2,703 matches
-
încărcate” de ispita poeziei și a gândului poetic. În universul poetic al scriitoarei, semioza infinită dezvăluie sintagmele izotope ale iubirii: „picuri de mir”, „simfonie”, „vis”, „fereastră” deschisă spre absolut, „sentiment” „înflorit”, „floare”, „zăpadă” a „“sufletului curat”, „fărâmă de azimă”, „descătușare”, „reverie, „cântare”, „dor”, “prezența celuilalt”, „minunat dor”, „dor de viață”, „mister”, „mirific cântec”, „cântec lin pe strune de vioară”, „pace”, „a inimii văpaie”, „imn divin”, „imn de slavă”, „colind”, „templu sacru”, „teluricul iubesc” în care se scufundă eternitatea, „mirajul fericirii”, „liniște
POETICA SIMFONIEI IUBIRII DIN STIHURI – COMORI DE MIR de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359153_a_360482]
-
Călinescu pentru care poezia este o cântare a lumii în cuvinte magice: „Dacă educația poetică trebuie să ne învețe să sărim peste falsele obstacole și să descoperim în lucruri mesajul lor poetic, atunci actul poetic se dovedește a fi o reverie a contemplării lumii care oferă revelația visului cântecului poetic.” Această sugestie a definirii actului creator o găsește Călinescu în versurile lui Eichendorff, pe care le consideră un moto al discursului său critic despre universul poeziei: „În fiecare lucru doarme un
POETICA SIMFONIEI IUBIRII DIN STIHURI – COMORI DE MIR de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359153_a_360482]
-
discursului său critic despre universul poeziei: „În fiecare lucru doarme un cântec/ visând neîntrerupt/ dacă nimerește cuvântul magic/ lumea începe să cânte” (G. Călinescu - Universul poeziei, Editura Minerva, București, 1973, p. 114). Poezia Georgetei Minodora Resteman poate fi considerată o reverie a contemplării lumii interioare. În sufletul ei „doarme” un cântec al iubirii, „tradus” în limbajul poetic prin cuvinte magice, prin rime - ispite ale cuvintelor - încărcate de semnificații și de sugestii magice. Chiar și Ardealul „doarme” ascuns în centrul labirintului din
POETICA SIMFONIEI IUBIRII DIN STIHURI – COMORI DE MIR de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359153_a_360482]
-
acest al doilea Cosmos al poeziei nu intră, prin urmare, decât elementele de biografie, nimic inert și fără semnificație. Celălalt univers e mai bogat și plin de obiecte indiferente”. (op.cit., p.113) În accepție călinesciană, poezia Georgetei Resteman este expresia reveriei poetice asupra solitudinii omului în cosmos. Și dacă, după cum afirmă Călinescu în opera citată, „singurătatea poeziei și a visului ne scoate din jalnica noastră singurătate”, poeta se situează în acest al doilea cosmos în care nu mai este înconjurată de
POETICA SIMFONIEI IUBIRII DIN STIHURI – COMORI DE MIR de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359153_a_360482]
-
și a visului ne scoate din jalnica noastră singurătate”, poeta se situează în acest al doilea cosmos în care nu mai este înconjurată de lucruri indiferente, ci de emoții ascunse, 'adormite' în lucruri care-i dau 'ideea sufletului' ei”. Identificăm reverii și ecouri eminesciene în „Acasa” de suflet a autoarei: „E-o liniște care aduce frumosul în suflet, dorința-n priviri,/ Doar un dangăt de clopot se-aude departe pe deal,/ Din coșuri ies pale de fum, la geamuri răsar amintiri
POETICA SIMFONIEI IUBIRII DIN STIHURI – COMORI DE MIR de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359153_a_360482]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > REVERIE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 761 din 30 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Și vin din nou după amiezi Cu dor de ducă și zăpezi Pe care domnule ministru Mi le voi trece-ntr-un registru La fel
REVERIE de ION UNTARU în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359268_a_360597]
-
iar dorinți nedeslușite Vin datorii să și le-achite Amiezi în care amintiri Predau ținutul la fachiri Ce se-ngrijesc numai de dări În fiecare ins, cărări Trasează hărți necunoscute Pe care-apoi vânează ciute, Străini, de dincolo de mări Referință Bibliografică: Reverie / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 761, Anul III, 30 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
REVERIE de ION UNTARU în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359268_a_360597]
-
Acasa > Versuri > Visare > REVERIE Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-e iarnă, îmi ninge, frigul e cumplit, E vremea de întors în amintiri, Desfac la gura sobei jurnalul prăfuit Și se deschide la fila
REVERIE de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340350_a_341679]
-
