14,792 matches
-
trupurile Întrebătoare spre sala de așteptare. Unul dintre oameni ajunse destul de aproape de fereastră ca să vadă și să examineze fața doctorului. Nu-i separa decât o distanță de câțiva metri, o foaie de sticlă, liniile desenate de gheață și aburul propriilor respirații. Dr. Czinner Îi putea număra ridurile feței, putea spune ce culoare au ochii lui și-i examina cu scurt interes profesional o inflamație de pe obraz. Dar de fiecare dată țăranii erau mânați Înapoi de cei doi soldați, care-i loveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
uriașă, cu stivele ei de saci, se depărtă de el În Întuneric. Nu avea senzația că se află Înăuntru. Se gândi că fusese lăsat În urmă, să o privească dispărând. Mintea i se Încețoșă și curând Începu să cadă, cu respirația tăiată, printr-un spațiu infinit, simțind În cap și-n piept un gol pătruns de vânt, pentru că nu reușise să se țină pe ceea ce era uneori un vapor, alteori o cometă, lumea Însăși sau doar un tren rapid din Ostende
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Mama și tatăl lui se Înclinară În fața sa, cu fețele lor brăzdate și supte, și Îl urmară prin eter, dincolo de vârtejul stelar, spunându-i că erau bucuroși și recunoscători, că el făcuse tot ce putuse, că fusese credincios. Rămăsese fără respirație și nu le putu răspunde, tras În jos de o gravitație ce-i provoca dureri imense. Voia să le spună că fusese condamnat tocmai de credința lui, că trebuie să te apleci când Într-o parte, când În cealaltă, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ridică În capul oaselor și sacul cu greutate scârțâi sub ea. Era singurul sunet ce se auzea; foșnetul zăpezii care cădea Încetase. Ea trase cu urechea și Înțelese, Înspăimântată, că era singură. Doctorul Czinner plecase; nu-i mai putea auzi respirația. De undeva, de foarte departe, prin Întunericul vag, ajunse până la ea zgomotul unei mașini care schimba vitezele. Ajunse lângă ea ca un câine prietenos, ce se gudură și adulmecă În jur. Dacă doctorul Czinner a plecat, se gândi ea, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nu. Cuvintele nu-i spuseră nimic lui Coral. Simțea o durere În piept. Când mașina Întoarse și-o luă În direcția Vienei, văzu cum dispar luminile gării și se Întrebă cu obstinată fidelitate unde o fi Myatt. Durerea Îi Îngreuna respirația, dar era hotărâtă să nu spună nimic. Să vorbească, să-și descrie durerea, să ceară ajutor ar fi Însemnat să-și scoată din minte, fie și pentru o clipă, fața lui. Urechile ei vor pierde sunetul vocii lui, care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
văzut la Londra. Ooops. Despre ce vorbea Pheobe acolo? Hunter era la Londra? Acum două săptămâni? Dar... mintea mea goni Înapoi În timp. Era acela... era acela weekendul În care nu putusem să dau de Hunter? Mi s-a tăiat respirația. Am Încercat să scotocesc În calendarul meu mental, să pun cap la cap datele... era aproape exact cu două săptămâni În urmă, nu-i așa, când un putusem să dau de Hunter... deși, cine știe ce puteau să facă două sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
doar: „El mi l-a dăruit.“ Parcă așa zise, cred... da... sau... — Da’ spune odată! o muștrului Lauren. Nu mă mai stresa atâta. Încerc să redau exact, replică Marci neliniștită. Am tras adânc aer În piept și mi-am ținut respirația, Înspăimântată la culme. —Așa, i-am spus Sophiei că „El i-a dăruit și soției lui același colier“, la care Sophia zise că El trebuia să facă asta după ce soția lui a văzut-o purtându-l la Megève. Ea crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ele fiind Îmbrăcate În bumbac bleumarin și alb. Mi-am Îndreptat binoclul către pupă, unde am văzut numele vasului. —„Au Bout de Souffle“, am zis eu cu voce tare. „Breathless“! Ce nume cool pentru un vas care chiar Îți taie respirația 1. —Nu-i așa? zise Hunter. Ce altceva se mai petrece pe acolo? Păi, văd o mulțime de membri ai echipajului care se agită pe puntea superioară, i-am răspuns, micșorându-mi ochii când priveam prin binoclu. Și mai văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mai degrabă vorba de un medicament, ceva, zice. Succinilcolină, probabil, ori că și-au administrat-o singuri, ori că le-a injectat-o cineva. E un agent neuromuscular inhibitor. Te relaxează atât de mult, că poate să ți se oprească respirația și să mori de anoxie. În legătură cu femeia, cea din spatele baricadei de la filmări, care a venit în fugă