1,862 matches
-
acord cu noi că această situație este cât se poate de penibilă pentru un cadru didactic care, după consumarea unui atare eveniment, își pierde stima și autoritatea în fața propriilor elevi. Protestăm în fața acestei folosiri abuzive a codoșofonului și vă rugăm respectuos să luați măsurile necesare. Ca o paranteză, vrem să declarăm că suntem pe deplin convinși de necesitatea controlului, făcut cu cap și la timp, un control care să ajute și să îndrume, nu să perturbe și să demoralizeze. Cine a
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
detalii; pur și simplu nu realiza că acele imagini nu veneau de la ochi... Lectura nu dură mai mult de cincisprezece minute. Dar toți trei se zvârcoleau în eternitate când Weber termină pasajul, în aplauze politicoase. Apoi începură întrebările. Un student respectuos întrebă care e diferența între a scrie științific și a scrie pentru public. O pensionară voia să pună în discuție starea scandaloasă în care se aflau serviciile medicale. Apoi cineva întrebă dacă Weber avusese vreodată remușcări pentru că viola intimitatea subiecților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ce alte cărți mai pluteau în jur în acest moment, țesute din cea pe care o scrisese el. Titlul cronicii sărea de pe pagină, producându-i un fior grețos. „Neurolog în cuvă1.“ Numele cronicarului nu-i spunea nimic. Articolul începea destul de respectuos. Dar după un paragraf devenea tăios. Începu să-l parcurgă, zăbovind asupra evaluărilor care-l desființau. Ideea de la sfârșitul celui de-al doilea paragraf era mai dărâmătoare decât îi dăduse de-nțeles Jess. Stimulată de imagistica medicală și de noile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
promovare a cărții. Lecturi, interviuri pentru ziare, radio - încă o dovadă, dacă echipa sa de cercetare mai avea nevoie, că omul nu poate fi slugă la doi stăpâni. La o lectură de la Cody’s, în Berkeley, cineva din publicul altfel respectuos îl întrebă cum răspundea insinuării din presă că studiile lui de caz personalizate ar încălca etica profesională. Publicul huidui întrebarea, însă cu o încântare mascată. Weber bâlbâi un răspuns care altădată era automat: creierul nu era o mașinărie, nici un motor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de harul pe care Dumnezeu l-a revărsat asupra ei, de lucrurile sfinte pe care le-am văzut aici, de modul în care călugării își duc viața, continuând frumoasa tradiție a monahismului românesc. Semnătură indescifrabilă 3 august 1987 Cele mai respectuoase gânduri pentru cei care păstrează toate aceste vestigii de o importanță inestimabilă. Vă încredințăm că ducem cu noi imagini de neșters și de câte ori vom avea ocazia vă vom vizita cu plăcere. Familiile Văideanu și Bugașa, Tecuci * 4 august 1987 Rămânem
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Papa Paul al VI-lea a fost cel care a spus: „Omul contemporan îi ascultă cu mai multă plăcere pe martori decât pe maeștri, sau dacă îi ascultă pe maeștri o face pentru că sunt martori”. În fața martorilor toți suntem mai respectuoși, mai atenți, mai serioși. Și martorii ne vorbesc în-să, prin limbajul non verbal al vieții lor: aceasta cere întot-deauna ascultare; se impune prin sacralitatea sa; suscită venerație. Acesta este momentul „teologiei narative”: al unui discurs despre Dumnezeu care se citește
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
totul polifonia din cadrul cântului bisericesc. Aflând de acest lucru, G.P. da Palestrina a compus imediat o misă (Missa Papae Marcelli) pentru părinții conciliari. Misa a plăcut așa de mult și textul sacru a fost tratat într-o manieră așa de respectuoasă, încât papa și episcopii și-au schimbat părerea. Chiar dacă Missa Papae Marcelli nu a fost compusă cu ocazia conciliului (a fost scrisă în jurul anului 1562 și coincide cu sfârșitul conciliului), ea cuprinde în mod exemplar calitatea inteligibilității textului invocată de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
minute veți putea vede și gîndi, dar nu vă veți putea mișca și nici vorbi. Asta va fi partea cea mai rea. Veți fi mort cînd va înceta. Lanark îl privi mînios simțind milă de sine și enervare. Șambelanul întrebă respectuos: — Aveți vreo nemulțumire? — Ar trebui să am parte de mai multă dragoste înainte de a muri. Nu am avut parte de suficientă. — Toată lumea se plînge de asta. Puteți face recurs la sentința de moarte, dacă aveți ceva mai mult de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
