1,533 matches
-
facă ceva spre a evita prăbușirea. Ce lungi par acum clipele! Bobul, însă, se-ndreaptă rapid și sigur, spre prăpastie. Înțelegând, în cele din urmă, că nu se mai poate face nimic, că dezastrul este inevitabil, cei patru băieți se resemnează. ,, Fie ce-o fi!” își pune fiecare în gând. Bobul zboară peste buza râpii și alunecă în hău. ,,Parcă ar fi un avion în picaj” își spune, numai pentru el, Paul. Dar, ce se-ntâmplă? Fiecare dintre cei patru viteji
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de un cablu electric, pasărea se prăbușise în curtea lor, în timpul migrației de primăvară. Când se apropiaseră de el, începuse un dans de panică absolută. Stătuseră toată după-amiaza lângă el, lăsându-l să se obișnuiască treptat cu ei, până când se resemnase să fie prins. —Mai ții minte când l-am spălat, cum ți-a luat prosopul cu ciocul și a început să se șteargă? Instinctiv, exact ca atunci când se ung cu noroi, ca să-și înnegrească penele. Dar, Doamne! Credeam că pasărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la nesfârșit. Începuse terapia cognitiv-comportamentală cu doctorul Tower. Karin îl ducea la Kearney în ceea ce Mark numea „mașinuța japoneză“. Renunțase la ideea că ar putea să încerce să-l omoare într-un accident. Sau poate că pur și simplu se resemnase în fața destinului. Tratamentul presupunea șase evaluări săptămânale, urmate de douăsprezece „ședințe de adaptare“ și de oricâte completări aveau să fie necesare de-a lungul anului. Karin îl ducea la Bunul Samaritean pentru ședințe și se plimba prin oraș timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fel ca voi, chiar de-o fi să vă zgîlțîi pînă ce-o să recunoașteți! Astfel, de sute de ori Într-o zi, este ținta acelor glume proaste, plicticoase, dar binevoitoare, cu care omul Înalt se obișnuiește cu timpul și se resemnează plictisit. Iar reacția sa față de ele este probabil aceeași ca a tuturor oamenilor Înalți care au trăit pe fața pămîntului și au fost nevoiți să cunoască din plin dimensiunile incomensurabile ale prostiei omenești. Mai Întîi a simțit aversiunea iute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe cine să mai creadă. în timpul primelor săptămîni de școală, căutase cu atenție o fată pe care s-o ia tovarășă în aventurile lui imaginare, dar toate erau din același aluat vulgar ca și el. Aproape un an s-a resemnat să o iubească pe domnișoara Ingram, care era suficient de atractivă și a cărei autoritate îi dădea o anume prestanță. Apoi, într-o zi, cînd trecu pe la magazinul sătesc, văzu în vitrină o placardă care făcea reclamă la lipiciul Amazon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu scene de dragoste care îl făceau foarte conștient de prezența lui Marjory alături de el. Se aplecă spre ea, dar ea stătea atît de dreaptă și privea cu atîta strășnicie înainte că, descurajat, scoase bomboanele de ciocolată și-i vîrî resemnat în gură cîte una la intervale regulate. După terminarea filmului, la cafenelele din preajmă se formaseră cozi afară, așa că se urcară în autobuzul spre casă. Stătură pe platforma de sus, iar el îi urmări trăsăturile pure ale feței și gîtului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dincolo de limitele orașului, tinde să reducă un amestec social care a fost mult mai marcat. Este o evoluție ineluctabilă într-o logică a pieței. Cei care vor să trăiască la Paris trebuie să plătească prețul, sau, dacă nu, să se resemneze cu periferia și cu migrările alternative între locul unde locuiesc și acela unde muncesc. Această putere de atracție este prin urmare veche. Pribegi nevoiași, adesea săraci lipiți, încercînd să scape de o viață în care nu de puține ori erau
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
întunecată, și se apucă de lucru, așa cum se afla. Părul, de o culoare mai deschisă decât pielea scaunelor, cu câteva fire albe numai, îi era în dezordine și avea nevoie să fie tuns. Nici mustața nu-i stătea cum trebuie. Resemnat cu greu să fie mai mult fecior și bărbier decât ordonanță, Zaharia nu se mira de capriciile stăpânului și, în general, nu se mai mira de nimic pe lume. Însă devenise posac și cam însingurat, deși înainte vreme îi plăcea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Era o hotărâre ciudat de ușor de luat. Se simțea tare istovit. Îi reveniră în minte reminiscențe dulci-amare din zilele și spațiile îndepărtate, când zăcuse, între viață și moarte, pe un câmp de luptă de la jumătatea secolului al XX-lea, resemnat cu ideea că va fi dat uitării. Atunci se gândise că trebuie să moară pentru ca să poată trăi alții. Și acum avea același sentiment, dar mai puternic și pe un plan mult mai înalt. N-avea idee cum se poate realiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
