1,113 matches
-
Murray din Leeds inventează o locomotivă cu abur care se deplasa pe șine din lemn. Este văzută și de Richard Trevithick, înainte ca acesta să construiască prima sa locomotivă. În 1804, Trevithick realizează o a doua locomotivă asemănătoare. Aceasta a remorcat, la 22 februarie 1804, pe traseul Pen-y-darran - Abercynon (15 km) un tonaj de 15 tone-forță, fiind atinsă viteza maximă de 8 km/h. În 1805, a fost construită, după planurile lui Trevithick, o variantă îmbunatățită a locomotivei din 1804. Deoarece
Istoria locomotivei cu abur () [Corola-website/Science/313745_a_315074]
-
a propus introducerea unei roți dințate care să se angreneze la o a treia șina de tip cremalieră. Locomotivele lui Murray și Blenkinshop, spre deosebire de cele ale lui Trevithick, aveau doi cilindri dispuși vertical. Aveau o putere de 4 CP și, remorcând peste 90 tone, puteau atinge 5,6 km/h. Locomotive similare au fost construite pentru minele engleze din Coxlolodge, precum și pentru minele din Orel (Rusia), Königsgrave (Silezia) și Geislautern (Saar). În 1813, englezul William Brunton experimentează la Newbottle, o locomotivă
Istoria locomotivei cu abur () [Corola-website/Science/313745_a_315074]
-
George Stephenson (1781 - 1848) realizează în 1814 locomotiva "Blücher" cu simplă aderență ale cărei prime probe au fost efectuate în acelasi an, la 25 iulie. Locomotiva era asemănătoare celor utilizate de Blenkinshop, însă fără cremalieră. La 27 iulie 1814, "Blücher" remorchează pe o distanță de 6 km, un tonaj de 30 tf. La 6 martie 1815, G. Stephenson și Ralph Dodds (1792 - 1874) pun in circulație, pe liniile minei Killingworth, o a doua locomotivă la care transmisia prin angrenaje era înlocuită
Istoria locomotivei cu abur () [Corola-website/Science/313745_a_315074]
-
se sprijinea pe resoarte cu abur. Astfel de locomotive au fost utilizate în mai multe mine engleze. La 27 septembrie 1825 începe o noua etapă a evoluției căilor ferate, o dată cu inaugurarea liniei Stockton - Darlington (nord-estul Angliei). Trenul inaugural al liniei, remorcat de locomotivă "Locomotion Nr.1" a fost condus chiar de Stephenson, care a proiectat atât locomotiva, cât și toate detaliile liniei: poduri, macaze, intersecții și a condus personal execuția acestora. "Locomotion Nr.1" avea două osii cuplate prin biele (pentru
Istoria locomotivei cu abur () [Corola-website/Science/313745_a_315074]
-
de dificil: curbe cu raze de numai 190 m și declivități ce ajungeau la 25 ‰. În acest scop, s-au publicat în martie 1850 condițiile unui concurs, dotat cu un premiu de 20.000 de ducați. Locomotivele participante trebuiau să remorcheze, în condițiile unui astfel de traseu montan, cu o viteză de 11,38 km/h, un tonaj de 140 tf. La 31 iulie 1851 s-au prezentat la concurs, în stația Payerbach, 4 locomotive: Concursul a avut loc între 13
Istoria locomotivei cu abur () [Corola-website/Science/313745_a_315074]
-
Komsomoleț Ț-20 a fost proiectat în 1936 la fabrica nr. 37 Ordjonikidze din Moscova, Uniunea Sovietică, pentru a tracta piese de artilerie mici, precum tunul antitanc de 45 mm sau mortierul de calibru 120 mm. Tractorul era capabil să remorcheze piesă de artilerie, o cantitate mică de muniție (transportată de obicei într-un cheson) și șase soldați. Uneori, două chesoane erau tractate pentru a transporta mai multă muniție. Compartimentul din față, unde se aflau mecanicul conductor și comandantul, era complet
Komsomoleț T-20 () [Corola-website/Science/320182_a_321511]
-
Un trauler este un vas de pescuit modificat pentru a pescui cu traule, o metodă prin care un năvod este remorcat prin apă la diverse adâncimi de către unul sau mai multe traulere. Există multe metode de a pescui cu traulere în funcție de tradiții locale, condițiile fundului mării, puterea vaselor. Puterea unui trauler poate varia între 30 cp și 10000 cp, iar cele
Trauler () [Corola-website/Science/323540_a_324869]
-
în marea Nordului. Traulerele cu panouri laterale paralele care sunt ținute deschise orizontal. Sunt cele mai mari traulere. Traulerele pot să tragă o plasă în comun, cu 2 sau mai mai multe vase care păstrează distanța între ele. Traulele laterale remorchează plasa conectată în lateralul vasului, la un capăt la prora vasului și la celălalt spre pupa. Era cel mai obișnuit tip de trauler în Atlanticul de Nord până spre sfărșitul anilor 1960. Sunt traulere care eliberează și retrag plasele pe la
Trauler () [Corola-website/Science/323540_a_324869]
-
Ulterior, a fost folosit șasiul tancului ușor T-70, dar proiectul T-90 nu a intrat în faza de producție și a fost abandonat. În 1942, s-a încercat transformarea tancului T-60 într-un planor, care urma să fie remorcat de un avion Petlyakov Pe-8 sau Tupolev TB-3. Prin acest proiect se voia aprovizionarea trupelor de partizani din Uniunea Sovietică cu tancuri ușoare. Proiectul a fost abandonat, fiindcă în urma unui test s-a demonstrat că nu existau avioane suficient
