4,052 matches
-
așa că te simți grozav când vezi că părinții tăi sunt așa de Îndrăgostiți unul de altul după atâta timp? Îi șopti Sam lui Ruby la un moment dat. Ruby Încuviință. În prima jumătate a serii, mătușa Sylvia a fost destul de retrasă și - exact cum prezisese Ruby - comportamentul ei față de Sam fu impecabil. Nu a avut nici explozii de afecțiune, nu-l ciupi de obraz pe Sam, nici măcar nu-i șopti despre catering pentru nuntă. Apoi, după ce dăduse pe gât câteva pahare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
meu și pe cele ostile, atât de iritante încât au devenit de nesuportat. Nu știu ce părere ți-ai făcut despre mine, dar pot să-mi imaginez. Aceea că sunt un tată responsabil, dotat cu un sardonic simț al umorului, dar prea retras. Ai cu mama ta o legătură puternică, conflictuală uneori, dar vie. Eu am fost un costum de haine bărbătesc, atârnat alături de relația voastră. Mai mult decât persoana mea, despre mine au povestit absențele mele, cărțile, impermeabilul agățat la intrare. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
-o. — Te-au dat afară? — Nu, de ce, par una care a fost trimisă la plimbare? Iau pâinea și încep s-o tai. Ea se află în spatele meu, somptuoasă ca întodeauna, femeia care umple locul cu prezența ei. Dar pare mai retrasă, neobișnuit de rezervată, aplecată deasupra cratiței, deasupra tocăniței de miel de care are o grijă deosebită. Trebuie să-i vorbesc, trebuie să-i spun că voi pleca. Nu voi mai fi bărbatul acestei case. Ne așezăm la masă. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
foșnesc alături fără să ne bage în seamă. Acum, în sfârșit, cerul curge încet, ca o rufă stoarsă care-și lasă ultimele picături. — Ce este? Arată-mi. Suntem iarăși noi, încă o dată așezați într-un bar, la masa cea mai retrasă. În spatele Italiei se văd lambriurile închise la culoare. Masa îngustă e udă de coatele noastre ude. Sub masă genunchii ni se ating, în timp ce pe tălpi ni s-au lipit câteva șervețele de hârtie. Am făcut greșeala să așez punga sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
sală mare și tristă, se aflau câțiva oameni așezați ici-colo, puțini mâncau, cei mai mulți aveau în față doar carafa cu vin, priveau la un televizor așezat la înălțime, care transmitea un meci de fotbal. Ne-am așezat la masa cea mai retrasă. Cineva și-a întors privirea spre noi, o privire fără interes care s-a întors imediat spre ecranul televizorului. O femeie a ieșit din bucătărie ștergându-și mâinile de șorț. Avea o față de țărancă, aureolată de un păr gri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu precădere despre sine, nu numai în romane și nuvele, ci în toate scrierile sale, cu convingerea că „e mult mai bine să-ți petreci viața autobiografiindu-te decât să ți-o petreci clevetind despre aproapele, așa cum și-o petrec oamenii retrași și demni care-și ascund cu migală intimitatea“ și cum fac și mai toți spaniolii, pradă acestui viciu național. S-a exprimat pătimaș, vehement și fără ezitare, filozofic și politic, până în preajma morții, direct sau, ca în rimanul acesta, antifrastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
duceau pesemne dorul pădurii îndepărtate, îl atrăgeau cu o forță misterioasă. În coroanele lor cântau câteva păsări, urbane și ele, învățate să fugă de copii și să se apropie uneori de bătrânii ce le oferă firimituri de pâine. De câte ori, șezând retras și solitar pe una dintre băncile verzi din piețișoara aceea, nu văzuse incendiul asfințitului pe un acoperiș, iar uneori, reliefându-se pe aurul învăpăiat al superbei împurpurări, conturul unei pisici negre pe hornul unei case! Și între timp, toamna, ploua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
acord cu ce v-a spus Liduvina mea, și anume că trebuie să vă apucați de politică. XXI — Da, ai dreptate - îi spunea don Antonio lui Augusto în după-amiaza aceea, la Club, între patru ochi și într-un colț mai retras -, ai dreptate; e un mister dureros, foarte dureros în viața mea. Ceva, ceva ai ghicit. Rareori mi-ai vizitat bietul cămin... cămin?, dar pesemne ai observat... Da, ceva ciudat, plutea acolo nu știu ce tristețe care mă atrăgea... — În pofida copiilor, a bieților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fiind aceeași. Le Împărtășea aceste gânduri fetelor, dintre care două le acceptau, iar a treia Îl făcea naiv și se mulțumea să-i coasă cămașa, dar În