1,270 matches
-
la început mi se părea ciudat când te auzeam spunând karma... Înțelesesem eu că e una cu Legea, cauză-efect, consecință, dar când tu rostești karma, știi... sună a resemnare... Mult mi-a trebuit ca să înțeleg că nu ești o ființă resemnată și că într-adevăr, vrem nu vrem, sunt evenimente pe care nu putem să le ocolim, vin, ne încearcă, ne depășesc puterea de a înțelege... Arm îi zâmbi. Ciudat, Arm, înainte de întâlnirea cu tine nu mi-am pus multe întrebări
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
problema dacă, frapată de construcția fetei de la tejghea, Adela nu ghicește cumva cauza entuziasmului meu, acum perimat, pentru ceea ce avea "animalul" în adevăr "superb". Doamna M..., lipsită de orice interes pentru ancheta noastră estetică, stătea cu o mână pe tejghea, resemnată. Adela ne privea pe rând, pe negustoriță și pe mine, zâmbind subțire. Fata de după tejghea arăta elocvent prin toată atitudinea ei că nu înțelege deloc pentru ce stăm acolo în fața ei, spectatori imobili și muți. Trebuia să ne justificăm prezența
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
perindau pe lângă țol. - Ceapa cât-îi ? - Un leu legătura. Spân, un omușor ședea cu mutra parcă dată cu cocă, fără urmă de sprânceană, cu craniul gol ca un călcâi, moale și alb. Ochii lăptoși, albaștri, chipul cu pete, aveau o expresie resemnată. O școrlă de vită albă răgea după vițel. Acesta tremura pe picioarele moi, împins de la spate de gospodarul care îl luă, la urmă, în brațe și-l aduse lângă mă-sa. Cu coada ca un fus, răpănoasă, un cotei cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
dacă- i beteag ? Un picior nu-i mare lucru. Soră-mea sa dus după unul fără ochi. - Nu mi-i drag, bădiță, oftă fata și, deodată, lacrimile care îi alunecau pe gene stătură. Se strânse mai tare la locul ei ; resemnate, trăsăturile ei lungi și aspre de fată urâtă se destinseră. - Ascultă, fa, de-l iei pă-l de ți-e drag, ce brânză ai făcut ? îi umpli bordeiul de copii și nevoile nu te mai lasă. Ailaltă este adevărata viață
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
poate face miracole peste noapte pentru a schimba mediul economic și social al țării, duduie. E o chestiune de timp și probabil va lua încă ani buni pentru ca lucrurile să se așeze, a spus el cu un aer pe jumătate resemnat, pe jumătate iritat. Cum am ieșit de la interviu, am tras o înjurătură grosolană. Mă abținusem cu greu să-i spun ministrului ce credeam despre indolența, fatalismul și lipsa lui de imaginație. Spre deosebire de mine, Teo Haiduc era calm și indiferent, păstrându
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
îi comandă ce să facă. Din păcate, noi nu ne putem atinge de el, nu putem decât să-l trimitem la un ospiciu... Așa e legea, spuse polițaiul cu regretul câinelui care nu poate să muște. Cu un aer oarecum resemnat își aprinse o altă țigară și îmi oferi și mie una. — Și, apropo, nu e cerșetor, adăugă el. Locuiește chiar acolo, în blocul din fața stației de autobuz. Pentru prima oară mi s-a părut că roibu ăsta era până la urmă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
față pe picioarele lui Père Joseph, cu un aer familiar. — El e Anyu, adică „Cel care vânează pentru mâncare și înțelep ciune“, face prezentările Père Joseph, scoțându-și mănușa ca să mângâie blana arătaniei. Anyu ne conduce la cabană, apoi privește resemnat, dând din coadă, cum intrăm înăuntru. Spre norocul nostru, intrăm într-o cameră caldă, nu prea mare, în care arde focul. O femeie bătrână moțăie pe un balansoar în fața focului, învelită într-o pătură de lână. Când îl vede pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mai tristă de pe lume. Desdemona Înțelegea toate acestea, așa că nu spusese nimic. Dar acum Își dădea seama că fratele ei Încerca să-și alunge mâhnirea Într-un fel la care ea nu se așteptase și nu mai putea să tacă resemnată. Vrei o femeie? Întrebă Desdemona pe un ton neîncrezător. Ce fel de femeie? O turcoaică? Lefty nu răspunse. După ce izbucnise, Începuse din nou să-și pieptene părul. ― Poate că vrei o fată de harem. Așa-i? Crezi că eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să doarmă pe burtă. Nemișcată, se umflă Înspre cameră. Efectul de stroboscop al ferestrei continuă. La treizeci și șase de săptămâni se Învelește În cearșafuri ca un vierme de mătase. Cearșafurile se ridică și coboară, dezvăluindu-i chipul extenuat, euforic, resemnat, nerăbdător. I se deschid ochii. Strigă. Lina Își Înfășura picioarele În jambiere ca să nu facă varice. Îngrijorată că-i mirosea urât gura, ținea pe noptieră o cutie cu bomboane de mentă. Se cântărea În fiecare dimineață, mușcându-și buza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