cu mâna întinsă ca să mă oprească, cea cu walkie-talkie, detaliile ar fi că avea părul lung și negru și un tricou mulat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fost găsit mort din cauze necunoscute. Din documente reiese că alcoolemia foarte mare ar fi putut provoca apneea în timpul somnului. E posibil să fi fost atât de beat, încât să fi adomit într-o poziție care să-i fi obstrucționat respirația. În orice caz, pe corp nu s-au găsit nici un fel de semne. În certificatul de deces nu figurează nici o cauză aparentă a morții. În timp ce trecem prin Illinois, Indiana și Ohio, Helen zice: — Nu l-am omorât în nici un caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
întreabă vocea. Și-i dau adresa barului de pe Third Avenue în care mă întâlneam cu Nash, barul de lângă spital. — Ce gen de urgență medicală? Patruzeci de majorete profesioniste afectate de insolație. O echipă de volei feminin care are nevoie de respirație gură la gură. O echipă de manechine care solicită o examinare mamară. Dacă au un asistent de ambulanță pe nume John Nash, îi spun, pe el trebuie să-l trimită. Dacă nu-l găsesc pe Nash, îi spun, n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
privește atent la picioare să vadă comenzile, apoi trage cu ochiul spre poziția vitezelor. Prinde un moment cînd vîntul se aude mai slab, calcă ambreiajul și bagă în viteză. Mașina pornește în derivă. Apoi, în încremenirea din interior, cînd orice respirație s-a tăiat, se aude un scîrțîit prelung de pinioane angrenate prost, Lazăr murmură o înjurătură, roțile din dreapta mușcă asfaltul cu dinții de zale, ca în sfîrșit, colosul de tablă să stea rebel, perpendicular pe vînt, urnindu-se cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe prohabul umflat al lui Dan. Cum era de așteptat, atunci când se urca la bordul lui Carol, amândoi aveau parte de o călătorie scurtă, cu eforturi minime de ambele părți. Colțurile gurii lui Dan se afundau puțin mai mult, iar respirația i se transforma într-un șuierat, după care se liniștea. La momentul potrivit, Carol se rostogolea la o parte, pentru a evita să aibă de-a face cu pata umedă de pe cearșaf. Incapacitatea lui Carol de a se revolta împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
centimetru nivelul vaginului, nervii periferici ai lui Dan erau prea amorțiți pentru a înregistra ceva. Și chiar așa a fost; mâinile lui se zbăteau ca un pește muribund în căutarea umezelii, din păcate insuficientă, care să-l țină în viață. Respirația lui Dan îi șuiera în ureche, atât de grea și duhnitoare, încât aproape că putea simți o sumedenie de microorganisme migrându-i spre creier. S-a bucurat când degetele lui i-au coborât din nou pe spate, spre fese, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de pe exteriorul coapsei acestuia. Apoi, dintr-odată, liniște. Murmurul se întrerupse brusc, ca și cum cineva i-ar fi pus lui Margoulies o compresă cu eter pe față, iar mâinile i se îndepărtară de piciorul pacientului. Bull așteptă. Și așteptă. Auzea doar respirația lui Margoulies, care devenise apăsătoare, grea și șuierată. Bull stătea liniștit, așteptând cu stoicism concluzia doctorului și dorindu-și, desigur, să nu aibă vreo erecție. Se uita la tencuiala de pe perete, strânsă în grămăjoare de forma unor mici stalactite. Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
avea de unde să aleagă. Alan își umezi vârfurile degetelor cu propria salivă și le frecă de labiile depărtate ale lui Bull. Introduse un deget în vagin, în căutarea himenului. Un alt deget pipăia protuberanța alunecoasă a clitorisului. Alan era liniștit. Respirația lui Bull devenise profundă și ritmică, fiecare suflare venea din adâncul abdomenului. Alan apucă vârful propriului penis și îi împinse capul înăuntrul lui Bull. Acesta oftă, Alan rămase nemișcat, încordând și relaxând mușchii, permițându-i lui Bull să se deprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Podul Sinucigașilor. Parcase pe o stradă din apropiere și o pornise de-a lungul podului. Sub el, luminile Londrei se întindeau într-o mare de wați. Pâlpâiala lor era vinovată pentru aspectul vast al orașului. Bull îi auzea vuietul depărtat, respirația de noapte, tusea sfârșită. Era genul de trădare pe care nu o suporta. Ar fi îndurat orice altceva - chiar și gândul dătător de fiori al pedepsei ce va veni, de dimensiuni uriașe -, dar nu trădarea. Nu mai voia să trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
