1,256 matches
-
Scena execuției rămîne enigmatică. Victima e tăcută, nu pare să protesteze ori să se agite în vreun fel. Ebrietatea își spune cuvîntul sau, poate, degustătorul de vin a înțeles că a fost dus de nas de către Montresor și acceptă pedeapsa resemnat. La un moment dat, auzim următoarele cuvinte: "Pentru dragostea lui Dumnezeu, Montresor!" Bănuim că ele sînt rostite de Fortunado (deși naratorul nu ne lămurește!), speriat subit de spectrul apropiatei morți. Replica lui Montresor te înfiorează necondiționat: Da, pentru dragos-tea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
non-eroic în substanța ei. "Ah, Batleby! Ah, umanitate!" seamănă mai mult cu o capitulare. "Nu voi muri social pentru o abstracțiune morală" spune, într-un fel, cu precaută ("prudentă?") indistincție naratorul. Ca și Bartleby, el este, la sfîrșit, același, un resemnat, un component obedient al macrosistemului, un cod de inacțiune, antieroul unei opere care creează doar premisele tragediei clasice, fără a o și produce totuși. Bibliografie Herman Melville. Bartleby. O povestire de pe Wall Street. Traducere de Petre Solomon.Colecția "Cartea de pe
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
altădată (care a denunțat superficia litatea apuseană în relațiile cu Răsăritul european, într-un roman politic Under Western Eyes/Sub ochii Occidentului), Andrei Kurkov cunoaște astăzi, în Vest, mai curînd o popularitate a exotismului epic decît o celebritate genuin artistică. Resemnat ori nu, el își redactează, în continuare, cu conștiinciozitate, cărțile în postură de scriitor ucrainean de limbă rusă (editat cu precădere în engleză). Romanul deja amintit (apărut, în spațiul ex-sovietic, în 1999 și reluat apoi, succesiv, în peste 25 de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cunoscut, ed. îngr. Mădălina Lascu, București, Hasefer, 2000, p. 222. 114 Nu este singurul astfel de obiect din proza blecheriană. Tot în Întâmplări, scrisoarea veche, uitată, se transformă într-un simbol al uitării înseși: Era în ea ceva trist și resemnat, un fel de concluzie obosită la curgerea timpului de când fusese scrisă și un somn lin în eternitate, ca al coroanelor mortuare" (p. 181). 115 Această încredere în capacitatea povestirii de a explica neînțelesul va fi ruinată în finalul Întâmplărilor, acolo
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ar fi tragic: iată un cititor obișnuit, îndreptîndu-se liniștit către sfîrșitul cărții și care se trezește deodată interpelat (cu majuscule) de eroina care nu mai vrea să moară și care se agață cu disperare de forța salvatoare nu a autorului resemnat și pervers absent ci a cititorului. În cazul de față, acesta ar da totul ca să se afle în altă parte, cu o carte mai "cuminte" între mîini și, în același timp, este sedus de ineditul situației și, pocnind de orgoliu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
O altă ciudățenie a vremurilor postdecembriste este generalizarea gândirii negative, extinderea indiferenței și apatiei oamenilor, deveniți tot mai imuni la violuri, crime, atrocități. Ei își mărturisesc doar teama, nu se organizează și nu-i îndepărtează pe răufăcători, ci îi așteaptă resemnați. De la respingerea colectivismului se trece și la contestarea individualismului, pentru a face loc cui? Unor tribalisme și barbarisme specifice unui trecut neguros. Dezideratele echilibrelor dintre sat și oraș, dintre agricultură și "servicii", dintre societate și natură, dintre guvernanți și guvernați
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de la autoritarism la democrație și drepturile omului". Iar "întregul" merge și el prost. Accentuarea inflexibilității noilor "nababi" (de la miniștri și înalți funcționari publici la șefii de partide, "mogulii" și vedetele presei și mulți alții) amplifică nemulțumirile defavorizaților, îi face mai resemnați sau mai înfuriați. Forma imediată de reacție este creșterea absenteismului la alegeri, dezinteres pentru problemele vieții comunităților, ale familiilor, copiilor, bătrânilor. Concis, se numește "lehamite". Sociologii adaugă: coeziune socială redusă, atomizare, rânduri îngroșate de protestatari ca homosexualii, alte modalități de
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
prag de intensitate accentuată de sensul fatal al acestei mișcări. Regăsim aceeași dinamică distructivă în Prăbușirea. De pe o creastă, un corp feminin alunecă cu capul înainte; jos, cu corpul pe jumătate topit în blocul de piatră, un bărbat căzut așteaptă resemnat. Sensul căderii este dat de atingerea inițială a unei culmi, de revelația înălțimii și prin ea, a adâncului. Corpul femeii pare să plonjeze voluntar în abis, căderea pare însoțită de imboldul, de fascinația de a plonja în abis. Ea are
