3,228 matches
-
eu, spătare? Că ori despre ce și cu cine vorbești tot la treburile dumitale ți-e gândul. Da’ mai las-o-ncolo de putere și de mazilire, că doară acum ești cu o femeie! - zise Cosette țuguindu-și buzele a reproș. — în orice femeie zace un turc - grăi spătarul. Dă-i unei femei doi eunuci zdraveni și dacă nu va mazili pe unul dintre ei, să-mi zici mie cuțu! — Cuțu! - făcu Cosette. Ce-are a face o femeie cu doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în accidente pe care le provoacă ei înșiși, în timp ce noi, tuaregii, nu avem nici măcar un dispensar mizerabil unde să ne vaccinăm copiii? Crezi că ai putea să-mi răspunzi la aceste întrebări? Păi, îngăimă egipteanul, puțin jenat din cauza ploii de reproșuri care se abătuse peste el... Este vorba de o simplă competiție sportivă și, când se organizează, întotdeauna se cere permisul autorităților din țările respective. — Permisul autorităților din țările respective, repetă ironic Al-Aidieri. Știu foarte bine ce înseamnă asta. Înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și vânt, deși nu-și ascundeau o oarecare neliniște în legătură cu starea de spirit a ostaticilor. — Nu ne-au făcut nimic, și este inuman și nedrept să-i ținem cu mâinile legate tot timpul - spuse cea dintâi pe un ton de reproș. Sunt într-o stare jalnică. — Și ce altceva am putea face? întrebă fiul ei. — Nu știu, dar le e foame și sete și sunt distruși, pentru că sunt oameni de la oraș, neobișnuiți să meargă prin deșert, nici măcar noaptea, când e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
animal - ceea ce înseamnă că tot ce mișcă este neapărat un dușman. — Deci îi băgăm plumb... - comentă Julio Mendoza pe un ton ușor ironic. E liniștitor să știm că ceva ne este favorabil. Șeful său îi aruncă o privire plină de reproș. — Păstrează-ți ironia pentru când se va termina totul, dacă vei mai trăi până atunci... - spuse printre dinți. Și roagă-te ca acești mizerabili să nu ne rezerve vreuna din teribilele lor surprize. — Surprize?... Așa cum am spus. — La ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
am multe și nu merită osteneala. — Ehe, cum bag seama, la dumneata multe nu merită osteneala. Tac și Îmi fac de lucru cu ciucurii milieului de pe masă. — Să pun de cafea, Încerc s-o Îmbunez și să-i stăvilesc elanul reproșurilor. Lasă, că mai băui una azi dimineață și p-ormă inima mea face treișpe-paișpe... da, nici nu mă Întrebi Îngheț. Vorbele Îmi vin automat și atît de fals că nu-mi recunosc vocea. — Ce anume? Nu Înțeleg. — Cum adică... păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Asia În zbor n-am cerut protecția nici unui zeu nici măcar a unei batiste galbene ca vecinul ăsta al meu care și În somn Își invocă Îngerul păzitor m-am descurcat singur cu obrăznicia mea cu - nu mai suport cinismele tale - reproșurile Wandei totdeauna Îndrăzneață după ce o regulam - buchetele de orhidee duse la timp și unde trebuie ce să fac „sînt doar un om În epopeea acestui veac cît orhideea“ textele de muzică ușoară sînt un sfătuitor bun cu puțină abilitate ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
era pe nicăieri. Colivia era murdară și goală. L-am căutat în toate camerele și până la urmă l-am găsit ascuns în frunzele dese ale unui ficus. Privirile mele pline de dor au întâlnit privirea lui sălbatică, amenințătoare, plină de reproș. Era așezat pe frunze, în plină lumină, ca să primească cât mai multă căldură. Am încercat să-l fac să vină pe mâna mea, dar a refuzat categoric, întorcând capul în altă parte, exact cum face un om iritat. Pe pervazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
din cap vesel. Încercam, din toate puterile, să-mi ascund supărarea, simțind că, dacă mi-o manifest, mă ofensez pe mine însumi și mai mult (câtă dreptate a avut Sonia!). Iar Stein își desfăcea larg brațele, cu o expresie de reproș, pentru că m-am îndoit de el, dar și de satisfacție, pentru că totuși i se dăduse dreptate. „Domnilor, exclama el mulțumit de sine, e timpul. E timpul să devenim, în sfârșit, europeni. E timpul să înțelegem asemenea lucruri.“ Deși treceam destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