T-60 () [Corola-website/Science/320458_a_321787]
-
la șantierele navale Thames Iron Works din Canning Town, lângă Londra și pentru a lua comanda flotilei pentru a o aduce la Galați. Călătoria a început în martie 1908. Navele au fost duse până în portul Harwick de unde urma să fie remorcate pentru traversarea Mării Nordului până la Hoek of Holland, monitoarele fiind improprii pentru navigație maritimă. Din cauza unei furtuni, cablul unuia dintre monitoare s-a rupt și a fost necesară toată îndemânarea echipajului român pentru a evita scufundarea navei. În continuare, flotila a
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
cu un ampatament mic și cu o greutate aderentă de cel puțin 42 tf (tone-forță) iar sarcina pe osie era limitată la 9,5 tf/osie, din cauza slabei rezistențe a șinelor utilizate. Conform temei de proiectare, locomotiva trebuia trebuia să remorcheze pe rampele cu declivitatea de 21 ‰, un tonaj maxim de 110 tf, cu o viteză de cel puțin 11 km/h. Pentru a nu se depăți rezistența șinelor, inginerul Pius Fink a proiectat o locomotivă-tender cu 5 osii cuplate de
Calea ferată Oravița–Anina () [Corola-website/Science/313504_a_314833]
-
de locomotive-tender C.F.R. 40.0001-40.0005 care au fost construite la Reșița în 1929, special pentru linia Oravița-Anina. În anul 1956 pe această secție au fost introduse locomotive cu parametrii superiori din seria C.F.R. 50.000, care au sporti tonajul remorcat de la 150 tf. la 235 tf. iar în anul 1977-1978, pentru a sporirea capacității secției, a fost introdusă dubla tracțiune cu aburi, iar în 1980 dubla tracțiune diesel-electrică cu locomotive LDE-125 de 1250 cai-putere (920 kW) obținându-se un tonaj
Calea ferată Oravița–Anina () [Corola-website/Science/313504_a_314833]
-
provine de la faptul că poate efectua mai multe operații: secerare, treierare, separare a boabelor de paie și pleavă și colectare a acestora în buncăre sau în saci. Este alcătuită din următoarele părți principale: Combinele pot fi autopropulsate, purtate pe tractor, remorcate de acesta și acționate la priza de putere a tractorului sau de un motor propriu.
Combină de cereale () [Corola-website/Science/336146_a_337475]
-
Seara de muzică", în "Insula Staffa:Grota Lui Fingal" (1832) , "Incediu pe mare" (1834),"Incediul Parlamentului" (1834). Realizează desenele pentru poemele lui Byron editate de Murray și vignetele la volumul lui Roges "Poems". În 1838 realizează "Vasul de linie Temerarul remorcat la ultima ancorare pentru a fi distrus" născut din intenția polemică a pictorului de a demostra în spirit ruskinian disprețul naiv pentru "industrialismul" și pozitivismul burghez al epocii sale, tabloul propune comparația șocantă între două vase, unul vechi, cu pânze
Joseph Mallord William Turner () [Corola-website/Science/303884_a_305213]
-
Schiul nautic este un sport acvatic în care sportivul este remorcat de o barcă cu motor outboard menținându-se pe apă cu unul sau două schiuri. Contactul rapid între suprafața schiurilor și apă, face ca deplasarea să fie lină iar practicantul să stea drept și să alunece pe apă. Viteza de
Schi nautic () [Corola-website/Science/330784_a_332113]
-
și Kempthorne pe cei din vânt, nave incendiare fiind consumate fără rezultat de ambele părți. Neerlandezii se concentrară pe capturarea primei nave-amiral a lui Spragge, "Royal Prince", avariată și aparent abandonată de celelalte nave englezești. Însă aceasta fu salvată și remorcată de două fregate sub protecția lui Ossory. Lupta continuă până la sosirea lui Rupert cu Escadra Roșie și a lui De Ruyter și Banckert cu restul flotei neerlandeze în jurul orei 5. Datorită preocupării lui Spragge de a se duela cu Tromp
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
unei plăci comemorative pe locul unde odihnește eroina, la Cimitirul Bellu. În ziua de joi, 3 iulie 1941, “Trenul morții” a intrat în stația Roman la ora 11, înainte de amiază. Între orele 11 și 14,30, în timp ce trenul a fost remorcat spre peronul companiei sanitare din gară, s-a petrecut drama în centrul căreia s-a aflat Viorica Agarici. Jandarmii au împiedicat personalul Crucii Roșii să dea apă evreilor atârnați pe zăbrelele vagoanelor care țipau “Crucea Roșie, apă!”. Timp de trei
Viorica Agarici () [Corola-website/Science/304144_a_305473]
-
ar fi fost aflată. Studiul nu a mai continuat. La 9 iunie 1958, "Hawaii" a fost ștearsă din Registrul Naval iar nava a fost vândută companiei Boston Metals Company din Baltimore la 15 aprilie 1959. "Hawaii", încă incomplet, a fost remorcată la Baltimore, ajungând acolo la 6 ianuarie 1960, și respectiv dată la dezmembrat pentru fier.