la vârsta aripilor ninse. La tinerețe, ne aruncăm ca pasărea-n abis, Crezând că tot ce se mănâncă, zboară, La bătrânețe, ne dăm seama că a fost un vis, Iar visele dispar ca fumul de țigară! Stefania Petrov Referință Bibliografică: Reverie / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1839, Anul VI, 13 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ștefania Petrov : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
REVERIE de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340350_a_341679]
-
ai literaturii române, de fapt unul din relativ puținii poeți adevărați care funcționează în ultimele două decenii la Dunăre și Carpați”. (Virgil Nemoianu) “...farmecul indicibil al liricii lui Eugen Dorcescu. Aliaj subtil, inextricabil între senzație și spirit, între trăire și reverie, între profan și sacru”. (Adriana Iliescu) „Gândul greu. Acesta este Eugen Dorcescu: gândul greu”. (Marcel Turcu) „EUGEN DORCESCU (Timișoara, 1942) es una de las voces más representativas de la actual poesía rumâna...Șu poesía tiene un fuerte acento religioso-metafisico y existencial
EUGEN DORCESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340345_a_341674]
-
ai literaturii române, de fapt unul din relativ puținii poeți adevărați care funcționează în ultimele două decenii la Dunăre și Carpați”.(Virgil Nemoianu)“...farmecul indicibil al liricii lui Eugen Dorcescu. Aliaj subtil, inextricabil între senzație și spirit, între trăire și reverie, între profan și sacru”.(Adriana Iliescu)„Gândul greu. Acesta este Eugen Dorcescu: gândul greu”.(Marcel Turcu)„EUGEN DORCESCU (Timișoara, 1942) es una de las voces más representativas de la actual poesía rumâna...Șu poesía tiene un fuerte acento religioso-metafisico y existencial
EUGEN DORCESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340345_a_341674]
-
de pe ape Când vraja nopții coase Iubirile-mi sub pleoape. Și-n cufărul acela În care m-ai închis Visez că e nacela Din zborul spre abis ... Ca-ntr-o oglindă vie Spre ceruri când privesc Mă văd ca-n reverie Firesc în nefiresc ... Și-aud venind în noapte Din miez de beznă, iar, Tăcute, albe șoapte Iubindu-mă-n zadar ... Și timpul cum mă-ntoarnă La freamăt de pământ, Aud cum glasu-n goarnă Mă cheamă spre cuvânt, Cum amintiri și vârste
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]
-
astăzi pare a fi antidotul monotoniei existențiale? În ambele situații, scenografia satisfacerii plăcerii are o conotație stradală („femeie de stradă”, „a agăța pe stradă”), de spațiu public, care incită dorința. Și totuși, un asemenea consum face imposibilă reflecția, meditația și reveria pe care le simțim cel mai adesea ca pe o plasă („mreajă”) din care nu se poate scăpa. Revenind la dăruirea trupului unei ființe dragi, deducem că pentru a identifica plăcerea erotică este nevoie ca trupul Celuilalt să fie resimțit
SPECTACOLUL STRĂZII de DAN CARAGEA în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340533_a_341862]
-
Coliviei este o poveste exotică deosebită în care se împlestesc intrigi, iubiri interzise, secrete periculoase, ritualuri orientale, imagini ale Constantinopolului de ieri învăluite în mister și perpetuate în Istanbulul de azi. Misterele de ieri se continuă azi, provocând personajele la reverie, la supozitii, la scenarii incitante. Poarta Coliviei, este un simbol, un indiciu, elementul care desparte Casa Fericirii (unde ar trebui să te simți privilegiat pentru tratamentul și atenția acordate), de lumea liberă. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit
Katie Hickman: Poarta coliviei. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623]
-
Louis Aragon este unul din reprezentanții realismului. Împreună cu André Breton și Paul Éluard Aragon formează în 1924 suprarealismul. Aurélian este al patrulea român din ciclul Lumea reală (Monde reel) a lui Louis Aragon . El a descris sentimentul de absolut, pe parcursul reveriei sentimentale a lui Aurélien, unul dintre cel mai valoroas român romantic al operei sale apărut la Editions Gallimard în 1944. Aurélien este un roman ambiguu și bogat în idei dând la iveală excesele morale și diversiunile estetice ale tinerei burghezii
Louis Aragon: Aurélien. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339341_a_340670]
-
confzie. Starea această provine după un act în care ai vîzut un film bun, ai dansat pe ritmuri antrenante, ai mâncat o mâncare bună ai o stare chimică internă bună, ai avut o discuție plăcută, ești într-o stare de reverie. Este o stare de fantezie, de escape. Poți fi productiv fără prea mare efort dar nu evoluezi către un scop mai înalt decât cel pe care-l deții, la care ești acum. Nu este indicat să stai prea mult în
Mirela Teodorescu: Barierele minţii. Trăieşti cum gândeşti () [Corola-blog/BlogPost/339440_a_340769]
-
