i tocmai lipsit de legitimitate, dacă ne gândim la "teoriile" lovinesciene despre "specific". În aceeași ordine de idei, Ligia Tudurachi observă, corect, că visul eminescian "nu e oniric, ci se bazează pe rememorare", iar visele acestea, care "refac trăitul", "nu au legătură cu subconștientul" de câte ori se întrerupe, "visul e reluat din punctul în care a fost părăsit" (Ligia Tudurachi, op. cit., p. 37). Vezi și Vladimir Streinu, " E. Lovinescu romancier", în volumul Pagini de
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
galeria de portrete se alătură gama de reacții afective ale trădării. Pe când cu Paul Goma sau Virgil Tănase păstrează o relație, întâi de toate, profesională, de la Ion Caraion așteaptă iubirea frățească semănată de mama și soțul ei. De aceea, in rememorarea lui, "textul împrumută temperatura toridă a experienței nemijlocite și a tăierii în carne vie, din perspectiva unei prietenii unilaterale, iluzorii. Amăreala trădării decepționează, dar și aduce lumină într-un teritoriu ocultat până acum"151. Deși susține cartea Insectele tovarășului Hitler
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
permanent legăturile cu trecutul. Din când în când apar în Jurnal, nu pagini, ci rânduri despre Ecaterina Bălăcioiu. Cu reținere exacerbată și cu durere, autoarea simte nevoia să se confeseze. Mai întâi Jurnalului, apoi microfonului. Jurnalul constituie un loc al rememorărilor, un pact nu doar cu istoria lumii, ci și cu istoria personală, atât de des cenzurată. Din când în când, apar pasaje pline de sentimentalism: "o fotografie din august 1924, la nunta bunicilor, în care sunt și eu (de câteva
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
descrie lumea. Întrebată care este formula cărții, Monica Lovinescu răspunde, alcătuind o poetică a ei: Nu cred că există vreo formulă care să epuizeze această încercare de privire critică asupra trecutului personal. Sunt însă aproape sigură că [...] această notație sau rememorare critică a sfârșit prin a avea prioritar un alt țel"345. Și acesta este expunerea problematicii exilului cedat uitării. La apa Vavilonului nu respectă canonul jurnalului, deoarece nu-l scrie în cotidian și nici nu respectă cronologia. Nu respectă nici
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
de document ce poate fi cercetat este recunoscută de autoarea care râvnește punerea la zi a trecutului, deoarece este o condiție esențială a supraviețuirii. La apa Vavilonului este scris într-un stil opus normelor memorialisticii, deoarece ficțiunea intimă operează prin rememorare și interpretare a amintirilor, propunând atât o expunere biografică cât și o autoanaliză. Textele nu sunt scrise spontan, în imediata apropiere a evenimentelor, ci reprezintă o reconstituire a timpului ghidată de note, de scrisori, de pagini scrise întâmplător și judecate
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Un extemporal scris cu puritatea ființei de atunci și corectat, cu creion apăsat, de cea intransigentă și profesoral scrupuloasă de acum"369. Eugen Simion expune problematica lecturii și a lectorului jurnalului intim și din perspectiva autorului, propriul lector, motivat de rememorarea unor evenimente, de justificarea continuării jurnalului sau de verificarea estetică. Relectura presupune în acest caz nuanțarea, evaluarea, eliminarea sau completarea textelor și prilej al autocenzurii. Eugen Simion punctează că "intervine, în acest caz, un alt punct de vedere asupra micii
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
media, a doua este post-factuală și apare datorită tipăririi discursului media. Citind în paralel Jurnalul și La apa Vavilonului, am constatat că discursul memorialistic este dihotomic. La apa Vavilonului reflectă un stil opus normelor memorialisticii, deoarece ficțiunea intimă operează prin rememorare și interpretare a amintirilor, propunând atât o expunere biografică cât și o autoanaliză. Textele nu sunt scrise spontan, în imediata apropiere a evenimentelor, ci reprezintă o reconstituire a timpului ghidată de note, de scrisori, de pagini scrise întâmplător și judecate
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
la Câmpulung, dea lungul traseului străbătut de regimentul XX în campania din Transilvania - defileul Oltului, Cohalm, Săsăuș, Bărcuț -, iar în final, la București), timp determinat istoric (anul 1916). Specifice romanului de analiză psihologică sunt însă și reperele spațiotemporale mentale. Astfel, rememorarea poveștii de iu bire de către Ștefan proiectează amintirile întro durată interioară, întrun spațiu psihic. Acest cronotop stratificat devine decor pentru cele două fire epice care alcătuiesc subiectul romanului. Prima serie de evenimente cristalizează romanul de dragoste. Student la Filozofie, Ștefan
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]