2,564 matches
-
vor să urc pe Golgotafără să privesc în sus.Voi bea ne-ncetat rouă sfințitădupă unica frunza rămasă verdeși mă voi sui în copacul viețiice străjuie hotarul spre răsărit,doar așa voi curăța de cenușăcărarea ce duce spre stele. Îmi voi rezema frunteași inima smerităde poarta dinspre Calea Lactee,veghind ca păsările de fiersă nu lovească cerulori să incendieze luna tristă,apoi la altar, în genunchi,voi săruta nemurirea.... XXXII. FIECARE-N VIAȚĂ DUCE, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2100 din
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
casă. Fierarului îi venea să râdă de năzbâtia cu însurătoarea. Ce-i veni să-i zâcă bătrânului ca să i-o dea pe fată de nevastă? La început o făcuse doar s-o necăjească pe copila care părea nepăsătoare, cum stătea rezemată de un ciot de copac rupt din cauza furtunii și privea atentă spre pădure, ascultând freamătul stejarilor și fagilor și ciripitul vesel al păsărilor de printre ramurile pomilor. Nu bănuia că aceasta a fost foarte atentă la tot ce s-a
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379048_a_380377]
-
de mâncare? Ce e mai măreț ca zborul? Cu ce să compari fiorul De-a te-apropia de soare, Să ai totul la picioare, Să privești fără de frică Lumea-n jos, cât e de mică?” Se întreabă-n gând Culiță, Rezemat de o portiță ... Referință Bibliografică: CULIȚĂ ȘI GĂINA / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2060, Anul VI, 21 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
CULIŢĂ ŞI GĂINA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379143_a_380472]
-
Era sau nu era Zina? Îl strigase sau nu-l strigase Zina? Fusese sau nu fusese vis acea horă îndrăcită din jurul nucului? - strigă el în miezul nopții spre acea nălucă care pierise-n neant. - mai repetă el de câteva ori, rezemat de tulpina nucului și dintrodată își simți mâna dreaptă și piciorul drept moi și se-aplecă spre zăplazul gardului să nu cadă și se târî binișor spre casă, tiptil, fără să mai zică vreun cuvânt... Și se așeză pe prispă
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
spate și el m-a descurcat, altfel rămâneam cu porumbaca ne tăiată și nu aveam ce vă pune pe masă. Se repezi să-l ia de braț pe soțul său și să-l ajute să se așeze pe o canapea rezemată de peretele holului unde intrară. - Sărut mâna mamă. Uite că ți-am adus în loc de o persoană așteptată de dumneata, două. Am auzit că ai făcut o supă cu tăiței de casă cum numai la dumneata am mâncat și că nu
FINAL DE ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379778_a_381107]
-
Ar fi trebuit să-și ceară scuze față de ea. Ce naiba îl apucase? El nu fusese așa! Nu îndrăzni să meargă după ea în fosta lui cameră și așteptă în sufragerie până ce o auzi ieșind și apoi trebăluind la bucătărie. Se rezemă de tocul ușii, privind cu câtă abilitate mânuia vesela, cunoscând rostul tuturor obiectelor din jur, de parcă era casa ei. - De când stai cu mama mea? - De aproape trei ani, de când a rămas doar cu Cheșu. Îi era greu să aibă grijă
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
soarta lui, așa va fi. Ei, timpu' le așează pe toate în matca lor. Sănătoși să fim noi!", a concluzionat Ioana, mult mai liniștită și l-a privit lung pe bărbatul de lângă ea, care stătea cu maxilarele încleștate, cu bărbia rezemată de palmele strânse una-ntr-alta și cu privirea ațintită pe pragul ușii. - Da’ tu ce ai, omule, de ai rămas așa încremenit? Nu ți-e bine, ce ai? - N-am nimic, femeie... Mă gândeam și eu la ce este
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
a prins volanul cu amândouă mâinile. L-a mișcat câte puțin într-o parte și alta până s-a convins că merge drept. Era aproape de poartă. Instinctul i-a dictat să-și proptească picioarele puternic în podea și să-și rezeme capul, apăsat, pe tetieră, iar mâinile le-a încleștat pe volan, cu brațele încordate. Mașina căpătase viteză pe pantă. Stratul subțire de zăpadă proaspătă acoperea zgomotul ușor făcut de motor. Bărbatul era aplecat și trăgea de acel zăvor înfipt mai
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
și încearcă să se ridice de pe scaun, dar nu poate. Din cauza rănii de la picior, care i-a lăsat o cicatrice adâncă, Felix este nevoit să folosească bastonul și nu știe unde l-a pus. Întinde mâna și dă de bastonul rezemat de speteaza scaunului. Se sprijină în el și se ridică. Face doi pași și se oprește în fața fiului său. -Las-o în pace pe Edith! -Tu nu ai făcut la fel cu Marta?! îi replică fiului. -Exact! Dar e altă poveste
JOCUL DE-A VIAŢA 1 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381964_a_383293]