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o relație simbiotică. Ne aflăm în fața unei epifanii a artistului, dar și a reflectării ca efect secundar a unei sensibilități maladive în acord cu sensibilitatea artistică, descifrabilă în expresia acestui chip ușor emaciat care poartă amprenta corozivă a unei suferințe resemnate, un Ecce Homo dolorist. Într-un alt autoprotret apare ținând o țigară aproape complet fumată, privirea sa are acum o intensitate aproape insuportabilă, semn al unor puternice combustii interioare. În Autoportretul din 1907 (desen) chipul său are un aspect abraziv
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
retractilitate și discreție în fața lumii, puțin comunicativ și retras. Să fie această himeră, atât de diferită de toate celelalte, o încercare ermetică de a se legitima? Constantin Prodan explică himerele paciuriene printr-un fel de psihologie a frustrării, a recluziunii resemnate, lucide, în fața mediocrității contemporanilor: "se închide în sine însuși și dă drumul fanteziei în acea serie de "Himere", animale apocaliptice, în cari sunt poate concepțiile lui din copilărie în fața poveștilor"346. Reflexul creator ar constitui și o recuperare a unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și confruntată cu dimensiunea imprevizibilă a propriei sexualități -, Munch tratează această temă separat într-un tablou celebru, Pubertate (1894) -, la femme fatale, care a intrat pe deplin în posesia sexualității sale și o instrumentalizează vicios și femeia vârstnică cu atitudinea resemnată a celei care și-a pierdut farmecele, redusă la condiția mizeriei sale biologice. Din această serie lipsește o verigă importantă, definitorie, a feminității pe care Munch o va trata separat, maternitatea. Modelul exemplar al maternității este definit de imaginea consacrată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
îmbrăcată într-o rochie roșie, așa cum bărbatul poartă un costum negru. Cuplul se află în tensiunea pe care o crează cei doi poli, condiția beatificată a maternității lângă femeia îmbrăcată în rochie albă se află o floare -, și cea solitară, resemnată a sterilității și a morții. Dansul vieții (și al morții) va înclina balanța către unul din poli, pictorul surprinde doar acel moment suspendat al condiției feminității și a tensiunilor care o presupun. În opinia lui Elisabeth Ingles, un tablou precum
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În Legenda Salomeii (ulei pe ghips), un servitor îi aduce acesteia pe un talger capul sfântului Ioan. Apropierea de decadentism ține și de estetizarea actului crud. Figura sfântului posedă frumusețea melancolic renascentistă a reprezentărilor cristice, o frumusețe nobilă a durerii resemnate. Servitorul îi închină ofranda, talgerul pe care se află capul martirului, într-un gest care poate fi tradus prin ecoul suferinței pe care-o provoacă Salomeei vederea acestuia. Aici apare acel personaj pe care l-am intitulat confidentul și care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și pe față. Dușmanul principal se află efectiv în noi: este futilitatea noastră, viața noastră trăită "din zi în zi", catalepsia noastră, descompunerea noastră, fatalismul nostru. El se regăsește în aceeași măsură în optimismul nostru neghiob și în deznădejdea noastră resemnată. El se regăsește în incapacitatea noastră de a reflecta asupra destinului nostru și de a ne asuma comunitatea de destin. La fel, principalul dușman al cetăților grecești în lupta lor cu Alexandru Macedon a fost incapacitatea lor de a înțelege
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
care-și și frecau palmele mojicești la gândul răzbunărilor viitoare pe bieții civili ROMÂNI fugiți din calea urgiei războiului, au urmat NOUĂ luni care, prin adunare, au dat 183 de oameni trimiși peste Prut, oameni ce vor fi fost, poate, resemnați, poate prinși cu arcanul, poate mințiți de către odioșii ofițeri staliniști ce le promiseseră „veșnicele plaiuri ale vânătorii” cu râuri de lapte și miere, cine mai știe, dar cu certitudine o stare de neagră supărare generală va fi apăsat asupra sumbrei
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
expresiei, cât și al conținutului ideatic. Ceea ce i se poate reproșa de la bun început e utilizarea improprie a unor termeni ca "fatalitate", "vină tragică", "sentiment patetic" al căror sens tânărul cercetător nu pare a-l stăpâni. Expresii ca "aspect optimist resemnat" sau "adâncimea obiectivă a concepției" ce se vor lămuritoare nu fac decât să inducă în eroare cititorul în legătură cu sensul de bază al frazelor care le conțin și să submineze, prin ambiguitate, autoritatea critică a autorului. În numărul amintit din Mișcarea
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
de pleonasm", constată un martor pentru care lucrurile erau foarte clare 38. Și, pe de altă parte, nu întîmplător, într-o întreagă literatură, personajul Adolf Hitler este asimilat "voinței impetuoase a tineretului german" (în vreme ce, în preajma unor alegeri, generalul von Seeckt, resemnat, scrie surorii sale: "Te sfătuiesc să votezi pentru Hitler, tineretul are întotdeauna dreptate..."). Desigur, văzut astfel, conducătorul promite să fie o călăuză profetică, pare a avea drept misiune esențială să încarneze, conferindu-le măreție, visele, certitudinile și așteptările adolescenților: afirmarea