prelungitor, și-a întins picioarele. Cineva, dintr-o odaie de sus, deschisese aparatul de radio. Se auzea o muzică ritmică. Ea ședea pe șezlonguri și asculta. Cu vârful degetelor goale de la picioare încerca să urmărească ritmul. Ieșisem după ea. Stăteam respectuos, deoparte, așa cum se cuvine, și măsurăm diferența dintre ritmul marcat de ea și cel pe care îl băteam eu însumi. Ca să parcurgă distanța de la ureche până la vârfurile degetelor ei ritmul avea nevoie de o frântură de secundă în plus. La
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se petrecea ceva neobișnuit. Puținii pasageri care îndrăzneau să coboare la stații se furișau spre ieșire ca spre poarta unui cimitir. Nou-veniții intrau imediat în joc : se așezau cuminți pe scaunele libere și tăceau. Pluteau peste ei o atmosferă de respectuoasă mâhnire, o dezolare calmă și istovită. Mă oprisem la capătul din urmă al vagonului și priveam. Mi-a trebuit un timp ca să înțeleg motivul ciudatei comportări a pasagerilor. La celălalt capăt al vagonului se afla un bărbat de treizeci de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
împreună cu Cranessy și cu Van Home. Crezi că felina e o descendentă a seminției care stăpânea această planetă? Grosvenor îl văzu pe arheolog în mijlocul colegilor săi de secție, înapoia lui Smith. Japonezul, un bărbat înalt, spuse încet, pe un ton respectuos: - Domnule director Morton, ne aflăm în fața unui mister. Uitați-vă cu toții la linia maiestuoasa a acestei clădiri. Observați arhitectura lor. Deși au construit un asemenea megalopolis, ființele acelea nu s-au rupt de solul planetei lor. Clădirile astea nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
soartă, dar își consuma toate puterile ca să întemeieze instituții ca acest cămin pentru copiii orfani, de pildă, și ca să le facă să meargă ca pe roate. Așa că sentimentele față de ea erau de admirație, dragoste, dar și un soi de teamă respectuoasă. De la o vreme n o mai auzise nimeni râzând. Uneori, foarte rar, surâdea. Epiharia a întâlnit-o în singurul loc unde întâlnea ea oameni: în biserică. A venit într-o zi, așa modestă cum era și-acum, însoțită însă de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
acestea ar fi fost proprietatea lui. O făcuse oricum, dar pe viitor nu mai aveau să existe nici un fel de suspiciuni. Era un adevărat cadou. - Vă mulțumesc, domnilor, zise el când încetară aplauzele. - Iar acum, spuse Peter Cadron, îl rog respectuos pe domnul Hedrock să părăsească sala de consiliu, în timp ce noi vom discuta problema care ne-a mai rămas, aceea a pendulului. Hedrock ieși posomorit din încăpere. Pentru moment uitase că pericolul cel mai grav stăruia. CAPITOLUL XXVIII ERA 26 NOIEMBRIE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
TRECÎND PE RÎND PRIN MAI MULTE UȘI SPARTE. OCHII EI CONTINUAU SĂ STUDIEZE URIAȘUL PUȚ DE PROPULSIE. VĂZU CĂ PLĂCILE AU FOST SLĂBITE, DAR NU ÎNDEPĂRTATE. DUPĂ O CLIPĂ SE UITĂ ÎNTREBĂTOR LA OFIȚERUL ÎN UNIFORMĂ RĂMAS LA O DISTANȚĂ RESPECTUOASĂ ÎNDĂRĂTUL EI. ACESTA SE ÎNCLINĂ: \ DUPĂ CUM VEDEȚI, MAIESTATE, ORDINELE ÎNĂLȚIMII VOASTRE AU FOST ÎNDEPLINITE ÎNTOCMAI. NIMIC DINĂUNTRUL INSTALAȚIEI DE PROPULSIE NU A FOST ATINS ȘI NICI VĂZUT DE CINEVA, IAR LUCRĂTORII CARE AU DECONECTAT PLĂCILE SÎNT CEI ALEȘI DE DUMNEAVOASTRĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
-i făcuse nici o plăcere. De asemenea, ascultîndu-l pe Telinger, Hedrock își dădu seama că noului doctor nu i se acordase privilegiul unui examen medical complet. Innelda făcuse o alegere bună. Doctorul părea a fi genul de om prea speriat și respectuos ca să se împotrivească pacientei sale imperiale. ― Abia acum am descoperit adevărul, îi spuse lui Hedrock, bîlbîindu-se ca un copil fîstîcit. E sub efectul analgezicelor, dar mi-am păstrat un canal de comunicare. Prințe Hedrock, trebuie neapărat s-o convingeți. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Milou se dăduse un pas înapoi, ascunzându-se în spatele lui Tintin, iar Haddock își ștergea cu batista fruntea pe care se adunaseră broboane de sudoare. Energia președintelui-mareșal era inepuizabilă. Frazele se succedau alert, iar miniștrii săi, care îl înconju rau respectuos, în ținutele lor sobre, aprobau sever fiecare dintre afirmațiile sale, neuitând să râdă atunci când mareșalul alegea să rostească una dintre glumele sale favorite. Asurzit de această oratorie vulcanică, Tintin cerceta sceptic personajul din fața sa, ca și cum ar fi încercat să treacă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
