3,001 matches
-
Lever) apare la adulți de peste 40 de ani. Bulele sunt mari, cu conturul clar sau hemoragic, grupate și dispuse mai ales la nivelul pliurilor inghinale, axile, zonele de flexie, antebrațe. Mucoasele sunt rar afectate. Boală are o evoluție clasică, cu remisiuni spontane de câteva luni, insă recidivele sunt de regulă. Pacienții supraviețuiesc de la câteva luni la câțiva ani. Dermatita herpetiforma (Boală Duhring-Brocq) - dermatoza buloasa benigna, cu evoluție cronică și recidivanta, care apare mai frecvent la adulți. Erupția cutanata este polimorfa alcătuită
ANEXA din 19 aprilie 2001 CRITERII SI NORME DE DIAGNOSTIC CLINIC, DIAGNOSTIC FUNCŢIONAL SI DE EVALUARE A CAPACITĂŢII DE MUNCA. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
funcțională globală va fi apreciată între ușoară și accentuată determinând o incapacitate de 20-80% sau chiar mai mult, determinând neincadrarea în grad de invaliditate sau încadrare în gradul III ori ÎI de invaliditate. În formele eritematoase, care au de regulă remisiuni îndelungate și nu prezintă determinări viscerala, deficiență este ușoară-medie determinând o incapacitate de 20-50%, iar în timpul acutizărilor sau prezintă erupții pemfigoide, lupoidice cu evoluție severă, forme generalizate, deficiență poate fi accentuată, cu o incapacitate de 60-80%, deci cu o încadrare
ANEXA din 19 aprilie 2001 CRITERII SI NORME DE DIAGNOSTIC CLINIC, DIAGNOSTIC FUNCŢIONAL SI DE EVALUARE A CAPACITĂŢII DE MUNCA. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
cererii, prevenirea, tratamentul și inserția/reinserția socială formează un proces unitar. Dependența de droguri că "boală cronică" Procesele care stau la baza dependenței de droguri sunt considerate manifestări ale unei boli cronice, evoluând cu perioade de recăderi și recidive sau remisiuni spontane ori consecutive tratamentului. Cauzele determinante în debutul și menținerea proceselor menționate sunt multifactoriale, în care predispoziția genetică interacționează cu factori biopsihologici și socioculturali. Tratamentul dependenței de droguri Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (1998), tratamentul persoanelor dependente de droguri este
STRATEGIA NAŢIONALA ANTIDROG din 6 februarie 2003 privind perioada 2003-2004. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147881_a_149210]
-
cererii, prevenirea, tratamentul și inserția/reinserția socială formează un proces unitar. Dependența de droguri că "boală cronică" Procesele care stau la baza dependenței de droguri sunt considerate manifestări ale unei boli cronice, evoluând cu perioade de recăderi și recidive sau remisiuni spontane ori consecutive tratamentului. Cauzele determinante în debutul și menținerea proceselor menționate sunt multifactoriale, în care predispoziția genetică interacționează cu factori biopsihologici și socioculturali. Tratamentul dependenței de droguri Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (1998), tratamentul persoanelor dependente de droguri este
HOTĂRÂRE nr. 154 din 6 februarie 2003 pentru aprobarea Strategiei naţionale antidrog în perioada 2003-2004. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147880_a_149209]
-
multiple. Există diferențe individuale remarcabile la diferite paciente. Utilitatea sa în diagnosticarea tumorii primare este redusă; poate fi utilizat pentru monitorizarea tratamentului și a evoluției clinice. Creșteri importante se pot dovedi predictive pentru recurențe sau reluări ale creșterii tumorale (după remisiuni complete) [307]. S-au evidențiat și alți markeri care, deși încă nu au intrat în utilizarea curentă, par a avea sensibilitate mai mare: CASA (Cancer-Associated Serum Antigen), MSA (Mammary Serum Antigen), TPS (Tissue Polypeptide-Specific Antigen) [361,363,364]. Capitolul 2
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
multiple. Există diferențe individuale remarcabile la diferite paciente. Utilitatea sa în diagnosticarea tumorii primare este redusă; poate fi utilizat pentru monitorizarea tratamentului și a evoluției clinice. Creșteri importante se pot dovedi predictive pentru recurențe sau reluări ale creșterii tumorale (după remisiuni complete) [307]. S-au evidențiat și alți markeri care, deși încă nu au intrat în utilizarea curentă, par a avea sensibilitate mai mare: CASA (Cancer-Associated Serum Antigen), MSA (Mammary Serum Antigen), TPS (Tissue Polypeptide-Specific Antigen) [361,363,364]. Capitolul 2
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
