1,532 matches
-
Daciei. Până la urmă, colonelul Boteanu, în maieu și pantaloni de pijama, coborî în spatele blocului, îl dădu la o parte fără o vorbă pe Emil Popescu și, cu un singur gest, parcă de magician, pe care-l făcu în obscuritatea motorului, reteză sunetul, după care plecă disprețuitor. Cu urechile încă țiuind, cei doi putură în sfârșit să audă ce strigau cei de la balcoane. Nu erau lucruri plăcute. În acea zi, Emil Popescu nu mai dădu la serviciu randamentul obișnuit, în fața planșetei, privind
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ca un lințoliu pestriț, își pierdu cunoștința. Când se trezi, se făcuse ziuă, dar umbra tremurată pe iarbă a Daciei îl ferea de discul topit al soarelui. Era plin de sânge. Se ridică și privi monstrul din mașină. Ciotul de unde retezase acele degete uriașe se cicatrizase deja și, asemenea unor unghiuțe, mlădițele altor degete începuseră să înmugurească în loc. Profesorul începu să plângă penibil, sughițând și înecîndu-se. Nu se mai simțea în stare de nimic. Lumea i se părea un infern de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prin ploaia măruntă, dar nu întîlni decât aceeași stradă îngropată în noroi, pe alocuri înecată în băltoace. Aproape că nu auzi zgomotul bucăților de tablă: căzuseră pe molozul din curte. Dar în clipa următoare își dădu seama că bradul fusese retezat și că încercaseră chiar, deși fără succes, să-i smulgă rădăcinile. Alte două camioane goale se opriră, fumegând, în fața casei, și Ieronim căută un alt loc, ca să poată privi mai bine. Câțiva lucrători cu căști de metal apăruseră din spatele casei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
așa ușor viză la plecări și lui, și nevestei... Lucruri care sunt spuse îndeobște de oamenii invidioși... Te rog, la mine să nu vii cu asemenea porcării, numai ca să mă ții pe mine închisă în turnul de fildeș - i-am retezat-o ! Tot de la voi îl cunosc, din casa mamei tale, și ce rău facem că ne plimbăm și noi prin parc ? Ne mai aerisim, mai schimbăm o vorbă ! Pentru că asta era tot ce făceam, madam Delcă ! Ce altceva să fi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cărnoși ; e cald aici, cu toate că a lăsat transperantele. Cineva - vecinele, desigur - a tuns-o, și în locul nodului care îi strângea la ceafă părul creț, așezat singur în cute ondulate pe tâmple, șuvițe, inexplicabil de rare și de drepte, îi atârnă, retezate lângă lobul urechii. Cărarea, trasă chiar prin mijlocul capului, lasă la vedere țeasta, veșted-roză. — Ai dat și ligheanul alb, de faianță ? Aveai un lighean alb, de faianță, cu flori roșii și mari și o cană la fel, înaltă... Le țineai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cozi uriașe de păun, aeroplane, baloane, și așa mai departe. Podeaua și mobilierul din băi erau acoperite cu blană, iar feluritele nișe, protejate prin grilaje din fier forjat, cu modele orientale. Bazinele (negre) erau îngropate și aveau forma unor bărci retezate la capete. Erau îndeajuns de adânci și de largi pentru ca un înotător să-și poată permite câteva mișcări. Numai robinetele grele, aurii, în stil eduardian, evocau un gust mai tradițional. Acestea au fost instalate din greșeală, spre indignarea arhitectului suedez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se vorbește... — Ție îți pasă de tine, îl întrerupse Alex. — Desigur că mă gândesc și la mine. Unii spun că a făcut un act de eroism, salvând-o pe Stella... începu Gabriel. — Știi bine că nu asta se spune, îi reteză Brian vorba. — Nu contează ce le place oamenilor să bârfească, interveni Alex. Cunoștințele pe care le întâlnise la Institut îi adresaseră și ei remarci de simpatie, dar le zărise și sclipirea din ochi. Se părea că, la nivelul superficial la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
distanți. „Trebuie să renunț la amândoi, își spunea Pearl stând pe cărarea verde, acoperită cu mușchi, și privind printre copaci, la pajiștea care se răsfăța sub soarele de aprilie. Trebuie să renunț la amândoi. Trebuie să termin cu toate, să retez răul de la rădăcină și să devin altă persoană.“ Quelconque une solitude Sans le cygne ni le quai Mire sa désuétude Au regard que j’abdiquai Ici de la gloriole Haute à ne pas toucher Dont maint ciel se bariole Avec les
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
