913 matches
-
confirme și mai bine această interpretare a noastră. "Când temerarul Capaneu a murit de o lovitură neprevăzută, Evadne s-a rușinat de soțul său? Și când regele lumii (Jupiter) a stins focul cu fulgerele sale, Phaeton nu trebuia să fie renegat de ai săi? Semele nu s-a înstrăinat de tatăl ei Cadmus, pentru că a pierit datorită ambiției rugăciunilor sale? Nici ție concluzionează Ovidiu pentru că eu sunt lovit de fulgerele nemiloase (saevis ignibus) ale lui Jupiter, roșeața purpurie să nu-ți
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
încearcă să-i deslușească structura recurgând la o analiză complexă, ce trece prin estetică, metafizică, poetică, teoria genurilor, istoria ideologiilor, sociologia și psihanaliza actului creator, istoria literaturii. Adică studiază literatura ca fapt cultural bogat, care depășește esteticul fără să-l renege, integrând totodată valorile specifice timpului și locului în care și E. Lovinescu a încercat să gândească literatura. Doris MIRONESCU Abstract E. Lovinescu's mature creation comprises several series of novels published between 1932 and 1937 (Bizu, Firu'n patru, Mite
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
rostit și mediatizat, termenul de terorism a și fost însoțit de o primă interpretare. Teroriștii revoluției Române ar fi fost membri ai formațiunilor speciale USLA. Paternitatea acestei dezvăluiri i-a fost imediat atribuită lui Teodor Brateș. Ulterior, acesta o va renega susținând că, de fapt, ar fi vrut să spună cu totul altceva. Teroriștii ar fi fost mai curând indivizi ciudați, din etnii diferite, rămași până la moarte fideli clanului Ceaușescu. În cartea sa despre Revoluție, Teodor Brateș îi numește rebelii luptători
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
În salopeta albastră, strungul, uzina, munca, revolta antiburgheză, imaginea sărăciei și a exploatării etc. Odată cu P, Își Începe cariera literatura lozincardă, schematismul, șablonizarea tipologică, expresia literară accesibilă (cu scopul lărgirii audienței proletare și literare). Teoretic și principial, realismul socialist a renegat proletcultismul, dar spiritul proletcultist, obsesiile și clișeele acestuia s-au manifestat printr-o serie de creații artistice, până spre mijlocul deceniului al șaptelea al secolului trecut, atât În literatura sovietică, cât și În literaturile est-europene. În literatura română, P n-
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pentru un moment, o adevărată teroare. Stările generale reunite la Paris de Mayenne refuză, în aprilie 1593, soluția spaniolă, referindu-se la legea salică, dar mai ales dintr-o răbufnire naționalistă. Or, la 25 iulie 1593, Henric al IV-lea reneagă protestantismul și, la 27 februarie 1594, se încoronează la Chartres (Reims fiind în mîinile partizanilor Ligii). În continuare, și din cauza stării de oboseală, ceea ce nu putuse obține prin forța armelor devine posibil. Parisul îi deschide porțile la 22 martie 1594
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
propagandă, respectiv recunoașterea oficială și unanimă de către conducerea de partid a faptului că "ridicarea problemei retragerii trupelor sovietice din țara noastră a fost greșită" (Tudor, Cătănuș: 2001, 169). Pe cale de consecință, după Congresul al XX-lea al PCUS, Bucureștiul își renegase inițiativa avută în anul precedent, fapt care contrazice argumentația lui Maurer. Însă măsura în care ideea retragerii trupelor sovietice a aparținut părții române nu reprezintă un capitol încheiat din istoria comunismului românesc, este de părere Sergiu Verona. Mai mult, acesta
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Henric IV al Fran? ei) c? , dac? Bucure? țiul �nu merită o liturghie�, merita m? car o promisiune sau dou?. C�nd a v? zut, dup? sosirea lui, c? �ntoarcerea să era binevenit? , a �nceput destul de cur�nd s??? i renege promisiunile 15. La 12 august 1930 s? a �ntors ? i madam Lupescu, folosind pa? aportul șo? iei economistului Mihai Manoilescu 16. Odat? cu �ntoarcerea lui Carol, Iorga a v? zut ivindu? se o posibilitate �de a sluji Rom�nia�. Dup? plecarea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
acasă pentru a nu se exprima deschis în prezența copiilor, de teamă că aceștia, fără să înțeleagă, să „trădeze”la grădiniță sau la școală criticile pe care părinții le proferau la adresa sistemului. Uneori, apartenența la o anumită familie 2 era renegată de către progeniturile care ajungeau să își schimbe numele pentru a putea să se înscrie la studii, pentru a fi acceptați de sistemul social. Putem vedea așadar cum familia a dobândit în perioada comunismului anumite caracteristici specifice, rămânând însă un important
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