datele clinice și de laborator. Criterii terapeutice în diagnosticul bolilor infecțioase Proba terapeutică, denumită și diagnostic “ex juvantibus”, constă în administrarea unei medicații empirice, pentru o anumită etiologie suspicionată dar care nu este susținută de dovezi, urmată de ameliorarea sau remisiunea semnelor de boală. Argumentul terapeutic poate fi discutabil și nu este recomandat în contextul medical actual, pe de o parte caracterizat de posibilități performante de diagnostic, pe de altă parte constrâns de acuzele frecvente de malpraxis. Diagnosticul “ex juvantibus” trebuie
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
scadă. Apoi, febra revine la valori înalte, odată cu viremia secundară din perioada de stare (febră bifazică), când se manifestă exantemul caracteristic. Exantemul este de tip maculo congestiv catifelat, cu contur neregulat, cu tendință de confluare, nepruriginoasă și cu extindere cranio-caudală. Remisiunea erupției se face în ordinea apariției, lăsând pigmentație reziduală. Diagnostic Diagnosticul rujeolei este susținut pe baza criteriilor: Clinice: febră + catar + exantem + exantem Epidemiologice: contact infectant, receptivitate la infecție Hematologice nespecifice: limfopenie, neutropenie sau leucocitoza în cazul suprainfecțiilor bacteriene Virusologice: evidențierea
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
pentru varicela perinatală depășește 30%. Herpesul zoster Cea mai frecventă complicație a herpesului zoster este durerea, sub formă de nevrită acută sau nevralgie postherpetică. Durerea asociată sau nu cu tulburări de sensibilitate (hipo sau hiperestezie) persistă mai multe luni după remisiunea erupției zosteriene, la peste 50% dintre pacienții peste 50 de ani. Alte complicații neurologice ale herpesului zoster pot fi: monopareze, meningite, encefalite, mielitele. Angeita granulomatoasă este rară și se manifestă prin hemiplegie contolaterală, diagnosticată prin arteriografie cerebrală. Complicațiile herpesului zoster
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
tratează simptomatic cu antialgice alese în funcție de intensitatea durerii, uneori fiind necesare chiar derivate morfinice. Alte intervenții sunt calmarea pruritului și tratamentul local (Burow 10%). Unele studii au evidențiat că administrarea precoce a glucocorticoizilor în asociere cu antivirale scurtează timpul de remisiune al durerii și crește calității vieții la pacienți cu formele localizate de herpes zoster. Totuși, glucocorticoizii sunt controversați în tratamentul herpesului zoster și rămân contraindicați în caz de osteoporoză, diabet, glicozurie, hipertensiune arterială. Profilaxie Profilaxia activă se face cu vaccin
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
5.3 Mononucleoza infecțioasa Definiție Mononucleoza infecțioasă („febra glandulară”, boala Pfeiffer, „boala sărutului”) este o boală infecțioasă și contagioasă exclusiv umană, produsă de primoinfecția cu virusul Epstein-Barr, manifestată cu febră, angină, poliadenopatii și modificări hematologice caracteristice, persistente mult timp după remisiunea bolii. Epidemiologie Sursa infecției este omul bolnav, cu forme aparente sau inaparente de mononucleoză infecțioasă (MNI). Receptivitatea este generală. Incidența maximă se înregistrează între 14-16 ani la fete și 16-18 ani la băieți. Transmiterea bolii se face de cele mai multe ori
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
incorect refrigerată, alte alimente contaminate în timpul manipulării de către persoane care prezintă infecții stafilococice. Manifestările clinice debutează brusc și sunt predominate de grețuri și vărsături, care evoluează de obicei în afebrilitate. Diareea și durerile abdominale pot lipsi. TIA este autolimitantă, cu remisiune completă în 24-36 ore. TIA cu salmonele Incubația este de 8-48 ore. Sursele frecvente ale TIA cu salmonele sunt carnea de pui, ouăle și preparatele cu ouă (S. enteritidis). Debutul este brusc, cu colici abdominale, grețuri, vărsături, scaune apoase, febră
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
TIA cu salmonele Incubația este de 8-48 ore. Sursele frecvente ale TIA cu salmonele sunt carnea de pui, ouăle și preparatele cu ouă (S. enteritidis). Debutul este brusc, cu colici abdominale, grețuri, vărsături, scaune apoase, febră. Evoluția este autolimitantă, cu remisiune completă în 2-5 zile la imunocompetenți și severă la imunodeprimați. TIA cu Bacil cereus Sursele de TIA cu B. cereus sunt alimentele care conțin toxină preformată: cereale (orez fiert), lapte și derivate din lapte. Manifestările clinice evoluează în afebrilitate. Se
