1,913 matches
-
bărbații aflați mereu În prima linie a modei. Pentru unii - simpli filfizoni 1, cu creierul cât nuca; pentru alții - canon al rafinamentului și subtilității. Și, preluând un cuvânt franțuzesc, the Beaux, Frumoșii. Mai radicali Însă decât Eleganții, Împingând excentricitatea În ridicol, sunt the Fops: un alt fel de a le da malițios un nume viitorilor dandy, biete „animale de stofă”, sărmani filfizoni. Între ei, mult prea fardatul Sir Skeffington, țintă a bătăilor de joc cvasigenerale. Atât doar că mai toți efeminații
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
clasici”), jiletca roșie a lui Théophile Gautier strălucind pe baricadele lui Hernani Împotriva „anticilor”. Iar În adânc, spiritul rebel care le atrage numele de bousingots 1. Totul devine Însă la un moment dat o simplă modă, o exagerare pândită de ridicol. Nu e deloc surprinzător că un fost adept, nimeni altul decât Gautier, se ridică la scurtă vreme Împotriva lor și, În 1833, publică Les Jeunes-France, carte tandră și necruțătoare În același timp. Cei mai mulți dintre ei frecventează „Le Petit Cénacle”, comunitate
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
plimbă. Ș-aceste mărfuri fade, ușurele, Ce au uitat pân’ și a noastră limbă, Pretind a fi pe cerul țării: stele 1. Ne sunt servite cu iritare vădită, ba chiar cu dispreț, toate stereotipurile care Îi proiectează pe dandy În ridicol, făcându-i niște simpli filfizoni de import: Înnodatul cravatei, căruia, cum vom vedea, Îi sunt Închinate În epocă adevărate imnuri, e - pentru conservatorul Eminescu - doar prilej de pierdere a vremii. Mustața În furculiță, părul frizat, țigara În colțul gurii, afectarea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și ținuta mândră a capului Îngheață zâmbetul pe buzele zeflemiștilor.” 1 Pentru cine Îl cunoaște Însă În plină maturitate, pe la jumătatea secolului, spectacolul e mai degrabă trist. Barbey se vede silit să-și drapeze sărăcia Într-o excentricitate la limita ridicolului. El poartă o mantie căptușită cu catifea, sub care se ascunde costumul cam jerpelit din tinerețe, mănuși roșii sau albe, dantele, pantaloni albi, tiviți În culori violente și niște plete rebele sub o uriașă pălărie de catifea roșie. Și modestul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
simplu decât să dăm câteva exemple de dandy atenți și la acest detaliu al făpturii lor. Să Începem cu frezele. De la perucile lui von Kaunitz, pudrate de cele două șiruri de valeți, la cozile sofisticat ornate cu pălărioare de un ridicol absolut ale avant-dandy-lor, Macaroni-i cu precădere, de la „urechile de cîine”, pletele lăsate de-o parte și de alta a gâtului, până pe umeri, la părul răvășit, vopsit În verde al lui Baudelaire e o cale destul de Întortocheată. Defilează prin fața ochilor noștri
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ar vrea ca urmele timpului să nu poată fi descoperite ușor pe suprafața corpului lor. Pe lângă dietele draconice, pe lângă tortura exercițiilor sportive, vopseaua și fardul sunt, cum s-a văzut, alte arme de preț, mereu la Îndemâna unui dandy, oricât de ridicole și excentrice le-am considera astăzi. Cu câteva infime excepții, puțini sunt dandy-i care ies triumfători din bătălia cu decrepitudinea. Despre jalnicul sfârșit al lui Brummell s-au scris zeci de pagini, Între care, cele mai subtile și patetice
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
nu-și sacrifica nici un dram din demnitatea personală. I se respectau până și capriciile. Nici Etherege, nici Cibber, nici Congreve, nici Vanburgh n-ar fi putut vârî un asemenea personaj În comediile lor; căci el nu era niciodată amenințat de ridicol. S-a eschivat prin tact, a bravat prin aplomb, dar mai ales s-a apărat cu ajutorul spiritului - scut și suliță deopotrivă - care preschimba apărarea În atac. Bărbații cei mai duri simt briza grației, dar Îi percep și forța, iar hegemonia
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
exprimau să-i treacă În fapte, atitudine, gesturi, până și În timbrul vocii. În fine, practica impertinența cu acea incontestabilă superioritate presupusă Între oameni de calitate spre a fi suportată. Căci ea poate cădea În vulgaritate, așa cum sublimul poate atinge ridicolul, iar În clipa când Își pierde acea nuanță potrivită, se stinge. Dar geniu Învăluit doar pe jumătate, Impertinența nu are nevoie de ajutorul cuvintelor spre a se ivi: fără să insiste, ea are o forță de penetrare cu totul alta
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
care nu aparțin decât națiunilor. Cel care este destul de neghiob pentru a introduce În viața lui un singur fragment dintr-o existență superioară va Încerca astfel să pară ceea ce nu este și va fi cuprins de acea neputință al cărei ridicol am Încercat să Îl veștejim. De aceea am elaborat maxima următoare, cu speranța de a le lumina pe victimele maniei grandorii: XXVIII Cum viața elegantă este o iscusită prelungire a amorului propriu, tot ceea ce dezvăluie prea direct vanitatea va produce