la un adevăr istoric conceput după maniera scolastică drept o adaequatio intellectus et rei, în vreme ce atâtea circumstanțe îl separă pe istoric de scriitor și de faptele studiate? Oare nu este mai bine să se accepte această imposibilitate și să se resemneze la a goli istoria de ambiții irealizabile? Acesta, atunci, nu ar fi altceva decât sensul pe care istoricul îl dă el însuși scrierilor și evenimentelor trecute, plecând de la mentalitatea lui și cea a timpului său. Desigur, obiecția este semnificativă iar
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
altă mentalitate. Dar acest lucru nu vrea să însemne că dorința este irealizabilă, că nu se poate realiza tangențial, cu ajutorul unei mai mici sau mai mari coincidențe, despre care am vorbit puțin mai înainte. În orice caz, dacă istoricul se resemnează să abandoneze acest ideal, să dea în mod inconștient sensul pe care el îl vede și sensul pe care epoca lui îl dă evenimentelor sau personajelor din trecut, nu mai este un istoric, pentru că istoria este, pe bună dreptate, constituită
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
domnul Van der Hoph însă când îl văd îmi vine să-l mângâi pe cap, ca pe un băiețel. Cred că altceva trebuie să inspire un bărbat. ― Cum a primit punctul dumneavoastră de vedere? ― Nu-i rămânea decât să se resemneze cu gândul unei prietenii credincioase și așa a și procedat. Din când în când vine să mă vadă, iar la vară poate că am să-l vizitez în Olanda. Nu mă pot eschiva la infinit... Maiorul riscă. ― Îi veți face
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
măsură pentru a încerca să vorbească, dar le reteză vorba. ― Iată ce trebuie făcut: în primul rînd să nu suflați un cuvînt despre ceea ce ați aflat astăzi. Supraveghetorii nu doresc să se știe de existența lor. În al doilea rînd resemnați-vă total. Demisionați. Toți puteți candida pentru a fi realeși, dar nu pentru perioada imediat următoare, ci pentru cea ulterioară. Demisia in corpore va sluji salariaților mărunți ai Arsenalelor ca un avertisment că există un statut, o constituție pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
cultivat pământul și ar fi făcut alți copii. Sau să mă culc pe spate, cu fața la stele? la urma urmei, cerul înstelat se vedea și de-acolo, în toată splendoarea lui, la fel ca de oriunde. Dar nu, nu mă puteam resemna să rămân acolo. Singura soluție era să mă rog lui Dumnezeu să mă ajute să scap din capcană. Și chiar am început să bolborosesc, speriat, o rugăciune când mi-a trecut prin minte că Dumnezeu este Marele Dresor în fața căruia
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
prudențe dorința pe care o aveau de a-și revedea rudele, le-au invitat pe acestea din urmă să profite de ocazie. Dar, foarte curând, prizonierii ciumei înțeleseseră primejdia la care i-ar expune pe cei chemați și s-au resemnat să suporte despărțirea. În momentul cel mai grav al bolii, n-a fost văzut decât un caz în care sentimentele omenești au fost mai puternice decât teama unei morți în chinuri. Și n-a fost vorba, cum s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
orice tarabă, de o melancolie de serie. Binevoitor sau ostil, răspunsul nimerea totdeauna alături, trebuia să renunți la el. Sau, cel puțin, cei pentru care tăcerea era de nesuportat, și nu puteau găsi la ceilalți adevăratul grai al inimii, se resemnau să adopte limba care se folosește pe toate drumurile și să vorbească, și ei, într-un mod convențional, acela al simplei relatări și al faptului divers, al cronicii zilnice întrucâtva. Și acolo, durerile cele mai adevărate au luat obiceiul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ÎMPUȘCĂTURI ȘI, AȘA CUM SCRIA TARROU, CÂTEVA SCUIPĂTURI DE PLUMB UCISESERĂ MAJORITATEA PISICILOR ȘI BĂGASERĂ GROAZA ÎN CELELALTE, CARE PĂRĂSISERĂ STRADA. ÎN ACEEAȘI ZI, BĂTRÂNELUL IEȘISE PE BALCON LA ORA OBIȘNUITĂ, ARĂTASE OARECARE UIMIRE, SE PLECASE, CERCETASE COLȚURILE STRĂZII ȘI SE RESEMNASE SĂ AȘTEPTE. MÂNA