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
prin icter sclero-tegumentar, urină hipercromă, scaune decolorate, uneori prurit Sindrom hepato-splenomegalic Sindrom dispeptic Sindrom nervos astenic Sindrom hemoragipar (epistaxis, gingivoragii, menometroragii) Persistența sau intensificarea sindromului dispeptic în perioada de stare anunță o evoluție severă. Perioada de declin se caracterizează prin remisiunea clinică și biologică a manifestărilor din perioada de stare și este urmată de perioada de convalescență. Tabloul clinic poate avea următoarele forme evolutive: anicterice, comune, prelungite, severe sau complicate. Formele prelungite se caracterizează prin persistența și evoluția ondulantă a simptomelor
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
a căpușei. Pentru a produce infecția mamiferelor, contactul cu căpușa trebuie să depășească 24 ore. Evoluția infecției parcurge 3 faze, asemănătoare luesului: faza primară cutanată, inconstantă, însoțită de semne generale, faza a II-a de diseminare hematogenă, cu evoluție către remisiune spontană sau către a III-a fază de cronicizare. Tablou clinic Stadiul 1 de infecție acută localizată se manifestă după 3-32 de zile după înțepătura căpușei prin eritem migrator („erythema migrans”, EM), care apare la 60-80% dintre pacienți. Eritemul migrator
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
de MAC, CMV, toxoplasmoză, criptococoză, tuberculoză, sinuzită bacteriană, care pot fi tratate empiric. Tratamentul empiric al FUO la pacienții neutropenici, asociază Carbapenem +/ Vancomicina + Antifungic, iar în context nosocomial asociază fluoroquinolonă + piperacilină +/antifungic. Colchicina poate preveni crizele de febră familială Mediteraneană. Remisiunea febrei după AINS și Aspirină poate fi obținută în RAA și B. Still. Glucocorticoizii rămân ultima opțiune de tratament pentru FUO, după excluderea etiologiei infecțioase, având dezavantajul că maschează febra și favorizează diseminarea infecției, dar cu beneficii pentru arterita temporală
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
gingivomucoasei la nivelul 3.7 - 3.8, tulburări de ocluzie dentară, cracmente osoase percepute la nivelul unghiului stâng la mobilizarea mandibulei, tulburări funcționale masticatorii, de deglutiție și de fonație. În perioada imediat următoare, tumefierea periangulomandibulară stângă s-a accentuat, fără remisiunea durerilor, în ciuda tratamentului conservator antiflogistic local aplicat. Consultul medical inițial, efectuat de către medicul de familie, stabilește diagnosticul de „Fractură de mandibulă”, recomandând tratament de specialitate în Clinica de Chirurgie Orală și Maxilo-Facială. La examenul obiectiv local (extraoral și intraoral) am
Chirurgie oro-maxilo-facială: prezentări de cazuri clinice. In: CHIRURGIE OROMAXILOFACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE by VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/730_a_1027]
-
permeabilitatea drenajelor). Complicații postoperatorii tardive: recidiva fenomenelor inflamatorii (dacă nu se chiuretează focarul osteitic după extracția dintelui 3.8), osteomielita, actinomicoza precum și anchiloza temporomandibulară și constricția de mandibulă (ultimele două situații fiind consecințele non-efectuării mecanoterapiei postoperatorii). Externarea pacientului. Recomandări. Odată cu remisiunea secreției purulente, depășirea trismusului, extracția dintelui cauzal și CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA TRANDAFIR 69 trecerea de la pansamentele mari (umede) la pansamentele mici (uscate), de apropiere a marginilor plăgii cutanate postincizie, pacientul poate fi externat (cca
Chirurgie oro-maxilo-facială: prezentări de cazuri clinice. In: CHIRURGIE OROMAXILOFACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE by VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/730_a_1027]
-
Carcinom scuamocelular buza inferioară cu adenopatie metastatică submandibulară bilaterală (T3N2Mx)”. Acest diagnostic este susținut prin următoarele argumente clinice: 1) existența formațiunii tumorale vegetante la nivelul buzei inferioare cu evoluție progresivă și tendință la infiltrarea părților moi vecine, fără tendință la remisiune; 2) existența adenopatiei (probabil metastatice) submandibulare de însoțire a tumorii primare; 3) existența unei leziuni premergătoare pe roșul buzei inferioare (diskeratoză), cu potențial de malignizare; 4) factori etiologici (sau de risc) recunoscuți în antecedente (igienă orală deficitară, tartru, traumatisme locale