toate astea Fima vedea doar diferite forme ale unei idei unice. Fata cea retrasă, Yael Levin din Yavniel, nu se sfia să li se alăture când Înotau dezbrăcați În nopțile calde, cu lună, În apele vreunui iaz sau ale vreunui râu. Odată văzură din depărtare un ciobănaș de vreo cincisprezece ani, satisfăcându-și poftele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de câte ori am spus eu „Sunt În Întârziere. Trebuie să fug“. Dar de ce? Încotro? În ce scop? Fără Îndoială că și ministrul Rabin trebuie să fi simțit aceste emoții primare acum o mie de ani, pe când era doar un puști roșcovan, retras, un copil desculț, pistruiat și slab, și stătea Într-o curte dosnică din Tel Aviv, Între frânghiile de rufe, Într-o zi de toamnă, la ora șase dimineața, și Îi trecea pe deasupra capului un stol de cocori albi printre norii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
recomanda jigot-ul sau pulpa de miel - să se poată rumeni uniform. Deși casa construită din cărămizi refractare, lemn și plăci de beton, emanând un vag aer nordic, era modestă, Erich Hackler - care fusese, bineînțeles, și el invitat și stătea mai retras - a simțit aprecierea prietenilor lui W. față de noua lui casă, lucru pe care nu-l observase la inaugurarea vilei sale. Nici o clădire nu i se pare destul de mare, spuse el, lui îi trebuie încăperi înalte, deschise ca să se simtă bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Vladimir Beral cânta la pian faimosul menuet de Paderewsky. Eva îl fredona cu buzele strânse, în timp ce doamna Pipersberg juca în cărți cu bărbații, îmbrăcată decent și învăluită într-o demnitate de veritabilă marchiză. Singură Nora nu ceda insistențelor. Se așeza retrasă, cuminte, îmbrăcată cenușiu sau în culori apropiate de această nuanță, alături de Mariana, o studentă felină, cu părul ca de cânepă, cu toate trăsăturile feței compromise, mlădioasă ca un bici de lux și albă ca o franzelă nerumenită. Din cauza sufletelor noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mir că ai avut răbdare să-i citești povestirile alea nesărate, zise Alice țâfnoasă. Gelozia ei era atât de transparentă, Încât Îi dădea posibilitatea să o tachineze, la rândul lui, luând În râs subiectul. Dat fiind că ducea o viață retrasă, aventurându-se doar arareori să iasă din casă, pericolul ca Alice să Încurajeze bârfa londoneză era mic, dar nu o putea Împiedica să facă aluzii Întunecate În scrisorile către William. Fenimore știa, desigur, de prezența surorii la Londra și dedusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
tușa urbană - a dat dovadă de o virilă cutezanță; nu a șovăit să oprească un taxi, care l-a dus mai târziu până În fața pensiunii de familie din Maipú 900. Un zefir prielnic Îi sufla În vele: În azilul acela retras, pe care turma trecătorilor motorizată de zeul Parai poate că nu-l arată cu degetul, locuia și Încă mai locuiește Miss Amy Evans, libelula care, fără a renunța la propria sa feminitate, prinde zările din zbor și iscodește climatele, lucrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să mă adun. —De exemplu? a insistat el. —Să ții la oameni și apoi să-i pierzi, să mă fac de râs, să sufăr, să sperii oamenii și să-i pun pe fugă, să fiu prea directă, să fiu prea retrasă... i-am explicat lăsând fraza neterminată. Vrei să continui? Pot să-i dau înainte încă vreo câteva ore. Nu, e în regulă, a zis el. Tuturor ne e frică de lucrurile astea. Da? l-am întrebat surprinsă. — Sigur că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
era, dar, dacă își lua un pahar pe care îl tot ducea la buze prefăcându-se că soarbe, nimeni nu-l mai întreba nimic și nimeni nu mai era cu ochii pe el, pentru că înțelegeau cu toții plăcerea degustării licorilor tari, retras, prin urmare, cu un pahar în mână în vreun ungher, oriunde se nimerea, nici măcar în mod obligatoriu într-un ungher, ci pe un colț de pat sau pe o pernă sau cel mai adesea pe jos, dar întotdeauna într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
