5,495 matches
-
Obrajii deveniseră rozalii de atâta haz. Iritat de manifestările ludice ale femeii și de zâmbetul sarcastic al profesorului ce urmărea, printre norii de fum proiectați spre tavan, discuția, în timp ce ochii bulbucați, albaștri, se îngustau într-un zâmbet indulgent, poetul le reproșă fixitatea opiniilor și neputința lor de a privi lumea așa cum este de fapt. Spuneți-mi, concret, ce-i puteți reproșa acestui om? Multe, răspunse vag profesorul și trase adânc din mucul țigării fără filtru. Hă, hă, hă! se auzea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
printre norii de fum proiectați spre tavan, discuția, în timp ce ochii bulbucați, albaștri, se îngustau într-un zâmbet indulgent, poetul le reproșă fixitatea opiniilor și neputința lor de a privi lumea așa cum este de fapt. Spuneți-mi, concret, ce-i puteți reproșa acestui om? Multe, răspunse vag profesorul și trase adânc din mucul țigării fără filtru. Hă, hă, hă! se auzea și vocea femeii punctând tăcerea. Anume? Voi să rămână la obiect poetul. Altă dată, când vei fi mai puțin aprins... Poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se strâmbă Nina, scuturându-se de repulsie, în semn că ei îi mirosea tare. Nu vă înțeleg, izbucni fata, și oricum nu vă cred, izbucni fata și nu-și mai putu reține lacrimile. Eu nu știu ce fel de oameni sunteți, le reproșă. Se amuzară amândoi copios de argumentele lichide, fierbinți ale Carminei. Alexe se îndreptă alene către sertarele lui blestemate, trase de mânerul metalic al unuia dintre ele, începu să trieze plicurile mari, pline cu însemne ciudate. Degetele lui maronii erau atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
greș argumentele, îl domina. Tatăl pleca în camera lui biruit, fără dubii, fata era extrem de lucidă, îl deruta. Pe urmă, puțin câte puțin deveni tot mai îndrăzneț, începu să se intereseze tot mai în amănunt de lecțiile Carminei, să-i reproșeze că nu acordă suficient timp manualului de psihologie sau celui de anatomie, să-i spună că va pierde examenul dacă nu intră într-un program de lucru mult mai sever. În scurt timp grija lui deveni sâcâitoare, între ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
seară, într-o dimineață, cine știe când, fața de masă dispărea în casa Elenei, pe furiș, fără nici un comentariu: Am fost la Elena. Este bine sau nu este bine. Nu spunea nimic, nici o vorbă. În sinea ei poate mama le reproșa indiferența sau voia să știe cât îi rabdă inima să ignore existența Elenei, s-o alunge din suflet, din viața lor de zi cu zi. Ori poate nu voia să stârnească mânia bărbatului, nu voia să provoace vorbe de ocară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să descopere noi aspecte pe care le alipea la arhiva celulară, fără să le încurce vreodată, fără să greșească atunci când era vorba, de pildă de Ionescu I. și Ionescu B. ea făcea oricum o distincție netă, imposibil să-i poți reproșa că ar fi zădărnicit vreodată informații și că în excesul ei de zel ar fi prezentat un caz eronat, neconform cu realitatea. De altfel, datele se puteau verifica oricând erau de-o exactitate ireproșabilă, parcă s-ar fi oferit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
clipă a fluidului unei stări, mama s-a lăsat copleșită de un val de emoție, a dat în lacrimi, și-a șters ochii cu poalele șorțului de bucătărie și, evident, nu erau lacrimi de fericire. Ce-ți veni? I-a reproșat tatăl. Tu plângi? Acum? Părinții i-au condus până la poartă în tăcere, tropăiau pe aleea cimentată, în grădină, tatăl dăduse foc unui maldăr de frunze, fumegau și acum, potolit. Au rămas pe urmă nemișcați în poartă, parcă mai bătrâni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Fana se pricepea de minune să instaureze rapid acea magie verbală, atât de perfidă și imposibil de înlăturat, găunoasă, lipsită de conținut, dar de acest lucru Carmina era conștientă abia după plecarea prietenei, când timpul pierdut o revolta, când își reproșa sieși slăbiciunea și când se lăsa copleșită de dorința de a se revedea și a doua zi și în ziua care urma, mereu, dorința de a fi alături de Fana devenită viciu. Dorința îi anestezia conștiința, îi amorțea ambiția, făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-l aud dimineața spunând că n-a dormit prea grozav, uneori cred că e necesar să i se întâmple așa. Fana zâmbea, parcă dădea o rețetă culinară bună de urmat. Carmina se temea că o