toate viețuitoarele dintr-un ou. Ex ovo omnia. Albușul a zburat În sus și a devenit cerul, gălbenușul s-a coborât În pământ. Și de Paștele grecesc Încă ne mai jucăm de-a ciocnitul ouălor. Jimmy Papanikolas Își Întinde oul, resemnat, iar Capitolul Unsprezece i-l ciocnește cu oul lui. ― Am câștigat! strigă Capitolul Unsprezece. Acum e rândul lui Milton să-și aleagă un ou din castron. ― Ăsta pare bun. E tare ca un tanc. Îl Întinde. Capitolul Unsprezece se pregătește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
drepte și lipite, la zâmbetul strâmb care exprimă o amabilitate forțată, un colț al gurii este sus altul jos, la zâmbetul care exprimă frica buzele sunt în lateral, gura puțin întredeschisă iar colțurile gurii sunt îndreptate spre urechi, la zâmbetul resemnat buza inferioară este răsfrântă înainte dar este însoțit și de înclinarea capului spre dreapta precum și de ridicarea umerilor. Postura oferă la rândul ei informații esențiale: brațele încrucișate reprezintă apărare sau agresivitate, stând pe marginea scaunului reprezintă nerăbdarea de a pleca
Respect?nd, vom fi respecta?i by Otilia Rusu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84070_a_85395]
-
prelung ca În final să-i facă observație. „Dumneata ai impresie greșită. Aici nu ne aflăm la „iarmaroc”...? „Am zis, zece zile! Bună ziua...”mai făcu ea dispărând În interiorul laboratorului, Închizând ușa zgomotos...! Nervos Nando Îi adresă câteva Înjurături În timp ce bolnavul resemnat, Încercă sa-și calmeze prietenul. „S’o lăsăm baltă, dragul meu...! Am alergat o Întreagă zi, timp În care puteam muri de câteva ori!! Dacă totuși, nu am reușit să mor ei bine - mă voi strădui să trăiesc! Moartea...? - o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
alergătură sunt extrem de obosit și nu am chef de nimic, dar, va trebui totuși și astăzi să plec...! Dacă n-ai Încredere, vino cu mine...Va merge și Nando cu noi, el trebue să sosească dintr’un minut Într’altul...!” Resemnată, Carla Îl privi rugător. „Ai să poți veni să cinăm Împreună...??” „Oricum sper, ceva timp mai devreme. Să fac totuși o mică socoteală. Zborul cu avionul dus Întors aproximativ trei ore. Dela aeroport la locul de execuție a barăcilor și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fiind nevoit să asiste la propia lui moarte!! Se ambiționă, folosind ultima picătură de energie care-l ajută să se ridice În picioare. Amarnică iluzie de viață deoarece, În următoarele clipe o violentă rafală a vântului Îl doborî definitiv și resemnat așteptând clipa fatală! De teamă Închise ochii...!! Pierdut În imensitatea halucinantă a timpului, Tony Pavone ținu ploapele strânse până când durearea Îl sfătui să le deschidă. Simțea un accentuat leșin dela stomac iar sudoarea inconfortabilă destul de rece Îl sfătui să se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-l mai mic secret față de mine”. - Mai zise. „Nu fumezi...?” „Întradevăr...” „Ai fumat vreodată...?” „Nici măcar din curiozitate.” „Ești un om fericit, domnule.După cum ai observat, nici eu nu fumez... În schimb, uneori, mai consum câte un păhărel...” Tony Pavone zâmbi resemnat. Prima zi de muncă Începuse promițător.Cele opt ore de lucru se evaporase, urmau orele suplimentare.Nu avu timp să termine meditația deoarece Șeful Șantierului vizibil turmentat, ceru nota de plată, fără a schița nici un fel de gest de-a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În direcția ușii, punând mâna Încercând s’o deschidă. Din politețe Întrebă. „ Sunt puțin Întârziat, Îmi permite-ți să plec...?” Diavolul Împielițat, Îl privi câteva momente prin ochelarii săi fumurii, articulând. „Așteaptă-mă câteva secunde, te Însoțesc până la stația tramvaiului...” Resemnat, Tony Pavone privi cum strânge cele câteva hârtii de pe biroul său, având grijă În același timp de reșeul pe care fierbea o combinație de ceaiuri numai de el știute, pe care le pregătea drept urmare a nopții precedente de băutură, orgie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
necruțător stomacul lor suprasaturat de băutură alcolică. Propunerea Șefului de Șantier veni de la sine. „Nu putem pleca la drum flămânzi. Așa-i...? Să nu avem totuși ulterior discuții contraditorii, Îți atrag foarte serios atenția: Eu voi plăti toată consumația...! Gabișh...?” Resemnat, riscând multe neplăceri profesionale, Tony Pavone fu nevoit să-i astâmpere eterna poftă de băutură a Șefului de Șantier, ocupând o masă În centrul localului, cu gândurile suficient de Întunecate. Dacă ar fi Încercat să opună rezistență ori să motiveze