am strigat oamenilor să rămână pe loc și să mă aștepte, cu povara în brațe, pentru a nu da, fără să vrea, ocazii cristalului să exerseze furtul de identitate în funcția oglindirii care-i aparținea ca o apă” (p.8). Reveria este generată de „realitățile dezagreabile”, fiind o fugă de realitate, consecința neadaptării la cotidian, reducerea și concentrarea trăirilor la „cămăruța pentru care plăteam chirie”. Destinul este un dat, nu ni-l hotărâm, nu ni-l alegem, dar “puterea de a
Dan Ionescu: Imposibilul extaz. Cronică, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339478_a_340807]
-
farmecelor florilor adormitoare, pierzându-și dorința de a se mai întoarce în patrie, ispitiți de o viață de plăceri și uitare. Aici, potrivit tehnicii de inversare ironică a referințelor homerice, Bloom însuși cade pradă acestor ispite în care, începând cu reveriile despre peisajele “languroase” orientale și continuând cu motivele florale care-l asediază în gândurile sale întreaga zi, se complace, parcă fără a mai dori să li se smulgă. Acest episod a prilejuit, încă de la apariția cărții, atacuri împotriva romanului și
James Joyce – Ulise. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339466_a_340795]
-
muzicii rock Jimi Hendrix, Janis Joplin, Mahalia Jackson, simboluri ce au luptat pentru drepturile semenilor lor. Vedem aici taberele hippie cu magnificele concerte mobilizatoare de forțe, dezumanizarea generată de consumul de droguri, pentru desprinderea de lumea reală și migrarea spre reverie. Conflictul dintre albi și negri apare fiind etichetat “Let it be”, aduce și asasinarea lui Martin Luther King, eveniment ce a generat schimbarea atitudinii populației, alb sau negru , pe câmpul de luptă, esti aceeași țintă. Întors de pe front, Max suferă
Across the Universe – Poveste trăită () [Corola-blog/BlogPost/339571_a_340900]
-
în întuneric, de vis și de liniște al ființei minime. Cartoful este o ipostază a ființei minime. Accederea la minimul securizat se realizează prin utilizarea unui instrument de dormit numit visare („Când eram mic, visam să fiu și mai mic”). Reveria poetică figurează năzuința către liniște și izolare, către veșnicie. Aici, visul ființei minime îl reprezintă somnul cartofului trăind în două lumi: „și tot așa să rămân, / să dorm mereu din cuib în pivniță/ și din pivniță în cuib/ din mulți
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
la/acel dincolo visaserăm”. Propensiunea către un astfel de imaginar a rămas însă. Ea a generat, prin urmare, tendința de a merge „dincolo de dincolo”. Modelat în a căuta un dincolo, eul inițial nu se mai poate opri. Dincolo devine sisific. Reveria are însă și o doză de luciditate: dincolo este „foarte pe-aproape, dar nu pe direcția noastră”. Locul și direcția sunt greșite. „Dincolo” rămâne o iluzie blândă și senină. „Dincolo” s-a imprimat în sistemul de orientare și de cunoaștere
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie de Ștefan Vlăduțescu The article refers at the book Dan Ionescu, Vis visus or the force of the dream (Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2008). Ceea ce aduce nou volumul Vis visus sau forța visului (Craiova
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339583_a_340912]
-
Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie de Ștefan Vlăduțescu The article refers at the book Dan Ionescu, Vis visus or the force of the dream (Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2008). Ceea ce aduce nou volumul Vis visus sau forța visului (Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2008) de Dan
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339583_a_340912]
-
acela al unei „visări în cunoaștere” („Șoapte”). Pornind dintr-o trăire și creând o trăire, poezia ne aduce la experiența estetică a visului care ne vizează, la visul care ne mișcă, la visul care are efect, adică la forța visului. Reveria poetică, arată G. Bachelard (în „Poétique de la reverie”, Paris, PUF, 1974, p. 13), este „o stare, o stare de suflet”, una în care se instaurează poezia ca loc ce face vizibil visătorul și lumea sa: „pe scurt, în toată puterea
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339583_a_340912]
-
dintr-o trăire și creând o trăire, poezia ne aduce la experiența estetică a visului care ne vizează, la visul care ne mișcă, la visul care are efect, adică la forța visului. Reveria poetică, arată G. Bachelard (în „Poétique de la reverie”, Paris, PUF, 1974, p. 13), este „o stare, o stare de suflet”, una în care se instaurează poezia ca loc ce face vizibil visătorul și lumea sa: „pe scurt, în toată puterea cuvântului, reveria poetizează visătorul”. Poetica implicită a volumului
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339583_a_340912]