face deliberat, că indirect îi reproșează lipsa de perspicacitate feminină, o învinuiește pentru motivul că nu folosise trucuri, nu se luptase în mod conștient să-și păstreze bărbatul. Vezi, Doamne, părea să spună, uite-te la mine, țin cu succes cârmele căsniciei, nu-ți trebuie decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și intra în alertă, îl căuta în mulțime, poate se afla și el acolo și n-o observase, i-ar fi ieșit în cale și i-ar fi spus: uite sunt și eu aici, singură, tot singură, în zadar îmi reproșezi atâtea, Ovidiu, în zadar. Alteori i se părea că-l recunoaște pe stradă, grăbea pasul și pornea în urmărirea bărbatului ce semăna cu Ovidiu, la început observa piese vestimentare ce-i erau necunoscute, dar nu se putea ghida după acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dacă ar fi să fie așa cum spui? Cu tine sau cu altul, eu mă simt tot o ușuratică. Doar apărată de o viață de familie aș fi scutită de-o asemenea anatemă. O pălmuise, țipaseră unul la altul, el îi reproșase că niciodată nu îl iubise, ea îi mărturisise că niciodată nu avusese suficientă tărie ca să nu observe pe ce teren nesigur se afla. Totul era o mare și odioasă înșelăciune. Acum ai stricat tot, tot, înțelegi? o zgudui el de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sensibil și visător; precizia limbajului, forța magnetică a cuvintelor în care zac idei poetice latente; suplețea observației critice; emiterea unor judecăți critice pertinente; interesul viu suscitat de ideile exprimate. Într-o compoziție evaluată cu nota sub 7, profesorul va putea reproșa elevului: platitudinea ideilor; rezumarea conștiincioasă a unui text; lipsa de discernământ în selecție; stilul baroc, încărcat, hibrid; lipsa forței expresive; imitarea fidelă a unui model; dezvoltarea disproporționată a părților compoziției; absența figurilor de stil; neînlănțuirea ideilor; existența unor grave greșeli
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și de vorbele prepeliței: Când te-i face mare, o să faci cum îi vrea tu, dar acum că ești mic, să nu ieși niciodată din vorba mea, că poți să pățești și mai rău”. Deși mama n-avea ce-și reproșa, căci a făcut tot ce trebuia ca să crească sănătos și să-l apere de primejdii, s-a străduit să-și ascundă durerea, pentru ca să nu-l deznădăjduiască. La întrebarea plină de îndoieli și însetată de încurajări a puiului: ,,Mamă, nu-i
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
În când, sau de o ieșire cu Iolanda, o dată pe săptămână, la Carpați, fără un anume eroism. Marea sa ambiție era să trăiască fără datorii și subterfugii, altfel spus, Într-o permanentă și deplină legalitate. Nu avea ce să-și reproșeze până acum În această privință. Cu o singură excepție: Iolanda. Ea Însă e altceva... Teama de a fi tras la răspundere, voința de a fi mereu „la zi” cu onorarea tuturor obligațiilor, inclusiv profesionale, chiar dacă, până acum cel puțin, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să Împartă aceeași femeie, cum ar Împărți un cort sau o cameră de hotel. Renata Covalschi de la barul Voltaire trecea de la unul la altul Într-un comerț clandestin de care lui Îi era rușine. Ea una, Însă, nu Își putea reproșa gestul și gândul curat de a-i face să o uite pe Violeta. Nici măcar nu se fereau. Îl socoteau prea prost pentru lucruri atât de subtile. Activiștii din nucleul dur al partidului n-au ce căuta În lumea asta! Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Grațian și Violeta. Aveau aceleași gusturi dar, mai mereu, păreri diferite. El a simțiți de la Început că Între cei doi se lega ceva. Prea se certau des. Din orice. Mai ales după ce Grațian a ratat admiterea la IATC. Ea Îi reproșa că se risipește, că se mulțumește să fie o vedetă de provincie, o speranță eternă a artei, chiar dacă la 16 ani Împliniți a Împlântat un mic monument În Piața Carolina. I se publicau poezii În Luceafărul, În Tribuna, În Convorbiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