George. Dac-aș înota departe, tot mai departe, tot mai departe, aș muri de epuizare și atunci aș sfârși cu obsesia Rozanov. A, dar în cazul ăsta s-ar numi că a învins el! Și are vreo importanță?“ Se îndepărtă, retezând cu brațul crestele înspumate, mai departe, tot mai departe, către împărățiile mării în care uscatul nu a fost niciodată văzut și nici nu s-a auzit despre el. Deodată, în găoacea verde, legănată, dintre două valuri, văzu jos, sub el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înțeles sau, cel puțin, expus prin transcrierea discuției care a avut loc în acea seară, după cină, între mine și Stella: Văd că ți-ai adus aici figurinele netsuke, vechii mei prieteni. Da... Îmi place cu deosebire demonul care-și retează capacul oului fiert. Cred. Ești singura persoană care s-a uitat cu adevărat la ele. Îmi pare bine că le-am salvat de George, tare i-ar mai fi plăcut să le sfărâme. Mai devreme sau mai târziu, cu certitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
stare mult mai încrezători și mai dornici să pună iar umărul la împlinirea visului suprem: țara întreagă și poporul întreg. Numai că, uneori, sorta omului intră și sub stăpânirea răului. Gândul cel bun nu se mai poate realiza, iubirile sunt retezate fără milă. Nici viețile oamenilor nu se află dincolo de primejdie. Ieșiți din spital, cei doi au cerut să fie repartizați în aceeași unitate. Au fost trimiși la compania 7 din Regimentul 43/59 Lupeni, din Divizia 17 Infanterie. Așa
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
legături) dintre abdomenul dumneavoastră și acele lucruri, acea sferă). Stringurile să vi le imaginați ca niște rădăcini de copaci, bine ancorate în abdomenul dumneavoastră. Rugați-l apoi pe Arhanghelul Rafael să taie complet TOATE acele stringuri. După ce toate vor fi retezate observați cum sfera cu lucrurile respective în interior (în exemplul meu țigările) se îndepărtează de dumneavoastră cu ușurință. Apoi îl rugați pe Arhanghelul Rafael să vă tămăduiască abdomenul. Observați-l cum vă înconjoară abdomenul cu lumină verde smarald și vă
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
venea deloc să râdă. Ba chiar am surprins-o uitîndu-se în jur, ca și cum ar fi vrut să vadă publicul. ― O cunoști pe acuzată? am început seria întrebărilor. Surprinsă, mai mult bâigui răspunsul: ― Nu prea. ― Ce înseamnă "nu prea"? i-am retezat-o destul de sever. Ai întîlnit-o vreodată? ― Nu. ― Ai stat de vorbă cu ea la telefon? ― Nu. ― Atunci ți s-a vorbit despre ea? ― Da. ― Cine ți-a vorbit? Eleonora mă privi atent, ca și cum vroia să se convingă de faptul că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
răvășită, de nerecunoscut, și ochii tulburi care fixau ceva fără încetare. Abia după un timp m-am întors să văd ce privea ea. Atunci m-am lămurit. În fața noastră era un deșert. Pădurea se termina brusc, ca un picior amputat, retezat de șacali. Și cât vedeai cu ochii se întindea un pustiu nesfârșit în care nu se zărea nici un arbust, nici o umbră. Doar galbenul ars și obositor al nisipului abrutizat de soare. Aproape mașinal, m-am aplecat, am luat un pumn
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
gura ei! ― Bine, am să plec, dar nu m-ai întrebat pentru ce am venit. (Cînd o afla că am de gând s-o iau de soție are să leșine, fără îndoială.) ― Nu știu și nici nu mă interesează! mi-a retezat-o brusc. Am surâs. Eram prea sigur de mine, ca s-o iau în serios. Probabil că acest surâs al omului călare pe situație care miji impertinent pe fața mea o durea, o jignea chiar, în contrast cu suferința ei. De aceea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
foamea și pe urmă dragostea. Voi le inversați întotdeauna. Și dă-i, dă-i, mi-a făcut o morală aspră și cât se poate de paternă. Îl ascultam posomorât și când sfârși (și era sigur că mă convinsese) i-am retezat-o brusc. ― Ei bine, sânt hotărât să mă însor! ― Dacă ești așa de hotărât, ce rost mai avea să mă întrebi? ― Și dumneata când ai luat pe mama ai trecut peste voința părinților. Tel père, tel fils! L-am văzut
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
imediat. Aș fi crăpat de ciudă scăpând o ocazie atât de rară de a pune mâna pe locuința lui Coleșiu. Tata sosi fără întîrziere și după câteva zile de tratative ajunse la înțelegere. Moștenitorul căruia îi crăpa buza după bani, reteză din preț și ne vându casa cu o jumătate de milion, așa cum voia tata. Dacă ar fi stăruit o obținea poate mai ieftin. Așadar, cuibul unde ne adăpostisem dragostea, în care avusesem pe Mihaela și unde trăisem cele mai senine
