2,221 matches
-
nr. 1989 din 11 iunie 2016. MOTTO : „Neputință... neșansă... întâmplare...! Întâmplarea și neputința și neșansa vor fi fost auspiciul condiției nefericite a omului ? Dar... totuși... Totuși, dincolo de uneltirile întâmplării, de potrivniciile neputinței, de proorocirile neșansei, dincolo de șovăială, de caznă, de resemnare, pentru fiecare dintre noi, mai devreme sau mai târziu, cerul ne va fi părtinit un colțișor de-al său !" (Iulia Mirancea) Întreaga lui viață Popică Mardeiaș a fost un foarte bun creștin. Mergea în fiecare duminică la biserică, și-a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
de-a lungul ... Citește mai mult MOTTO :„Neputință... neșansă... întâmplare...! Întâmplarea și neputința și neșansa vor fi fost auspiciul condiției nefericite a omului ?Dar... totuși...Totuși, dincolo de uneltirile întâmplării, de potrivniciile neputinței, de proorocirile neșansei, dincolo de șovăială, de caznă, de resemnare, pentru fiecare dintre noi, mai devreme sau mai târziu, cerul ne va fi părtinit un colțișor de-al său !"(Iulia Mirancea)Întreaga lui viață Popică Mardeiaș a fost un foarte bun creștin.Mergea în fiecare duminică la biserică, și-a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > VEȘMINTE Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1979 din 01 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Mă așez în oglinda zilei și încerc: Resemnarea? - nooo, Orgoliul rănit? - nuuu, Tristețea? - nici atăt ... Toate le arunc spre ziua de ieri, să facă timpul franjuri vestimentației în rama istoriei. Și acum ... goală, sub lumina limpedei simțiri aleg: mătasea bucuriei, broderia încrederii în sine și peste tot arunc
VEȘMINTE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380977_a_382306]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > RESEMNARE Autor: Aurel Lucian Chira Publicat în: Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului RESEMNARE De-aș fi o frunză, te-aș mângâia când vântu-adie Pe-obrazul istovit, ca și un puf de păpădie. De-aș fi copac
RESEMNARE de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380989_a_382318]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > RESEMNARE Autor: Aurel Lucian Chira Publicat în: Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului RESEMNARE De-aș fi o frunză, te-aș mângâia când vântu-adie Pe-obrazul istovit, ca și un puf de păpădie. De-aș fi copac, ți-aș ține umbră în arșița fierbinte, Când, gânduri cu ce-a fost, îți vin mereu în
RESEMNARE de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380989_a_382318]
-
biet bătrân, de vremuri ruginit, Ce pierde-n barbă lacrimi, la plâns, la râs și la citit... Bătrân înlăcrimat, ce-o viață-ntreagă n-a știut să fie, Nici frunză, nici copac și nici izvor de apă vie. Referință Bibliografică: RESEMNARE / Aurel Lucian Chira : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2205, Anul VII, 13 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Lucian Chira : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
RESEMNARE de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380989_a_382318]
-
mare... În toată necuprinderea zării cu forță uriașă a ploii ne răsucim, nu ne mai adăpostim și creștem și creștem și creștem sub toate mângâierile, de buzele umedei vrăji sărutați, Dansăm... în pasul ploii înaintăm fără să ne cuprindă griul resemnării într-o dezlănțuită, tomnatică, nestăvilită euforie a verii ce încă mai cântă în amintirea vie... Referință Bibliografică: Ploaia / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2075, Anul VI, 05 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lia Zidaru : Toate
PLOAIA de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380998_a_382327]
-
E plin de-amărăciuni și gustul de cucută.// Dai pinteni și te-arunci în cercul cel de foc, / Iar îndrăzneala nu cunoaște marjă, / Lipsit de scut, lipsit și de noroc, / Un cavaler în ultima sa șarjă! (Ultima șarjă II). Solilocviile resemnării Privit de aici, de jos, din praful ce nu-i deloc stelar, în pofida unor sclipiri din ce în ce mai rare, universul galactic pare închis, iar solilocviile poetului nu fac decât să dezvăluie un spațiu sufocant, în care sufletul se zbate și unde miturile
VASILE BURLUI-SOLILOCVII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374358_a_375687]
-
idee cu autoarea, exprimată în cuvinte total diferite. Spune Elvira Maria Vancea Realitatea mă trezește/ Și intru singură în jug / Mă-nham , și biciul mă plesnește! Din poezia Îmi vine să mă duc pe lume Iar Sabina Măduța în Sonetul resemnării scrie Acum merg liniștită ca asinul,/ Nainte, înapoi cum vrea Stăpânul,/ Mi-e caldă suferința ca o soră... Dac-am uni cele două citate ar rezulta o poezie unitară . Am citat aceste versuri ivite dintr-o mare suferință, în orele