autorit]ții parentale. Un fiu trebuie s] fie umil, dispus s] accepte sfaturi, s] evite actele necinstite și frauduloase și s] aib] un comportament decent. Conform spuselor înțeleptului vizir Ptah-hotep (secolul al XXV-lea î.Hr.), neascultarea filial] putea fi cauza reneg]rii fiului. Înțeleptul înv]ț]tor, Amen-em-opet (secolul al XIV-lea î.Hr.) a predicat împotriva dorinței avide de putere și a acumul]rii de avere prin jaf, fraud] sau înșel]torie în afaceri, i-a îndemnat pe ucenicii lui s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și dincoace, pe alocuri, gustul, solemn, pentru sentențios. Dar nu-i mai puțin adevărat că autorului nu-i lipsește vocația pentru enunțul aforistic. Dacă, mizînd pe iradierea în spectru politic a textelor sale, Constantin Popa ar fi înclinat să-și renege una din temele recurente, aceea a cuplului în impas, m-aș feri să alunec în acest exclusivism care sărăcește oferta. Părerea pe care o susțin este că în primele sale scrieri funcționează (cel puțin) două lungimi de undă, că există
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de vreme ce peste toate se ridică o uriașă sticlă de Coca-Cola. Și atât. Constantin Popa "gheorghe popescu" de gheorghe popescu Un spectacol oglindă Există, fără îndoială, o tiranie a Trecutului mai mult sau mai puțin apropiat. Îl evocăm, îl cităm, îl renegăm, îl adulăm, îl detestăm, dar el, trecutul, s-a instalat în noi, definitiv, ca o boală incurabilă ce ne devoră cu voluptate, secretând periodic amintiri și atitudini. Amintirile ne îmbălsămează vârstele prin care trecem implacabil, iar atitudinile, de cele mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
și flamanzi, îngr. și introd. Corneliu Albu, tr. Maria Capoianu, București, 1974; Ungaria. Atila, ed. bilingvă, tr., îngr. și introd. Antal Gyöngyvér, Iași, 1999; Hungaria. Chronicon, ed. bilingvă, tr., îngr. și pref. Maria Capoianu, București, 2002. Repere bibliografice: N. Iorga, Renegați în trecutul țărilor noastre și al neamului românesc, AAR, memoriile secțiunii istorice, t. XXXVI, 1914; I. Lupaș, Doi umaniști români în secolul al XVI-lea, București, 1928; Șt. Bezdechi, Nicolaus Olahus, primul umanist de origine română, pref. I. Lupaș, Aninoasa-Gorj
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
ea e necesară pentru împlinirea apocalipsului. Toată trecerea de la natură la persoană e împlinită de el pe plan mistic, nu istoric, social, moral etc Unirea Bisericilor ar fi singura cale de a restitui Orientul prezenței istorice fără ca el să se renege pe sine. A parcurge fiecare moment al istoriei cu conștiința verticalei, a deschide fiecare moment al istoriei spre zenit, a-i extrage seva de transcendență : iată înțelesul în care părintele Scrima vorbea despre un profetism al sensului, pe care creștinii
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
din Europa de Est în special (dar și din Țara bascilor, din Irlanda de Nord și din alte asemenea locuri) și pe care ne-am obișnuit să le ignorăm. Vechile naționalisme au uitat zgomotul și violența din epoca lor de tinerețe, pe care o reneagă, și nu mai tolerează acum zarva pe care o fac acestea din ur-mă. După 1990 sau 1991, ambiția popoarelor de-a fi conduse de guverne naționale nu mai este privită ca un antrenament tipic deși ambiguu al istoriei europene, ci
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în ajunul Revoluției franceze. Aceste nuanțe nu alterează totuși obiectivul de fond. Diderot prefigurează în mod cert principiul egalității șanselor susținînd ideea promovării celui mai bun. Însă fiziocrații făceau caz de preocupări mai comune și probabil mai răspîndite. Dacă aceștia reneagă prejudecata mercantilă conform căreia educația i-ar deturna pe muncitori de la activitățile lor productive, o fac dintr-un motiv nu mai puțin utilitar. Din punctul lor de vedere, instruirea populară trebuie să fie îndreptată exclusiv spre ameliorarea randamentului muncitorilor. Ba
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Paris. Negociatorii nu cer decît o separare administrativă a celor două țări sub sceptrul aceluiași rege dar, cum Guillaume I refuză, un guvern provizoriu va declara independența, la 4 octombrie. Reuniți la Londra, reprezentanții puterilor europene acceptă faptul deja împlinit, renegînd Prusia care ar fi dorit să potolească rebeliunea prin forță; în cele din urmă, Franța liberală și catolică a lui Louis-Philippe își va trimite trupele pentru a constrînge imperialismul olandez să respecte doleanțele diplomaților. Culmea ironiei: belgienii își vor alege
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Pe deasupra, clivajele politice se adîncesc. La stînga se situează curentul revoluționar și republican reprezentat prin Mazzini și societatea secretă a carbonarilor care, în 1820 l-au obligat pe regele Neapolelui să le acorde o Constituție, pe care însă aceasta a renegat-o în anul următor grație intervenției armatei austriece. La dreapta se plasează moderații, refractari la ideea unei republici italiene unice, în esență clericali și atașați ideii de conservare cel puțin parțială a domeniului pontifical, preocupați totodată să-i alunge pe