unei periuțe de dinți și, scoțând o mică piramidă de praf, o duse la o nară, fără să piardă nici un fir), Mik zări pachetul meu de care nu mă atinsesem. - Dar ce faci, de ce nu tragi? mă întrebă el cu reproș și cu nedumerire, de parcă m-ar fi zărit citind un ziar în foaierul teatrului, în timp ce spectacolul a început. I-am explicat că, de fapt, nu știu cum se procedează și că nu am nici instrumentul potrivit. Hai să-ți arăt eu, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
repede de meșterit, îndreptat și reparat diverse lucruri prin curte, iar acum se urca pe pereți de plictiseală. Tot timpul se izbea de nevastă-sa, unde mergea el apărea și ea iar lui i se părea că îl privește cu reproș, parcă întrebându-l de ce mai este acolo în loc să meargă la muncă. Atmosfera devenise foarte încărcată și chiar începuseră să se certe din te miri ce. Nu mai suporta, așa că începu din nou să plece de acasă. Ca să nu-l ispitească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
slobodă este gura femeilor. Nu, acesta urma să rămână secretul lui, ea va vedea numai că aduce din nou bani acasă. Treaba asta îi va face plăcere, o va mulțumi și îi va mai și lua apa de la moară în ceea ce privește reproșurile. În noaptea aceea nu putuse dormi, se perpelise în pat abia așteptând lumina zorilor. Dis de dimineață, își luase niște scule în rucsac și plecase grăbit spre mina lui. Deja se gândea la aceasta ca la un bun al său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care o poartă șmecherii cu cozorocul la spate. Costi avea una la fel. De unde știi? E trecut în descrierea pe care o făcu maică-sa cu privire la hainele cu care fu îmbrăcat în ziua când dispăru. Sigur? întrebă Cristi. Își făcea reproșuri că nu reținuse acest detaliu dar Pop îl enervase atât de tare cu teoria, încât pur și simplu nu mai dăduse atenție acestor detalii din dosarul șoferului. Fără doar și poate. Hai să ne apropiem, să vedem despre ce este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lipea de el și pace. Se perpelea în așternut fără să poată pune geană peste geană. Dacă mai rămânea mult acolo urma s-o trezească și pe Solomeia. Nu-și dorea una ca asta. Era sătul de bocetele ei și reproșurile pe care i le făcea. Se ridică cu grijă de lângă ea și ieși afară din cort. Aerul curat al nopții de munte îl învălui cu răcoarea lui plăcută. Nu era îmbrăcat decât cu o pereche de izmene și o cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai putea refuza pe Ileana. Enervat, Pop dădu din mână a lehamite și ieși din casă trântind ușa. Nici doamna Maria nu era prea mulțumită, dar ea nu spunea nimic. Se mulțumise numai să-i arunce o privire încărcată de reproș Ilenei, după care intrase în bucătărie. Unde mergem? întrebase plin de curiozitate Cristian. La Moș Calistrat. De ce? se arătase el mirat. Nu avusese în plan o asemenea vizită. Era adevărat că ar fi vrut să o întrebe pe Ileana o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ca asta. Nici nu știu dacă pot să i-o iau în nume de rău. În definitiv, nimeni nu vrea să moară. Ileana se uită lung la el. Inspectorului i se păru că vede în ochii ei o urmă de reproș. Să nu spui așa ceva! Nu poți păcăli moartea și nici nu-i bine să încerci, mai ales dacă pentru a face asta cauți să îi înșeli pe zei. Da, am înțeles, voi fi pedepsit. Nu, nici pe departe. Ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pare nespus de rău că n-am putut asista și eu la funeralii. Dă-mi mai multe detalii! Cum era îmbrăcat bătrânul? Cum să fie? Am avut grijă ca totul să fie în ordine. Înțelege că nu îți fac nici un reproș! Nu mă mai asigura că totul a fost făcut după cum cere tradiția! Sunt convins de acest lucru. Vreau numai să-mi povestești niște detalii. Șeful poliției tot nu pricepea de ce ginerele său este interesat de aceste amănunte. Era adevărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în ea. Poarta se deschisese imediat și Vlad se strecură înăuntru. Îi trebuia o nouă identitate, acesta era motivul pentru care venise acolo. Mai apelase și cu alte prilejuri la serviciile amicului său și fusese servit de fiecare dată fără reproș. Desigur că nu era ieftin dar aceasta era acum cea mai mică problemă de care să țină seama. Turcul avea o rețea prin care făcea rost de cărți de identitate furate, pe care apoi le refăcea conform cu cerințele clienților. Oricine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ca melcul În spinare, pe mare și pe uscat, În valiza de piele. Domnul X, fericitul cumpărător, care privea totul „cu oarecare distanță“, se simțea penibil. I se părea că toate privirile erau Îndreptate spre el, cu o undă de reproș. 