decât să pască, să bea apă la fântâni din lemn cu cumpănă și să se Împreuneze când le venea sorocul. În cazul meu, recunoștea mândră Marta, sorocul pica În fiecare zi. Cine nu rezista, pleca. Lui Coriolan nu-i putea reproșa nimic. Nici măcar o scurtă dezertare. Când scăpa de la partid, recupera toate nopțile de absență precum cătanele Întoarse de pe front, sau de la Plenița unde era un batalion disciplinar. De acolo a venit și vecinul lor Szilard. După prima noapte cu nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Dacia 1310. Plecasem de acasă fără să spun ceva cuiva. Nici măcar bunicilor. Bunica Leah Însă m-a strâns În brațe mai mult ca de obicei și m-a condus până la poartă. După plecarea mea, părinții mei s-au despărțit. Fiecare reproșa celuilalt dacă nu o ascendență nomadă cel puțin un comportament nomad, singura explicație posibilă În mintea lor pentru gestul unui copil căruia nu-i lipsise nimic, niciodată. Ca și cum dincolo de ce Îmi dăduseră ei cu toată dragostea, n-ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
apele albastre din Galapagos: era un zeu gras, bătrân și alcoolic, care făcea cu ochiul lumii Întregi Între două sughițuri; era o țară săracă fără continent; un trup fără consistență; un contur; o părere. Dădu un ocol larg În jurul lampadarului, reproșându-și că Își pierduse Încrederea În minuni. Zbura legănat ca un avion ce salută mulțimea la un miting aviatic. Înainte de a se despărți pentru totdeauna de acel loc, văzu un bărbat Înalt, cu ochelari și un fular roșu, care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din țară, în Elveția, la o conferință internațională neguvernamentală. La Clarens, după prima sa intervenție, privind concepția română asupra securității europene și a legăturilor cu necesitatea dezarmării, Yves Lagier, reprezentantul Franței îl felicită pentru consistența și claritatea expunerii și îi reproșează că a vorbit în engleză, afirmând că se aștepta să folosească limba franceză. Îi răspunde, în franceză, aducând omagii sincere "limbii culturii". În delegațiile de la Helsinki și Geneva, a fost diplomatul cu cel mai mic grad, Secretar II. Își propusese
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
conducerii de partid. De asemenea, a fost rău văzută prietenia cu Mircea Răceanu, care a transmis unele documente secrete Ambasadei Americane, fără să aibă cunoștință de acest lucru. A fost rechemat în Centrală și arestat la Penitenciarul Rahova din București, reproșându-i-se neloialitatea (nesupunerea) față de conducerea partidului și politica partidului. Hărțuirea a durat luni de zile cu arestări și eliberări până ce anchetatorii s-au convins că învinuitul nu intenționează să ceară ocrotire la o ambasadă străină occidentală. A fost exclus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
soluție. Boemul meu cîine (face numai ce vrea el să facă și-l înțeleg: nici eu nu sînt omul care face tot ce i se spune) a apăsat clanța, a intrat înăuntru nonșalant, s-a lungit-lățit pe dușumea și-mi reproșează: Sufăr de căldură pentru că-s mare. Nu m-ai spălat cu furtunul azi. Nu-i prea subtil mirosul lui Tano, mă scuz eu. Îmi spune că are în pensiune o "tomberoneză" și revine la proiectul cărții-dialog. E mai încordată decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Un pas greșit? Nu, "un accident de suflet". E necuviincios să-ți bați joc de un accident de suflet. Mi se părea că văd prin Rusalin, dar prin Rusalin nu se vedea sau eu nu puteam vedea nimic. Asta-mi reproșez. Cînd am plecat din Dorobanț (La București! La București!), soarele era înfipt fix în mijlocul cerului. Rusalin se apăsa în gard, în felul țăranilor. Spatele îi era încă vînăt de la șfichiul grindinei. Ce vulnerabil îmi apare acuma băiețandrul încruntat, cu pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
amuza cînd îl rugam pe tătișor să-mi cînte "Șoșon"! "Chausson, puiule, nu Șoșon". Din păcate pentru toate iubirile lui, Iordan era pîn' la infinire însurat cu muzica. Muzica Marievici. La fel și tata. Nu cred că mama i-a reproșat ceva. Sigur nu. Dar a lăsat-o cu tot cu copil în scutece, într-un București sub bombe și sub camuflaj și s-a repezit să ia urma Conservatorului refugiat. Gara de Nord era, în 4 aprilie, '44, iadul pe pămînt. Nu știu cum a reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe Dumnezeu și de aceea era stăpînit de o teamă fără margini la gîndul morții". Cine? Tudor Arghezi nu l-a găsit pe Dumnezeu? Tocmai Arghezi? Domnul profesor n-o fi citit măcar De-a v-ați ascuns? Șichy îi reproșează lui Croh exclusivismul sionist. Nu-i place că singurul evreu ridiculizat în carte (ceilalți, ca Sașa Pană, ca Ion Călugăru sînt salvați) e Nicu Steinhardt. Croh rîde de el că hrănea un popă legionar cu pachete din Israel. Dialogul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]