LUI LOVEA ÎNCET GRATIILE BALCONULUI. MAI AȘTEPTASE ÎNCĂ, FĂRÂMIȚASE PUȚINĂ HÂRTIE, INTRASE ÎN CASĂ, IEȘISE DIN NOU, APOI DUPĂ CÂTVA TIMP DISPĂRUSE DEODATĂ ÎNCHIZÂND FURIOS ÎN URMA LUI UȘA CU GEAM. ÎN ZILELE URMĂTOARE ACEEAȘI SCENĂ SE REPETASE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Ceea ce este adevărat cu relele acestei lumi este adevărat și în legătură cu ciuma. Ea poate folosi pentru a-i înălța pe câțiva. Când vezi însă mizeria și durerea pe care o aduce, trebuie să fii nebun, orb sau laș ca să te resemnezi cu ciuma. RIEUX ABIA RIDICASE VOCEA. DAR TARROU FĂCU UN GEST CU MÂNA PENTRU A-L CALMA PARCĂ. ZÂMBEA. ― Da, spune Rieux dând din umeri. Dar nu mi-ați răspuns. V-ați gândit bine ? Tarrou s-a așezat mai comod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
o idee, Rambert. Celălalt a sărit de pe pat cu obrazul aprins de pasiune. IDEE, ȘI ÎNCĂ O IDEE GOALĂ, ÎNCEPÂND DIN MOMENTUL ÎN CARE RENUNȚĂ LA IUBIRE. ȘI TOCMAI ASTA E, CĂ NU MAI SUNTEM CAPABILI DE IUBIRE. SĂ NE RESEMNĂM, DOCTORE! SĂ AȘTEPTĂM PÂNĂ CE DEVENIM ÎN STARE SĂ IUBIM ȘI DACĂ ESTE ÎNTR-ADEVĂR IMPOSIBIL, SĂ AȘTEPTĂM IZBĂVIREA GENERALĂ FĂRĂ A FACE PE EROII. EU NU MERG MAI DEPARTE. Rieux se ridică, cu o expresie subită de oboseală. \ Dumneata ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
VIAȚĂ DE RENUNȚARE. ASTA M-A AJUTAT S-O IERT, CUM SPUNEAM ATUNCI. MAI TÂRZIU AM AFLAT CĂ NU AVEAM PENTRU CE S-O IERT, PENTRU CĂ EA FUSESE SĂRACĂ TOATĂ VIAȚA EI PÂNĂ LA CĂSĂTORIE ȘI SĂRĂCIA O ÎNVĂȚASE SĂ SE RESEMNEZE. Te aștepți fără îndoială să-ți spun că am plecat imediat. Nu, am mai rămas mai multe luni, aproape un an. Dar inima mi-era bolnavă. Într-o seară, tatăl meu a cerut deșteptătorul pentru că trebuia să se scoale devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
luni Întregi, și care Îl Împiedicau acum să aibă pur și simplu puterea de a se da jos din pat. Omul e dator să accepte să se confunde cu tragedia sa, e dator să accepte acest lucru sau să se resemneze, dar e nevoit să treacă prin asta; François era gata să primească cele mai negre viziuni ale lumii, cu condiția să nu-l Împiedice să se scoale din pat. CÎt privește extazele à la Spinoza - a te bucura pe cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Biata Maureen, ce bătaie de cap i-am dat! Și ce regresie din partea mea, ce cădere! Devenisem unul dintre cei pe care tata Îi ponegrea În cărțile lui, unul din libertinii care, după el, confundă dragostea carnală cu animalitatea. Mă resemnasem deja, dar nu izbuteam să-l fac pe tata s-o șteargă din cameră, În ciuda tuturor eforturilor lui Maureen, a mîinilor, gurii, sfîrcurilor sînilor convocați la căpătîiul bolnavului! Tata Îl Înlocuia pe Îngerul meu păzitor. „De fiecare dată cînd va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nevoie să-i spun lui Prévert că sînt catolic. Scenaristul unor filme ca Trubadurii diavolului sau Copiii Paradisului Îmi ceruse să ne Întîlnim la cafeneaua Flore, ceea ce echivala, pentru tata, cu un cuib de existențialiști periculoși. Va trebui să se resemneze: nu aveam să-l mai Însoțesc În vizitele lui pioase la Librăria Arthème Fayard, nici la la creștinii de stînga de la editura Seuil. Se terminase cu Guy de Larigaudie și cu lectura din Steaua Îndepărtată. La cafeneaua Flore, Prévert mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mă nedumerește distanța din atitudinea ei. Adevărul e că eu am mai mult curaj ca ea, încît pot să simt și să mă manifest, să vreau și să doresc, să amețesc și să îndrăznesc, să mă întristez și să mă resemnez, să mă detașez și să mă îndepărtez... și apoi s-o iau de la început: să simt și să îndrăznesc, să mă manifest și să mă îndrăgostesc, să încerc și să reușesc... Iar ea e liniștită, timidă, retrasă, plictisită, obosită, temătoare
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
arunca bătrânului om doar câteva firmituri crumbs de speranță, fără a se angaja pe sine la vreo concesie sau admitere. Câteva fărâme de speranță aruncate bătrânului nu l-ar pune în situația de a face concesii sau de a se resemna. Însă, desigur, știa că nu va scrie niciodată scrisoarea. Poate că investigatorul avea dreptate. Era prea mândru, la urma urmei. Adeseori se simțea umilit, mai ales în situația dată. Cele două lucruri mergeau mână în mână, credea el: o sensitivitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]