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
radicale a alegeanțelor politice. Internaționalismul european al Republicii filozofilor cedase locul, la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, unei sinuozități a intelectualilor în legătură cu unele alegeanțe din ce în ce mai antagoniste. După această eclipsă, un nou internaționalism va apare în anii 1920. Desigur acesta va renega fraternitatea transfrontalieră a adepților Luminilor pentru că este marcat printr-un clivaj iremediabil între două tipuri de internaționale: cea a comunismului și cea a totalitarismului de dreapta. Totuși, chiar și în cazul acestora transpare o trăsătură comună. În ambele ca-zuri, alegeanța
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
războiul începe. Pe parcursul acestuia, tot mai multe secțiuni ale dreptei, ca și numeroși transfugi ai stîngii ce se refugiaseră în spatele protecției germane pentru a-și satisface ura față de pluralismul liberal și de regimul parlamentar se vor vedea obligați să-și renege naționalismul xenofob devenind colaboraționiști. Această renegare va permite adversarilor lor, proveniți din stînga comunistă sau antifascistă, dar și dreptei conservatoare, să monopolizeze dra-pelul național abandonat, în numele unui patriotism pe cît de antigerman pe atît de ideologic, doza variind în funcție de interesele
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Iisus (Fap. 21, 13) nu numai o dată, ci chiar de nenumărate ori, de-ar fi cu putință»”<footnote Ibidem, omil. a XVIII-a, VII, p. 531. footnote>. Mucenicului Agapie, împăratul roman Maximian i-a făgăduit că-l eliberează dacă-și reneagă credința. Agapie a mărturisit însă că, de dragul credinței în Făcătorul lumii, ar merge de bună voie și cu drag să sufere curajos orice chinuri la care ar fi supus. Și zicând acestea, a și pornit, „alergând spre un urs care
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
legitimarea lirismului, într-o perioadă dominată, în literatura noastră, de clișeele tematice și ideologice ale realismului socialist. Trebuie menționată, în același sens, cuvântarea lui B. la primul Congres al Scriitorilor din România (1956), în care autorul își amendează și chiar reneagă propria producție proletcultistă din anii ‘50 și denunță amestecul nociv al dogmatismului ideologic în poezie prin obiecțiile aduse prezenței excesive a „realismului în lirică”. În 1959, B. se mută la București, unde devine unul dintre principalii animatori ai vieții literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
nebun. Și spânzurătorile din piețele pariziene. Și lupii care dădeau târcoale în cartierele mărginașe ale orașului devastat de războul civil. Și trădarea de neînchipuit comisă de Isabeau de Bavaria, care l-a urmat pe Ioan fără de Frică și l-a renegat pe delfin, pretinzând că nu era fiul regelui. Da, frumoasa Isabeau din copilăria noastră... Dintr-o dată, n-am mai avut aer, m-am înecat cu propriile mele cuvinte, aveam prea multe de spus. După un moment de tăcere, bunica a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
unei interpretări tragice a comicului diabolic consubstanțial"45, după cum observa în postfața volumului, Nicolae Florescu. Paginile acestui roman reconstituit pun în evidență un personaj care își înșală cu seninătate binefăcătorii și pe cei din jur, își construiește o biografie fictivă renegându-și părinții, și se proiectează daydreaming într-un viitor compensatoriu când va putea să-și plătească toate "polițele" celor care nu-i sesizează valoarea: Oi ajunge eu odată ceva în Țara Românească, o să aibă ei atunci de-a face cu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
honesty. Such smiling rogues aș these, Like rats, oft bîte the holy cords atwain Which are too intrince ț' unloose; smooth every passion That în the natures of their lords rebel, Bring oil to fire, snow to their colder moods; Renege, affirm, and turn their halcyon beaks With every gale and vary of their masters, Knowing nought, like dogs, but following. A plague upon your epileptic visage! Smile you my speeches, aș I were a fool? Goose, if I had you
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
cu toate că unul dintre reproșurile aduse romanelor mele polițiste a fost că prea au multă atmosferă, creație de personaje și stare de spirit amenințătoare, în loc să ofere acțiune. Cele patru romane polițiste ale mele au fost scrise rapid, ca relaxare. Nu le reneg, dar nu le-am recitit niciodată, așa că n-am nicio părere. Un roman îmi ia doi, trei ani de muncă; un roman polițist era gata în două, trei săptămâni. Cam acesta e gradul de importanță pe care îl acord romanului
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]