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
te provoc la duel, deși aș fi fost îndreptățit s-o fac, pentru că te-ai amestecat în viața mea și mi-ai distrus căsnicia... ― Eu... să... să vedeți... se bâlbâi el nevolnic... ― Nu mă întrerupe, n-am terminat, i-am retezat-o cu asprime. În urma celor petrecute știi care este datoria dumitale? ― Dar, vă rog, nu s-a întîmplat nimic incorect... Să vă explic. ― Nu am nevoie de explicații. Incepînd de azi m-am despărțit de soția mea. Ea nu poate
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de grație. Cui i-ar fi trecut prin minte așa ceva? Dar inconștientul meu calculase cu precizie teribila lovitură, situînd-o într-adins la urmă, încredințat de consecința ei catastrofală. Acum stau și mă întreb: cum a fost cu putință să-mi retez creanga de sub mine fără a avea în vedere urmările la care mă expuneam? Pentru că repet, n-am avut absolut deloc conștiința catastrofei care mă aștepta sau pe care, mai bine-zis, mi-o pregăteam singur, pe îndelete. Ei, bine, toate au
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
deceniu e sănătos să ți amputezi întru autoprotecție câte-o plăcere mortală (fumatul, dulciurile, cafeaua, alcoolul și ce s-o mai găsi să te anihileze), normal ar fi ca gazetarul impenitent care ai fost până la 60 de ani să-și reteze periodicitatea, în favoarea eseisticii de plă cere, cu apariții aleatorii și subiecte aiurea, când, cât, cum și unde-o da Dumnezeu. Vezi bine că trag nădejde ca până la mormânt să mi se tot întâmple săptămânal câte ceva demn de adnotat, numai că
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
în veci! Mergeam orbește, pas cu pas, dureros împins de următorul. În spate, cu luminile reduse, mașina neagră, neagră, neagră... Postfață De unde, Doamne, să încep acest sfârșit? Poate de la întâlnirea unei părți din familie prin '52 în jurul mesei din salonul retezat de glasvand, hotar de sticlă pentru două chirii. Noi de-o parte, dincolo domnișoara Maria Vartic, cum aveam să aflu târziu, o eminentă profesoară și colaboratoare pe vremuri la reviste literare de prestigiu. Întingeam pâinea de tichet prin sosul repetabil
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
sama, părinte, vodă i-a găsit vinovați doar pe preoți, iar pe boieri i-a lăsat în bună pace, cu toate că însuși spune: „și până întratât unii din boieri s-au ispitit să bată și slugile sfinției sale”. „Poate le-o fi retezat capetele celor vinovați. Mai știi?” Poate! „Știu că multe feluri de danii domnești ai întâlnit, printre care și cele de sălașe cu țigani robi. Aceștia erau dăruiți ba cine știe cărui mare dregător domnesc, ba către vreo mănăstire, ba...Multe asemenea danii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
fără de care, înainte, nu mă puteam concepe. 31. Julius a încercat să dreagă, cumva, o glumă nereușită ("Sunteți mai bolnav, se pare, decât bolnavii pe care i-ați tratat", i-a spus într-o după-amiază), dar doctorul Luca i-a retezat-o scurt: "Dacă vrei să te iert, vino cu mine. Am descoperit o tavernă unde mușteriii sunt serviți de femei drăguțe și se poate gusta un vin pe cinste". Din centru, au pornit-o spre partea vestică a orașului. Undeva
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
un spadasin Îi tăia altuia urechea și ardea de dorința de a-l lăsa pe Julius fără o ureche, bineînțeles nu de-adevăratelea, fiindcă puseseră dopuri de plută În vîrful bețelor. Așa se jucau În recreație, grasul Încercînd să-i reteze urechea lui Julius, iar Julius provocîndu-l mereu la duel. În dimineața asta Îl așteptase cu nerăbdare, dar uite că acum venea În fugă și-i anunța vestea unei provocări mult mai importante. Arzubiaga spuse că el rămînea acolo, era ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era prietenul lui... — Martinto e prietenul tău, nu-i așa, darling? Îi era foarte greu să țină minte toate numele astea... „Nu-i prost de loc mucosul ăsta“, se gîndea Juan Lucas ascultînd povestea, la urma urmei și Martinto Îi retezase pînă atunci urechea dreaptă de nouăsprezece ori și el nu reușise decît să-l Împungă În burtă de unsprezece. Figura cu nisipul o Învățase de la Cornell Wilde la cinematograf și se săturase de nerușinarea grasului, care nu respecta nici una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]