-
Floricica! Dacă stai afară, ai să îngheți și ai să răcești. Se supără mama pe tine dacă mori. Până să-i dea replica fetița, băieții se făcură nevăzuți. „Nu-i nimic!” își zise micuța. Se întorc ei repede.” Și se rezemă de zidul blocului, în așteptare. Așteptă...așteptă...așteptă...cu multă răbdare. Pentru că răbdarea îi stătea țeapănă în tot căpșorul ei, sorcovită de toate visele sale parfumate cu atâtea colinde. Copiii din bloc intrau și ieșeau, privind-o mirați : -Ia uite
FLORICICA MAMEI-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382015_a_383344]
-
că se săturase de ironiile lui, de lipsa lui de respect și că va cere să fie exmatriculat. Ieși din clasă, îndreptându-se spre baie pentru a-și spăla urmele de cretă de pe degete. Câțiva băieți fugiți de la ore, fumau rezemați de pervazul geamului de la baie. - Hei, Mască, vrei o țigară? Nu voia nimic! Nu era un prost care să se îmbete cu iluzia că furtuna din clasă va trece fără urmări. În momentul în care diriginta veni după el în
MASCĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382094_a_383423]
-
continuau în clase, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Ana îl aștepta în fața ușii clasei lor. - De ce n-ai intrat la ore? O repezi, supărat. N-am nevoie de consolare! Ana îl privi tristă, își ridică haina și ghiozdanul rezemate lângă perete, după care coborî scările și ieși din clădire. Chiulise de la ultima oră ca să îl aștepte, ca să îi spună că ea îl credea, că ea era de partea lui și că avea o teorie, potrivit căreia valoarea nu este
MASCĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382094_a_383423]
-
și, din pricina acestei groaze, își reprimă, cu încrâncenare, orice percepție umano-divină, pentru Sublima Creație!)...însă, până la urmă, fascinația sa pentru Silvia înfrânge mormanul de complexe, și-l transcende într-o lume nouă, în care păsările-îngeri (minune!)... chiar ciripesc: “Silvia își rezemase capul de umărul lui și șoptea ceva, șoptea mereu. Matei Iuga nu auzea - asculta ciripitul, asculta fermecat. - Auzi, ciripesc! I se părea că făcuse o descoperire nemaipomenită” - cf. Unul la fel ca ceilalți, p. 84, 2-cât și tânărul de 25
ADEVĂRUL APARE GREU: „DOI OAMENI RĂI”, DE NICOLAE ŢIC de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380562_a_381891]
-
și intră îndreptându-se spre aragaz. Tatăl traversă holul și intră în bucătărie curios să afle mai mult. - Poate că era geloasă. Pe moment tăcu rumegând cuvintele, își puse mâncarea în farfurie și întorcăndu-se brusc spre tată-su care se rezemase de tocul ușii, începu să gesticuleze cu polonicul în aer : - Tată, nu i-am dat niciodată de înțeles, nici măcar printr-un gest, că m-ar interesa ca femeie! - Tocmai asta a luat ca o profundă jignire. Mintea femeilor e încâlcită
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379545_a_380874]
-
de inimă și zilele mele se vor înmulți cu zilele tale până vom deveni cei mai bogați de pe pământ și nici măcar moartea nu va putea să ne despartă * Nostalgiile cuvintelor (4) de Gabriela Mimi Boroianu 14.03.2017 M-am rezemat de noapte ... îți purta slovele prinse la tâmplă iar pletele ei înzorzonate cu stele mă înlănțuiau în moliciunea lor a șoaptelor... Aș fi vrut să ai niște degete lungi cât un meridian să mă străbați cu ele peste suflet și
NOSTALGIILE CUVINTELOR I de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379593_a_380922]
-
lungi cât un meridian să mă străbați cu ele peste suflet și până dincolo de mine să mă aduci înapoi în starea aceea de beatitudune în care rămâneam agățată după ce buzele tale își scriau poemul pe interiorul pielii mele. M-am rezemat de noapte ca de tine și te tac cum tace lava sub coaja pamântului așteptând dezlegarea Referință Bibliografică: Nostalgiile cuvintelor I / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2284, Anul VII, 02 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
NOSTALGIILE CUVINTELOR I de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379593_a_380922]
-
doresc eu Ție, Dulce Românie, înmugurește emoția pretutindeni, înflorind entuziasmul tuturor, fascinând inimile doldora de rodul frumos al unui patriotism pur și sfânt. Ființa Basarabiei a fost zămislită de Bunul Dumnezeu în leagănul sfânt dintre Nistru și Prut cu fruntea rezemată în rugăciune, în poala Carpaților și cu picioarele în sacrul botez al Marii Neagre. Întreg Darul de Sus cu origini, tradiți, cetăți moldave, cu ape de cer, cu codrii verzi și semeți, cu răzeși făloși sub Voievozi izbăvitori se permanentizează