600 m deasupra nivelului mării. Presiunea scăzută, densitatea redusă a aerului și un conținut de oxigen cu 25-30% mai scăzut față de nivelul mediu din țară, le creează celor abia sosiți pe podiș stări mai neplăcute cu dureri de cap și respirație accelerată, dar din fericire, după o zi de odihnă, simptomele se atenuează sau dispar treptat. În Tibet, cea mai bună perioadă pentru excursii este intervalul aprilie-octombrie. Lhasa (Foto: Wang Zhi) Lhasa înseamnă în limba tibetană " Așezarea sfântă a nemuritorilor". Este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
vieții sale, în timpul formei sale embrionare și provine de la părinți, putând fi echivalată cu moștenirea genetică, iar restul de qi necesar se obține din aer și din hrană. Astfel, dacă am moștenit o bază puternică, trăim corect, facem exerciții de respirație, ne alimentăm adecvat, energia din noi, cea care ne hrănește, va fi puternică, iar corpul și spiritul nostru vor fi sănătoase. Metode de diagnosticare în medicina tradițională chineză Toate cunoștințele medicilor din Tibet, India, China, Japonia, Thailanda erau bazate numai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în organele interne ale omului. Prin metoda examinării prin mirosire, medicul depistează boala după mirosurile emanate de organele interne, precum sânge și alte substanțe lichide, și de eliminările reziduale ale pacienților. De asemenea, examinarea sunetelor emise de bolnavi prin voce, respirație, tuse și altele, pot da indicii despre unele boli. Prin metoda consultării prin dialog, a chestionării, medicul dialoghează cu pacienții sau cu alte persoane care cunosc situația acestora, despre cauza, evoluția, starea actuală și procesul de tratare a bolii. Informații
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
politico-gazetăreasco-folclorică selecționată cu ecusoane nu pare a avea vreo treabă nici cu măreția, nici cu sfințenia lui Ștefan. Influența spirituală a serviciului divin asupra lor nu poate fi decât nulă. Dincolo de ziduri însă, dau peste o priveliște care îmi taie respirația. Răspândiți pe dealurile din jur, în haine de oraș sau în splendide costume naționale scoase din lada de-acasă, veniți cu rulota sau pe jos, unii lângă cortul în care dormiseră peste noapte, mii de oameni stau nemișcați și ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
de privirile muritorilor, în care Cristos și cu mine ne împărțeam pumni. Mint cu nerușinare. În vremurile alea, poate pentru că, după cum v-am spus, Cristos era locul de unde urla Bau-Bau, sufeream de aceeași încremenire neputincioasă care-mi paraliza până și respirația (este deci o dovadă de impostură să pretind că și eu puteam să lovesc cu pumnul). Singura persoană care-mi dădea de știre rânjind că știe ce se întâmplă între mine și Cristos era sora lui îmbrăcată-n roșu, Luminița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și să mă scuipe ei pe mine; pe Cezărică l-am scuipat ultimul, ca să se pună, iar eu să-ncerc s-o conving să intre și cu mine-n șifonier și să mă țină strâns, strâns, până să-mi stea respirația; mi-a arătat cotul, era micuț, ascuțit și roz, mi-a scos limba; tortul o fi fost de fructe? de ciocolată? asta nu-mi aduc aminte. EPISODUL 2: ne aflăm în plină pauză mare, afară e frig, pe coridoare e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
atunci ca printr-un tobogan de lemn o alunecare încetinită visată ca printr-o cochilie căptușită de întuneric luminată de neoane coboram serpentinele spre înserarea întoarsă (nu știu de ce mi se părea ca o) membrană (în fine) prin care pulsa respirația unei ființe uriașe și ascunse de dincolo de marginile prăpastiei de unde mai fumega încă cenușa unui foc Ioan (Ioan era un fel de sfânt căruia îi scriam eu poeziile) de unde limbile dracilor încolăciți continuau să lumineze. Aveți tot dreptul să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dar ceva îmi spune că suprapun imaginile și lucrul ăsta, imaginile suprapuse, e ultimul de care am nevoie acum. Nu așteptam nimic, visul își încetinise pulsațiile - aici poezia nu minte deloc (exista o ființă uriașă căreia îi mai simțeam încă respirația pulsând) -, stăteam pe scaun, la masă, cu privirea în gol, până ce golul ăsta m-a absorbit cu totul, cât să realizez că ceea ce priveam era muștarul dintr-un borcan. Nu știu dacă ați avut vreodată curiozitatea să observați ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]