Chirurgie oro-maxilo-facială: prezentări de cazuri clinice. In: CHIRURGIE OROMAXILOFACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE by VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/730_a_1027]
-
diametru situată pe marginea stângă a limbii. Leziunea inițială a evoluat într-un ritm moderat progresiv în perioada următoare, în sensul creșterii în suprafață CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA TRANDAFIR 108 și profunzime, fără tendință la remisiune, limitând mișcările limbii și antrenând dificultăți la deglutiție, masticație și fonație. De cca patru luni pacientul sesizează caracterul dureros al ulcerației limbii precum și apariția unor noduli situați submandibular bilateral. Consultul medical inițial a fost efectuat în urmă cu o săptămână
Chirurgie oro-maxilo-facială: prezentări de cazuri clinice. In: CHIRURGIE OROMAXILOFACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE by VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/730_a_1027]
-
local permit conturarea unui diagnostic de probabilitate de „Carcinom scuamocelular marginea stângă a limbii”, susținut prin următoarele elemente clinice: 1) leziunea ulcerativă de la nivelul marginii stângi a limbii, cu evoluție progresivă în suprafață și profunzime (devenind ulcerodistructivă), fără tendință la remisiune; 2) existența factorilor de risc pentru apariția cancerului de mucoasă orală (etilism cronic, tabagism cronic); 3) predominanța carcinomului scuamocelular între formele histopatologice ale cancerului de mucoasă orală; 4) baza indurată a leziunii și suprafața neregulată, cu muguri cărnoși, fetidă și
Chirurgie oro-maxilo-facială: prezentări de cazuri clinice. In: CHIRURGIE OROMAXILOFACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE by VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/730_a_1027]
-
cerebrală. La unii pacienți cu glioame difuze de trunchi, dacă sunt astrocitoame de grad II (80% din astrocitoamele difuze la adult) [18], drenajul reprezintă singura opțiune terapeutică, având în vedere evoluția lor de lungă durată, stabilitatea clinică și imagistică, precum și remisiunea imagistică așa cum a fost documentată în câteva cazuri [19,20]. Biopsia stereotaxică. În glioamele difuze opinia majorității autorilor este de abținere de la biopsie stereotactică, diagnosticul imagistic fiind concludent iar materialul bioptic obținut putând să nu fie sugestiv pentru întraga leziune
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
există semne patognomonice, iar localizarea de multe ori pe linia mediană face ca lateralizarea să nu fie evidentă iar tabloul clinic să fie mult timp paucisimptomatic. Evoluția clinică este de obicei progresivă și insidioasă. Este posibilă și evoluția ondulantă cu remisiuni și exacerbări. Semnele și simptomele generale reflectă creșterea presiunii intracraniene, dată de obstrucția circulației LCR sau de creșterea masei tumorale, care pot duce la macrocefalie la copilul de până la un an sau la apariția unui sindrom de hipertensiune intracraniană (HIC
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
hipodense de natură incertă localizate la nivelul emisferelor cerebrale, regiunii pineale sau trunchiului cerebral (glioame difuze) care nu produc fenomene neurologice deficitare sau iritative (crize) și nici hidrocefalie. Știută fiind evoluția lor de lungă durată și chiar, in rare cazuri remisiunea, aceste leziuni pot fi urmărite periodic RMN la interval regulate, inițial la 3 luni, apoi la 6 luni iar dacă imaginea se păstrează nemodificată peste 2 ani atunci un control anual este suficient, așa cum o atestă experiența noastră. Tratamentul chirurgical
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
hemolitică. Aceste manifestări reprezintă în același timp complicații ale bolii. Forme clinico-evolutive 1. forma acută fulminantă - un singur puseu evolutiv sever cu debut acut și durată sub 6 luni 2. forma cronică recurentă - pusee de activitate separate prin perioade de remisiune, cu durata peste 6 luni 3. foma cronică continuă - pusee de activitate ușoare sau moderate, fără remisiune, care durează de peste 6 luni. Severitatea este definită prin numărul scaunelor și asocierea semnelor generale. RCUH poate fi ușoară (≤ 4 scaune/zi), moderată
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]