DOR DE TĂCERI, DOR DE POEZIE de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374379_a_375708]
-
Roma. Rezultatul a fost însă pe dos, moldo-valahii i-au oprimat și interzis, cu autorul Moscovei, pe uniții ardeleni până în anul 1989, iar de atunci nu s-a schimbat mai nimic. De aici sentimentul penibil de timp pierdut și de resemnare în tot estul. 7) Cu un patriarhat unit cu Roma și celălalt oscilând între a doua și a treia Romă, Constantinopol, Moscova, sau chiar a patra, București există și alternativă ca ortodocșii moldo-valahii să se coacă sub oblăduirea UE/NATO
ALEGERI PREZIDENŢIALE 2014 de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374486_a_375815]
-
riscant să te-avânți cu aripile în buzunarul hainei cu pantofii în mâini... * degeaba îți mângâi eu glezna rotula genunchiului degeaba suflu ca o mamă care știe să-ți ia durerea cu mâna glezna trebuie pusă în ghips * Disperare și resemnare. * Oamenii în halate albe roiesc în jurul nostru ca fulgii și se îndoapă cu fluturi. * Tu plângi - ți-au mai rămas câteva lacrimi și pentru fluturii morți * înlăcrimezi norii * iar eu nu pot să-ți întorc nici măcar o rază de Soare
SCHIȚĂ ÎN ALB de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374582_a_375911]
-
plecat voit, sau l-antâmplare, Și ne rămâne dor, amar și întristare, Și gândul ca-ntr-o zi, s-avem aceeași cale. Murim un pic prin fiecare, Cei părăsiți și goi, vărsând lacrimi amare, Ne mai croim un drum, pășind cu resemnare, Si mai lăsăm o floare, un gând, o lumânare. Murim un pic ca fiecare, Cel ce-a rămas strigând, putere și iertare, Să ducă-mpovărat cunună de-mpăcare Celui plecat pe veci, sperând în luminare. Si cu credința vie, te așezi
PIERDERI de DORISDORIA STĂNESCU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374614_a_375943]
-
Acasă > Poeme > Dragoste > RESEMNARE Autor: Dorisdoria Stănescu Publicat în: Ediția nr. 2288 din 06 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Adesea m-am gândit...m-am întrebat, Cum Domnu’ în socoată Lui a aranjat, Ca, unui om făcut să dăruiască, Să nu cunoasca-n lume
RESEMNARE de DORISDORIA STĂNESCU în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374610_a_375939]
-
că mi-a bătut la poartă, Ca Domnu` mi-a trimis un luminiș în soarta, Și-n nebunească bucurie am aflat De fiecare dată, că m-am înșelat. Trecut-au ani-n șir cu-ceeasi întrebare Si-ntelepciunea vârstei accept cu resemnare Că nu oricine dăruie, primește... Și nu oricine e iubit, iubește! Referință Bibliografica: Resemnare / Dorisdoria Stănescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2288, Anul VII, 06 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Dorisdoria Stănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
RESEMNARE de DORISDORIA STĂNESCU în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374610_a_375939]
-
soarta, Și-n nebunească bucurie am aflat De fiecare dată, că m-am înșelat. Trecut-au ani-n șir cu-ceeasi întrebare Si-ntelepciunea vârstei accept cu resemnare Că nu oricine dăruie, primește... Și nu oricine e iubit, iubește! Referință Bibliografica: Resemnare / Dorisdoria Stănescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2288, Anul VII, 06 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Dorisdoria Stănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
RESEMNARE de DORISDORIA STĂNESCU în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374610_a_375939]
-
amplificată, exacerbată - am înțeles cât de mizerabilă este situația noastră în lume: prin simpla noastră existență deranjăm pe alții. N-avem încotro. Se cuvine să înțelegem că orice am face și oricât ne-am strădui tot supărăm. Singura soluție e resemnarea. Ce putem face? Să tăcem, să tăcem. Să nu facem răul, nici binele cu sila. Dar și trecând, tăcând, tot ne mulțumim. Odată pentru totdeauna se cade să ne băgăm în minte: deranjăm doar pentru că suntem prezenți. Și să nu
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 22 [Corola-blog/BlogPost/374584_a_375913]
-
Răsar nuferi pe lacuri și Blanca-n tei te plânge. SPERÂND ÎNTR-O MINUNE Pădurile se nasc la poarta către stele, Ascund la pieptul lor și pasul, și cărarea. Adună legănare, dar și foșniri rebele; Prin cântecul din sevă, alintă resemnarea. Fântânile se nasc la geana gliei plânse, Când cad răzlețe spice sub coase ruginite. O ciutură și-un lanț se zbat spre hău neunse. S-apleacă iar spinarea, sorb greu buzele fripte. Iar râul fierbe-n matcă, rostind o rugăciune