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
unor persoane isterice ce dădeau exemple de fantezie grotească, Încât sărmanii muritori așteptau momentul când pământul avea să explodeze În mii de fărâmițele...! Atena zgribulită de frig, refuza cu Încăpățânare să urce În locuința lor intuind cu groază, efectiv așteptând resemnată noul cutremur de pământ prevestit cu atâta certitudine de unii a tot știutori, care Însă, refuza să dea ascultare imaginației unor stupizi prezicători...! Tony Pavone o imploră. „Atena dragă, copil rău... O minune ne-a scăpat de la moarte, Destinul dăruindu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
VIII STARE DE URGENȚĂ După o jumătate de noapte de somn zvârcolit, plin de tulburătoare vise În care era de viu amestecat cu dărâmăturile clădirilor, plin de sânge, uneori chiar bandajat În totalitate aflându-se prizonier la subsolul unei clădiri, resemnat, așteptând să moară, se trezi În zorii dimineții pipăindu-se. Realizând Întradevăr grozăvia visului, răsuflă ușurat. Bucuria de-a trăi, Îl ajută să-și revină din șocul suportat, să aibă Încredere În el, În ziua de mâine...!! O lăsă pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ceva lucrări interioare la clădirile afectate de cutremur. E drept, acest lucru nu era bine plătit și În plus dureri de cap cu cine știe ce activist de partid ori alt mârlan din anturajul dictatorului Nicole Ceaușescu. Dar, decât nimic...! Atunci când urma resemnat să renunțe la această consistentă lucrare, ca de fiecare dată, neprevăzutul Îi veni În ajutor ...! Într-o splendidă dimineață de sfârșit de vară, un șef de echipă din formația lui de muncitori și care era curent cu necazul Șefului său
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
iernii. „Bine, se hotărî repede Tony Pavone. Nici un ban Înainte...!!” „Aveți Încredere domnule, mâine dimineață aduceți Întreaga sumă...!” Oarecum pesimist de seriozitatea afacerii Încheiate, În dimineața următoare Tony Pavone sosi la locul Întâlnirii puțin mai devreme, destul de nervos, mai mult resemnat. După precizările lui Gică Popescu, repartițiile de acest gen se emiteau numai de către Ministerul Planificării ce avea obligația să drămuiască fiecare cantitate de material pentru reparațiile interne, totul luând drumul exportului. Omul de afaceri apăru, zâmbind promițător.. Cu o pedanterie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
îl reținea acolo definitiv. Ea palidă, ca turta de ceară, îl privea îndelung cu ochii jucându-i în lacrimi... Nici nu încearcă să-i spuie ce avea pe suflet, știind că nu poate. Tăcea și îl privea întruna calmă și resemnată. Iorgu simți cum inima nu-i mai rezistă, și va izbucni în lacrimi. Nici n-a știut ce i-a spus, și ieși grăbit pe hol... Era ora patru după amiază. Avel îl aștepta. Fusese la surorile lui în sat
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o găsească. Nimeni dintre cei întrebați nu știau unde este ”ieșirea ” din gară. La un moment dat, observă că nu mai are bastonul, îl pierduse. Ce să facă, unde să-l caute în învălmășeala aceea! -Nu-i nimic!.. își zise el resemnat, de- aș găsi măcar ”ieșirea”... Fata mă așteaptă îngrijorată, acasă.. Doamne, ce se face Fata fără mine!”. Ceasul arăta orele trei si douăzeci... dimineața. Isi sterse lacrimile adevărate, cu dosul palmelor si se pierdu năpădit de gânduri. -Ce să însemne
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
trepte în urma mea, aproape că am smuls ușa, luîndu-mi avânt să mă reped înainte pe vreun alt culoar. Dar nu era decât o minusculă, mizeră cabină de closet, cu pereții murdari de urme de degete și mirosind a urină învechită. Resemnat, am pus zăvorul și m-am așezat pe scaun, pe când ușa era zgâlțâită de lovituri de pumn. Ivărul zăvorului aluneca tot mai mult, sub ochii mei îngroziți... (Toate astea le-am scris dimineața, după ce m-am îmbrăcat și am făcut
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în trecere despre ce se vorbea, în așteptarea orei nouă când trebuia să înceapă serviciul divin. - A fi îngrijit și servit de o fată frumoasă care te ajută să mori împăcat, asta e adevărata iubire la vârsta noastră, răspunsese Rudi resemnat. - Ai nevoie de o infirmieră, bătrânelule, îi spusese femeia surâzând. - A fi îndrăgostit, adăugase bărbatul știrb, asta cere multă energie. - Nu oricine se poate îndrăgosti, cei leneși n-au nici o șansă, explicase bărbatul cu ochelari pe frunte. - Și nici cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]