câteva partide pe drum cu bunica. Nici unul din noi nu cunoștea deloc regulile, dar nu voiam să recunoaștem asta unul față de celălalt și reușeam să ne descurcăm improvizând: o combinație între jocul de dame și de fotbal cu pioni. Mama, retrasă și gânditoare ca întotdeauna, se uita pe geam: sau poate că asculta conversația din față. — Ce se-ntâmplă? spuse bunicul. Vrei să faci economie de benzină? Tata nu-l băgă în seamă. Aici poți să mergi cu optzeci la oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de interes. — Mark Winshaw de la Vanguard? — Sper că îi sunteți cunoscut domnului Winshaw. Ați făcut cu el afaceri în câteva rânduri. — Da, o dată sau de două ori. E acum aici. — O, da, puteți fi sigur. Dar îi place să stea retras. De fapt, iau cina cu el diseară. Să-i transmit salutări? — Vă rog, spuse Graham; apoi ezită înainte de a se interesa cu îndrăzneală: E o întâlnire de afaceri, presupun... — Într-un fel, spuse Louis. Aparțineam amândoi unei anumite organizații: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
gropi, unde pămîntul fusese săpat În diverse locuri, pentru a umple saci cu nisip. Încercară să se țină departe de zonele cele mai afectate, mergînd mai mult sau mai puțin fără vreo țintă anume, dar luînd-o, oricum, pe alei mai retrase. La intersecția a două alei late o luară spre nord; drumul le duse Înainte apoi În jos, printr-o pădure, iar după cîteva alte minute ieșiră la un lac. Apa era Înghețată pînă la malul celălalt. Vreo douăsprezece rațe stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mai liniștit, iar cel de după el și mai liniștit; unele becuri se defectaseră, așa că-l traversă aproape pe Întuneric. Erau mai mulți soldați aici, dar probabil că se urcaseră Înaintea celorlalți; nu aveau chef de glume și stăteau cu genunchii retrași, cu mantalele cenușii strînse În curea, cu capetele coborîte, Încercînd să doarmă. Viv trebui să-și croiască atent drumul, Înconjurîndu-i, pășind cu greu printre ei, Întinzînd mîinile să se țină de pereți și ferestre cînd trenul tremura și se clătina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
l-aș folosi la gătit, pentru asta aș folosi unul cu cuptor dublu Neff, aș scrie datele pe etichetele cu gem de mere culese din grădinile Întinse cu pomi fructiferi maturi În timp ce copiii mei se joacă fericiți Într-un colțișor retras, tapisat cu materiale de bun-gust. „Revista porno a lui Kate“. Așa-i spune Richard broșurii lui Jameson de câte ori dă de câte un exemplar dosit sub partea mea de pat. Are dreptate. Toate pozele alea la care-ți lasă gura apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Creștinul trebuie să mediteze și să urmeze mereu marea smerenie a Fecioarei Maria, pe care o vedem descrisă de Sfintele Scripturi ca fiind mereu liniștită, avînd pace, într-o nesfîrșită odihnă, din propria-i alegere și ducînd o viață umilă, retrasă și în liniște, din care nu poate fi desprinsă decît de glasul Domnului său, din simțăminte de milă pentru cumnata sa Elisabeta. Judecînd omenește, cine ar putea crede că în Sfintele Scripturi se povestește atît de puțin despre cea mai
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
scurt, să se comporte față de aceștia cu atîta iubire încît aceștia să se simtă mulțumiți de el. Să aibă vorba dulce, plină de sfîntă înțelegere și adevărată zidire pentru toți cei cu care are de-a face. De dragul unei vieți retrase, să se ferească să aibă de-a face cu acei față de care n-are nici o îndatorire. a) Același principiu să fie aplicat și în ceea ce privește starea primită de la Dumnezeu și să-și ocupe bine tot timpul îl va face pe Creștin
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
să îmbrățișeze numai atît. B. Deși creștinul nu încearcă să facă nimic însemnat de unul singur, pentru că singur nu poate face nimic, deși își îndeplinește cu dragoste și mulțumire numai îndatoririle cerute de starea sa, deși își alege o viață retrasă și pe cît posibil singuratică, tăcută și ferită de privirile altora, totuși el nu este nepăsător față de binele și răul fraților săi. El se roagă pentru aceștia, îi arde inima pentru binele lor, e mereu gata să facă tot ce
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
recuperator, împinge cartușul din încărcător în camera cartușului, închizând partea dinapoi a țevii. Un alt cartuș din încărcător este ridicat de către arc. Gheara extractorului se prinde de gulerul tubului din camera cartușului, percutorul, sub acțiunea arcului său, rămâne în poziția retras, iar cocoșul rămâne în poziția armat. Pe timpul tragerii se apasă pe trăgaci, puntea acestuia acționează nuca care iese din crestătura de armare a cocoșului care, sub acțiunea arcului său, se rotește brusc pe ax în direcția către înainte și lovește
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]