VERSURI (3) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373359_a_374688]
-
domnului Boia? Este cea a istoriei prezentate ca un blestem. Un destin implacabil a lovit acest spațiu, o predestinare grea, neîntâlnită în restul lumii, se resimte doar aici. Aceasta exclude total speranțele și idealurile de viitor și lasă loc doar resemnării colective. Decodând în această cheie istoria unui popor, Lucian Boia se face că nu vede evoluția României între 1866-1939, scoțând în față doar elemente negative și uitând de cele pozitive care... numeric, simbolic dar și ca importanță și urmări le
ISTORIC SAU MIT? de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373439_a_374768]
-
cu atâta disperare! Mă îngrijesc. Îmi curăță rănile. Îmi mângâie amarul cu sufletul lor curat. Îmi plâng morții și eroii... Ei știu că, în spatele zdrențelor, mai am atâtea bogății. Că smerenia mea nu e prostie. Că miorița mea nu e resemnare tâmpă. Ei știu că nu stau în genunchi pentru că sunt învinsă, ci pentru că mă rog. Că nu tac pentru că nu mai am ce spune, ci pentru că încă vă iubesc. Că oricât de aplecat ar fi spatele meu, coloana vertebrală mi-
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
îi străluce, Peste buze îi descântă O roșeață coaptă, dulce... Pârguiește de iubire, Așteptând un zeu din stele, Amăgind cu amăgire, Doruri fine și rebele... Își topește ca o ceară Din ițiri de lumânare, Zâmbet dintr-o lăcrimioară, Prelinsă din resemnare... ,,- La mine de- o să revină, Aș mai zăbovi nițel Cum brândușa în grădină, Așteaptă pe ghiocel... " Luna, dusă- i din fereastră, Ea, pe pat, ușor se lasă... Pe jos rochia- i albastră Se foșnește cu mătasă... Flăcări joacă în sobiță
FAUR DE PRIMĂVARĂ... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371326_a_372655]
-
îi străluce, Peste buze îi descântă O roșeață coaptă, dulce... Pârguiește de iubire, Așteptând un zeu din stele, Amăgind cu amăgire, Doruri fine și rebele... Își topește ca o ceară Din ițiri de lumânare, Zâmbet dintr-o lăcrimioară, Prelinsă din resemnare... ,,- La mine de- o să revină, Aș mai zăbovi nițel Cum brândușa în grădină, Așteaptă pe ghiocel... " Luna, dusă- i din fereastră, Ea, pe pat, ușor se lasă... Pe jos rochia- i albastră Se foșnește cu mătasă... Flăcări ... Citește mai mult
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
Ochii umezi îi străluce,Peste buze îi descântăO roșeață coaptă, dulce...Pârguiește de iubire, Așteptând un zeu din stele,Amăgind cu amăgire,Doruri fine și rebele...Își topește ca o cearăDin ițiri de lumânare,Zâmbet dintr-o lăcrimioară,Prelinsă din resemnare...,, - La mine de- o să revină,Aș mai zăbovi nițelCum brândușa în grădină,Așteaptă pe ghiocel... "Luna, dusă- i din fereastră,Ea, pe pat, ușor se lasă...Pe jos rochia- i albastrăSe foșnește cu mătasă...Flăcări ... XIV. VRĂJI- VRĂJITE..., de Emilian
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
fără mama deplânge în tăcere și cu demnitate despărțirea de ea. Legile vieții și cele de dincolo de viață nu pot fi strămutate de om. Nu poate fi insubordonare voită de om, în fața vieții! A suferit părintele și a căutat drumul resemnării. Comunitatea Orbicului-Buhuși i-a plâns și i-a condus mama la mormânt. Preoți și P. S. Episcop Iochim Bacăuanul i-au fost alături părintelui. L-au întărit, l-au mângâiat în fața determinărilor pământești peste care nu poate trece nimeni. Cuvântul cel
PR. GHEORGHE BÂRJOVANU. MAMA, CUVÂNTUL DINCOLO DE CUVÂNT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371515_a_372844]
-
Când zarurile-s aruncate și vine vremea confruntării, din urnă iese cine poate să urce-n scaunul puterii! 4. Ca cetățeanul turmentat, după ce au golit pahare, mulți pun aceeași întrebare: -Dar eu, cu cine am votat? 5. Spre a sorții resemnare, toți spunem după votare: Cum a fost ieri, va fi și mâine! Mâncăm politică pe pâine! Autor, Maria Filipoiu Referință Bibliografică: EU CU CINE SĂ VOTEZ? / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1402, Anul IV, 02 noiembrie 2014
EU CU CINE SĂ VOTEZ? de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371547_a_372876]
-
stricte/numai că nu-mi dau seama cine/a trecut ultima oară prin mine” Poezia lui Teodor Dume nu are nevoie de o decodare, este un "aide-memoire" pentru repetabila stare de târziu, fragmentele vieții amintite în reverii sau meditații au resemnarea acceptării declinului până unde Thanatos devine familiar, devine adevăr, ca un drum fix al poeziei-destin. (moartea, un fluture alb) “undeva în copilul din mine/zbura un fluture alb/ lăsând o dâră/un fel de drum/pe care/oamenii plecau...”" (Cristina
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]