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
un mod foarte miraculos, cantitatea exactă de atenție pe care trebuie s-o acorde acestui material extern pentru a satisfice pretențiile profesorului, economisindu-și restul forțelor pentru a-și urma liniile de sugestii care îl atrag". (Dewey, 1992, p. 245) Resemnat și apatic în școală, obligat să funcționeze pragmatic ca să-și asigure liniștea în sala de clasă și acasă, copilul își va utiliza "forțele economisite" în mediul virtual, pe facebook cu prietenii sau în lupte teribile, în cadrul jocurilor video, împreună cu ghilda
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
una din cele ,,șase mari forțe” care determină cursul dezvoltării și reglează comportamentul, celelate cinci fiind: factorii fizici, familia, școala, condiția socială și inteligența. Influența negativă a lipsei de afectivitate operează în următoarele direcții: copilul devine tot mai închis și resemnat, izolându-se și, printr-un reflex de apărare, apare mai agresiv și chiar violent; performanțele intelectuale nu depășesc mediocritatea și întregul comportament este perturbat. Din lipsa de afecțiune părintească iau naștere unele conflicte ale adolescenților cu adulții, apariția, alteori, a
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
sentimentului de culpabilitate sau frustrare. Cercetările au pus în evidență legătura strânsă care există între dezvoltarea generală a personalității copilului și dezvoltarea afectivă. Influența negativă a lipsei de afectivitate se manifestă prin următoarele simptome.: copilul devine tot mai închis și resemnat, izolându-se și devenind apoi agresiv și chiar violent, performanțele intelectuale nu depășesc mediocritatea, iar întregul comportament este perturbat. Lipsa de afectivitate, de obicei, nu se manifestă în etapa respectivă, ci creează doar premisele care vor „izbucni ” la adolescență, când
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
să aibă acest cuvânt, „râsul” în acest context?! Râsul de atunci („și râzi, și râzi, am râs amândoi...”) și râsul evocării („Amintindu-și de schimbul de replici de atunci, Patriarhul râse din nou...”) Așadar, râsul de atunci pare un râs resemnat, gândindu-ne la Vechiul Testament, la Isaac... ca „fiu al făgăduinței”, ca „fiu al râsului...” celui bun, dătător de lacrimi de bucurie, de evlavie și de curățenie duhovnicească. și, firește, ca lectori implicați, putem gândi și la speranța că suferința acelui
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Dar ceea ce n-ai vrut tu, a vrut-o mizerabilul destin". Această insistență a lui Ovidiu asupra discrepanței dintre voința (= împotrivirea) lui Brutus și voința destinului depășește o simplă formulare poetică, pentru a sugera, cunoscătorului prăpastia dintre cei care secondau resemnați destinul, soarta, norocul care adesea maschează, în opera ovidiană exilul, cum era Augustus și cei care se împotriveau acestora. Această tenace voință de dușmănie a poetului persistă atât la sfârșitul celor cinci ani care au trecut, cât și la începutul
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și grupurile cele mai reacționare ale fidelilor național-comunismului, cu deosebire ale celor din fosta Securitate. Aceștia se supuseseră, de voie sau de nevoie, noii puteri încă din 22 decembrie 1989. Odată însă cu evenimentele de la Timișoara și Târgu-Mureș, din supuși resemnați, ei devin partenerii puternici ai regimului Iliescu. Acest pact marchează profund retorica și comportamentul politic al FSN. Evenimentele lunii martie 1990, de la Timișoara la Târgu Mureș, marchează momentul în care regimul Iliescu își asumă deschis tezele național-comunismului. Până la această dată
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
ce mai! Noroc de incidentele amuzante, prinse în pagină cu umorul firesc cerut de comicul situației și al caracterelor. La vestitele Arene din Verona, ca și în cazul celorlalte obiective turistice, scriitorul este întâmpinat de nelipsitul ghid care, constată el, resemnat, "ca să-mi probeze că știe românește mă înjură de d-zeu și recită un cântec pornografic". Comedia tocmelii și jecmăneala locvace formează de fapt spiritul viu al locului, surprins în scene pitorești, intens colorate, cu miez în genere anecdotic, de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
puțin pe acela reflexiv, specific individului cu o complicată viață interioară. În De peste prag vorbesc toți, îndeosebi femeia, iar inflația aceasta verbală riscă să compromită cuvântul, lesne tansformabil în instrument pervers de persuasiune și propagandă. Poate că de aceea tace, resemnat, intelectualul, lăsând să-i fie interpretat după bunul plac comportamentul enigmatic. Oricum, neacordându-i cuvântul, dramaturgul îi refuză pe moment dreptul la viață, pentru a oferi celorlalți "actanți" ai dramei ocazia de a-și spune părerea și de a-i
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]