USS Hawaii (CB-3) () [Corola-website/Science/332587_a_333916]
-
Helgoland". În acest moment, "Sankt Georg" era apropie de locul luptei, ceea ce l-a determinat Acton să se retragă temporar să-și consolideze forțele. Această pauză în acțiune a fost suficientă pentru că austro-ungarii să salveze navă avariată "Novară"; "Șaida" a remorcat-o în timp ce "Helgoland" le acoperea. Neștiind că "Novară" este avariată, si temându-se că navele sale ar fi atrase prea aproape de bază navală austriacă de la Cattaro, Acton a oprit urmărirea. Distrugătorul "Acerbi" a interpretat greșit semnalele, si a încercat să
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
conductor. Armamentul defensiv consta într-o mitralieră Maschinengewehr 34. Părțile laterale ale vehiculului erau prevăzute cu câte o ambrazură, sub fantele de observare, pentru ca echipajul să poată executa foc în exterior. Echipamentul radio era de tipul FuG15 sau FuG16. Semișenilatul remorca de obicei un trailer "Sonder Anhänger 3 1/1". Producția a fost oprită în septembrie 1941 în favoarea unei versiuni ușor modificate a semișenilatului SdKfz 250 (SdKfz 250/6 "leichter Munitionspanzerwagen"). Vehiculele au fost repartizate unităților "Sturmartillerie" (în germană: artilerie de
SdKfz 252 () [Corola-website/Science/321894_a_323223]
-
a cărui masă totală maximă autorizată nu depășește 3.500 kg și al carui număr de locuri pe scaune , în afară conducătorului nu este mai mare de 8 . 2. Ansamblul format dintr-un autovehicul trăgător din categoria B și o remorca a cărei masă totală maximă autorizată nu depășește 750 kg . 3. Ansamblul de vehicule a caror masă totală maximă autorizată nu depășește 4.250 kg , format dintr-un autovehicul trăgător din categoria B și o remorca a cărei masă totală
Școală de șoferi () [Corola-website/Science/331841_a_333170]
-
categoria B și o remorca a cărei masă totală maximă autorizată nu depășește 750 kg . 3. Ansamblul de vehicule a caror masă totală maximă autorizată nu depășește 4.250 kg , format dintr-un autovehicul trăgător din categoria B și o remorca a cărei masă totală maximă autorizată depășește 750 kg 4. Persoanele care posedă permis de conducere categoria B au dreptul de a conduce ansamblurile de vehicule a cărui masă totală maximă autorizată nu depășește 4.250 kg , format dintr-un
Școală de șoferi () [Corola-website/Science/331841_a_333170]
-
750 kg 4. Persoanele care posedă permis de conducere categoria B au dreptul de a conduce ansamblurile de vehicule a cărui masă totală maximă autorizată nu depășește 4.250 kg , format dintr-un autovehicul trăgător din categoria B și o remorca a cărei masă totală maximă autorizată depășește 750 kg numai dacă fac dovada că au absolvit un curs de formare cadrul unei unități autorizate de pregătire a conducătorilor de vehicule . Categoria C : 1. Autovehiculul , altul decât cele din categoria D
Școală de șoferi () [Corola-website/Science/331841_a_333170]
-
D1 , a cărui masă totală maximă autorizată este mai mare de 3.500 kg și care este proiectat și construit pentru transportul a maximum 8 pasageri în afara conducătorului auto . 2. Ansamblul format dintr-un autovehicul din categoria C și o remorca a cărei masă totală maximă autorizată nu depășește 750 kg . Categoria E : Ansamblul de vehicule constând dintr-un autovehicul trăgător din categoria C sau autovehicul trăgător din categoria D și remorca sau semiremorca a cărei masă totală maximă autorizată este
Școală de șoferi () [Corola-website/Science/331841_a_333170]
-
spaniol și începe o luptă între cele două echipaje. Este cât pe ce să fie ucis de două ori și de două ori este salvat de același marinar, John Sykes, care este grav rănit. Britanicii capturează nava spaniolă și o remorchează până la "Theseus". În această perioadă, Nelson pune la punct un plan pentru a ataca Santa Cruz de Tenerife, cu scopul de a captura o mare cantitate de bani, transportată cu nava prințului de Asturias, care urma să sosească. Planul de
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]