BUNA VESTIRE A BASARABIEI SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380965_a_382294]
-
INA. Ed.Sagittarius, București, 1996, cunoscuți și adânc prețuiți de mine) O Femeie puternic-religioasă, aleasă pentru dragostea ei, poate primi toate Darurile cerești, ce-i pot conferi iubirea familială pământească, iubirea creștină duhovnicească, iubirea angelică cerească, iubirea Dragostei dumnezeiești. Când reazem te visam, știam că scrisul/ din harul tău își trage-al lui noroc/ de azi în vers port visul-necuprinsul/ și muza altora nu lasă loc.// Cred că-nțeleg iubite, vrednic este/ de pene mai vestite al tău har,/ poetul ce
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
PE BOLTĂ-UN LUCEAFĂR... Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului (dedicată marelui nostru poet național, Mihai Eminescu) Atunci când pe boltă-un luceafăr se stinge, Prin urme de stele, ubicuul astru Își reazemă umbra de veșnic sihastru, Sfidând orizontul. Tăcerea îl ninge... Ca rege-al himerei și rob al iubirii, Revarsă în cosmos simțirile-i nude; Când versu-i vibrează - și jertfă, și jude, Se nasc diamante în sfera gândirii. Pe inimi de ceară
ATUNCI CÂND PE BOLTĂ-UN LUCEAFĂR... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381190_a_382519]
-
curând...... XIX. ATUNCI CÂND PE BOLTĂ-UN LUCEAFĂR..., de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017. (dedicată marelui nostru poet național, Mihai Eminescu) Atunci când pe boltă-un luceafăr se stinge, Prin urme de stele, ubicuul astru Își reazemă umbra de veșnic sihastru, Sfidând orizontul. Tăcerea îl ninge... Ca rege-al himerei și rob al iubirii, Revarsă în cosmos simțirile-i nude; Când versu-i vibrează - și jertfă, și jude, Se nasc diamante în sfera gândirii. Pe inimi de ceară
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Desfide nimicul, dar poate fi totul! E somnul veciei cumplită pedeapsă, De gene se-anină constant amintirea, ... Citește mai mult (dedicată marelui nostru poet național, Mihai Eminescu) Atunci când pe boltă-un luceafăr se stinge,Prin urme de stele, ubicuul astruîși reazemă umbra de veșnic sihastru,Sfidând orizontul. Tăcerea îl ninge...Ca rege-al himerei și rob al iubirii,Revarsă în cosmos simțirile-i nude; Când versu-i vibrează - și jertfă, și jude, Se nasc diamante în sfera gândirii.Pe inimi de ceară
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
vise, unde nimeni nu-i stăpân, vorbele rămân nescrise: Mi le-auzi când ți le-ngân? Inocentă - ce desparte adevărul de minciuni - oare cui îi ține parte când mă cerți, când mă îmbuni? Printre mreje tributare visul se prăvale sec - reazăm gândurilor rare. Eu cu cine mă petrec? Neînvins, dijmuitorul strânge brume pe arac, ferecând în vise dorul. Ce mi-a mai rămas să fac? Dr. Ioan MIRON medic primar de familie și doctor în științe medicale ... Citește mai mult La
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381222_a_382551]
-
ușor. Unul singur făcea notă discordantă: era un tânăr de vreo douășcinci de ani, îmbrăcat cu haine scumpe, de oraș, cu un palton bleumarin și cu o șapcă de aceeași culoare pe cap, stătea într-un colț al troșcoletei și rezemat de peretele de tablă își ținea ochii închiși, încercând să doarmă. La picioare avea un geamantan din piele.Se vede că era obosit, nu glumă, dacă putea el să doarmă, cu toate zdruncinăturile tractorului și cu toată vorbăraia dinăuntru. Dintre
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381386_a_382715]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > BĂTRÂNA MEA Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 2049 din 10 august 2016 Toate Articolele Autorului BĂTRÂNA MEA Bătrâna mea frumoasă, cu năframă neagră, Înainta în sine cu reazăm în toiag, Coșmarul nu putea durerea să- nțeleagă, Cum de-a ajuns sa ajung- așa la ‘cela drag, Și își împletea cum numai ea încă- mi știa, Din gândurile vieții, drum spre înainte, Murea în sinea- i chinuită și învia
BĂTRÂNA MEA de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381482_a_382811]
-
o altă formă care să îl poziționeze avantajos față de forma pe care tocmai o părăsise și a cărei amprentare nu reușise să o încheie cu succes și găsi una statică, alungită, dură și cu asperități, de care celelalte două se rezemară într-o înlănțuire puternică. Shri-Kr alunecă pe trunchiul rigid până la punctul de contact cu cele două forme. Zbuciumul materiei și fluxul energiei alimentară tentația, iar aceasta porni să-i asalteze rețeaua. Shri-Kr era puternic, bine echilibrat. Regula de bază se
REGULA DE BAZĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381549_a_382878]