9. A doua zi X, el Însuși puțin mahmur, cotrobăi prin cărți, pe care pînă atunci nici nu le văzuse bine. Chestia cu valoarea lor - evident În fața celei sentimentale - i se părea exagerată. Singura demnă de atenție din Întreaga colecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
unuia sau altuia, dacă sîntem prieteni buni? Ce m-a durut mai mult a fost aluzia la Tomás, fiindcă era adevărată. De luni de zile nu mai ieșisem cu el, pe cînd Înainte vreme fusesem nedespărțiți. Tata mă privea cu reproș. — Daniel, tu nu știi nimic despre femei, iar asta se joacă cu tine ca pisica cu șoarecele. — Ba tu nu știi nimic despre femei, replicam eu, jignit. Iar despre Clara, cu atît mai puțin. Convorbirile noastre pe acest subiect se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
femei, iar asta se joacă cu tine ca pisica cu șoarecele. — Ba tu nu știi nimic despre femei, replicam eu, jignit. Iar despre Clara, cu atît mai puțin. Convorbirile noastre pe acest subiect se Întindeau rareori dincolo de un schimb de reproșuri și de priviri. CÎnd nu eram la colegiu sau cu Clara, Îmi dedicam tot timpul pentru a-l ajuta pe tata la librărie. Făcînd ordine În depozitul din spate, ducînd comenzi, făcînd comisioane sau Întîmpinîndu-i pe clienții obișnuiți. Tata se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Încuviințeze În tăcere. M-am lăsat să cad Într-unul din scaunele din sufragerie. Privirea Îmi căzu În pămînt. — Îmi spui pe unde ai fost? — Am umblat. — Am tras o spaimă de moarte. Nu era mînie În glasul lui, nici măcar reproș, doar oboseală. — Știu. Și-mi pare rău, am răspuns. — Ce-ai pățit la față? — Am alunecat prin ploaie și am căzut. — Ploaia aia trebuie că avea o lovitură de dreapta zdravănă. Pune-ți ceva. Nu-i nimic. Nici nu simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
tînărul care apare În fotografie e Julián Carax? Portăreasa mă privi cu oarecare neîncredere. Luă fotografia În mînă și Își aținti privirea asupra ei. — Îl recunoașteți? — Carax era numele de fată al maică-sii, nuanță portăreasa, cu o doză de reproș. ăsta-i Julián, da. Mi-l amintesc foarte blonduț, cu toate că În poza asta parcă are părul mai Închis la culoare. — Mi-ați putea spune cine e fata de lîngă el? — Cine Întreabă? — Iertați-mă, numele meu e Daniel Sempere. Încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
întorci la soție? l-am întrebat în cele din urmă. Niciodată. — Să știi că ea e gata să dea uitării tot ce s-a întâmplat și să ia viața de la început. N-o să-ți facă niciodată nici cel mai mic reproș. — N-are decât să se ducă învârtindu-se! — Și nu-ți pasă dacă oamenii te consideră un porc fără pereche? Nu-ți pasă dacă ea și copiii dumitale o să trebuiască să cerșească pentru a putea trăi? — Câtuși de puțin. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
săgeților și pietrelor decenței ultragiate. Nu-i cred pe oamenii care spun că nu le pasă câtuși de puțin de opinia semenilor lor. Asta este doar o bravadă a ignoranței. Ei vor să spună doar că nu se tem de reproșuri pentru micile păcate pe care sunt convinși că nu le va descoperi nimeni. Dar iată că aici era vorba de un om care în mod sincer nu punea la inimă ce gândesc alții despre el. Așadar, convențiile nu aveau nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu le vedeai. Îți amintea de negustorii aceia grași și fericiți pe care-i pictase Rubens. Când i-am spus că am de gând să stau o vreme la Paris și că mi-am luat un apartament, mi-a făcut reproșuri aspre că nu l-am încunoștiințat. Mi-ar fi găsit el un apartament și mi-ar fi împrumutat mobilă - chiar spuneam adevărul că am dat bani ca s-o cumpăr? - și m-ar fi ajutat el cu mutatul. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]