voce autoritară, de hochmarschall: "Mefista, ce cauți aici?" Da, Mefista, de la Mefisto. E drept, un Mefisto feminin cu chip de înger, la care numai ochii sumbri te nelinișteau. Femeia grasă, cu părul puternic oxigenat, era Moașa. Arhivarul stătea în spatele ei, respectuos și tăcut. Blondă, masivă, cu buzele violent rujate, ca niște lipitori roșii, cu sânii mari, umflîndu-i provocator halatul, Moașa mă cântărea fără menajamente din priviri. În mod ciudat, nu părea foarte încîntată de venirea mea. Nici nu m-a invitat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
parte și mi-a explicat: "Eu n-ar trebui să mă grăbesc. Sânt încă tânăr. Dar nu poți să știi niciodată ce se întîmplă. Mi-am ales de aceea și eu un loc". După asta, de câte ori mă zărea, se ridica respectuos în picioare și își scotea șapca decolorată, salutîndu-mă în timp ce-și ștergea cu dosul mâinii chelia transpirată: "Să trăiți, domnule sculptor". Dacă n-aveam chef de el, îi răspundeam la salut și treceam mai departe. Altfel îmi plăcea să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și că la fel va proceda în viitor, veghind lângă- fiecare muribund până în ultima clipă, întrucît nu cunoștea o datorie mai sfântă decât aceea de a ușura viața și moartea bătrânilor de care se ocupa. Și întotdeauna exista o aluzie respectuoasă la mâhnirea cu care Bătrânul urmărea din singurătatea lui suferințele celorlalți, poruncind, când era cazul, ca oglinzile să fie acoperite cu voaluri negre. Mai ales acest amănunt le plăcea tuturor. Îi emoționa gândul că oglinzile despre care toată lumea vorbea vor
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în spatele oglinzilor, studiindu-mă ca pe o muscă pătrunsă în sanctuarul său înainte de a-și face o intrare solemnă, impunătoare. Ezitam. Să mă așed pe unul din cele două fotolii și să aștept? Dar nu se cădea. Trebuia să aștept respectuos în picioare. Aproape paralizat de ideea că eram studiat de un ochi invizibil, mă străduiam să-mi impun o atitudine cât mai avantajoasă și să par liniștit, deși îmi auzeam pulsul zvâcnind la tâmplă. Ca să mă calmez, m-am uitat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în grabă ghereta, venind să tragă și el cu urechea, și până la masa de prânz îmi luam rația zilnică de glorie. Întins la soare, singur între stânci și scaieți, și cu zgomotul mării în urechi, nu mai aveam obișnuita teamă respectuoasă pe care o simțeam noaptea și mă gândeam cu înțelegere la motivele care-l putuseră împinge pe Bătrânul să se izoleze- în sala cu oglinzi. Câte nu se putuseră întîmpla? Se scârbise, poate, de lume. Nu mai suportase, poate, să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe dos. Dacă ai energia necesară pentru asta, n-o să te mai surprindă nimic. Vei înțelege de ce ai greșit când ai uitat că marile vanități îți cer să sacrifici vanitățile mărunte, că trebuie să te prefaci din când în când respectuos pentru a ajunge să nu mai respecți pe nimeni și să te prefaci din când în când modest pentru a căpăta dreptul la o trufie fără limite. Fiindcă, din păcate, până acum te-ai purtat ca un borfaș. Ai jefuit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
institut de învățământ. Al. Mânăstireanu P.S. Scuză faptul că pagina care ar fi trebuit să fie ultima a acestei scrisori a devenit prima. O mică neatenție pentru care cer scuze. Același Mă adresez și Doamnei, tov. dvs. de viață, cu respectuoase sărutări de mâini - felicitându-vă pentru sărbătorile creștinești, dorindu-vă „Mulți ani” cu sănătate deplină și mult spor material și mai ales de ordin spiritual în „Anul Nou 2011”. Același A.M. Am amintit la locul cuvenit că, la începutul lui
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să zâmbească... profesional care mă transportă după dorință. Lume suficientă la ghișeu, întreb cine e ultimul sosit și-l rog să mă recunoască în rândul solicitatorilor după el, în timp ce eu mă așez confortabil pe un scaun, de pe care se ridică respectuos un tânăr ce mă invită să iau loc... zâmbindumi. Nu trece mult și un bărbat în toată puterea cuvântului mi se adresează admirativ: „domnul profesor Cutare?”. Mă recunoaște că i-am fost profesor... cam de mult, îi citesc bucuria în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
arătat atâta ură, atâta opoziție, mi s-au adresat cuvinte ce m-au rănit în demnitatea mea de om, care am lucrat conștiincios făcându-mi o meserie nobilă de educator al celor ce acum sunt oameni responsabili și-și ridică respectuos pălăria salutându-mă cu bucurie în priviri. Fără să vreau mi-am pus întrebarea de ce atâta bucurie și respect astăzi și de ce atâta împotrivire și ură în trecut? Eu mă simt același om care am fost pe tot parcursul vieții
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]