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și al lui Măcar Diordiev. A absolvit Universitatea de Stat din Republică Moldova (1962). Prima sa carte de miniaturi și schițe umoristice, Zigzaguri (1976), anunță un observator fin al oamenilor și al vieții și un hâr apreciabil de a releva ridicolul prin notații vii, succinte, apelând la poanta generatoare de haz. Atare calități au fost confirmate ulterior de volumele Amărăciunile dulcelui (1981), Hopuri (1983), de culegerile pentru copii Soarele și mama (1978) și Recreația veselă (1989). SCRIERI: Zigzaguri, Chișinău, 1976; Soarele
DIORDIEV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286791_a_288120]
-
verve sarcastice, mușcătoare ce avea să facă din el un satiric de temut. Tonul e volubil și pare nonșalant, dar surâsul e mai curând un rictus, vădind o tensiune continuă a spiritului critic, o pornire de maliție, ațâțată de priveliștea ridicolelor de tot soiul. Intenționa să alcătuiască un ciclu de „studii fizico-psihologice naționale” - Moftangii și moftangioaice. În Rromânul, Rromânca, Savantul sunt persiflate șovinismul, snobismul, imoralitatea femeii, găunoșenia unor pretinși oameni de știință. Chiar dacă acest ciclu nu s-a realizat, opera întreagă
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
alarmează. De altfel, în orășelul searbăd, o întâmplare cât de măruntă poate lua imprevizibile proporții. Arhivari cu nasul veșnic în hârțoage, contabili tipicari, grefieri umili, medici escroci, magistrați flecari, cucoane cu pretenții formează, cu metehnele și apucăturile lor de un ridicol care, uneori, mai că înduioșează, pestrița societate din mediul cenușiu unde au loc asemenea nostime pătăranii „din vremea gramofonului”. Cu exersat simț de observație, C. șarjează pentru a-și distra cititorul, dar, forțând nota, unele situații apar ca fiind trase
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
se risipește într-un întins catalog de senzații” (opinie apoi atenuată). O briză de scepticism difuz planează peste filele solitarului, tentat la douăzeci de ani de generalizări: „O societate incultă are o mare superioritate asupra uneia semiculte; e lipsită de ridicol. Naturalul, primitiv sau rafinat, nu supără niciodată”; „Pesimistul arată neîntrerupt relele și josnicia vieții umane a altora, fiind, la tot pasul, convins de superioritatea sa”; „Un filosof poate fi totdeauna mare, fără a fi cât de puțin poet - poeții mari
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
Sărindar și Camus. C. are mult din caragialianul Mitică, pe care știe să-l acomodeze cu stalinismul și ceaușismul. Personajul prozelor „ficționarului” vede lumea ca un colaj suprarealist în culori de melodramă, dar nu fără distanțare autoironică. El își constată ridicolul avântului revoluționar de tinerețe, dar nu-l persiflează și nu-l tratează corosiv: nereușite sunt, aici, dorlotate, privirea se strecoară prin găurile țesăturii biografice și extrage invariabil binele șăgalnic până și din cele mai atroce abdicări de la umanitate. Compusă aluvionar
COSASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286433_a_287762]
-
lirică și/sau tragică a lui G. M. Zamfirescu, Mihail Sebastian, Tudor Mușatescu ș.a., practic inepuizabilă. Aurel Baranga a descoperit și a impus dramaturgiei contemporane câteva tipuri de teme, situații și personaje satirice proprii noii societăți românești. Traficul de influență, ridicolul jocului ierarhiilor administrative, birocrația cronică și confortul incompetenței, toate acestea, înscrise în perimetrul mai larg a ceea ce am numit ipoteza unei conspirații a mediocrității, sunt câteva din descoperirile satirice ale lui Aurel Baranga. Servite de o pricepere rară a meșteșugului
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
într-o admirație fidelă, i-a urmat toată viața: Maupassant, M. Sadoveanu, I. L. Caragiale. Cartea de debut, Chipuri de la mahala, vădea influențe venind din Caragiale. Ele se situează la nivelul cel mai vizibil: în limbajul personajelor, imitat pentru efectul de ridicol hilar, nu ca mărturie a golului interior ce îl generează. Totuși, cu sfială, B. reușește să aducă în aceste încercări o notă proprie: în lumea micilor drame, mereu aceleași, comice, meschine ori vulgare, o clipă de duioșie, amintirea inocenței pierdute
BELDICEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
O „viață pierdută” este și aceea a romanțioasei Bibița Garoflide, care se ofilește în orășelul-port unde numai pentru dânsa nu se întâmplă nimic. În pătimirile ei, declanșate de farsa crudă a unor răutăcioși, se ivește, în contraefect, o nuanță de ridicol. Între lacrimă și surâs, B. are un mod al său de a ironiza, cu o seriozitate întretăiată de câte un licăr de amuzament (Horațiu Baltă, La conferință). Birocratismul abuziv, inept generează comicul absurd. În forme ilare, acest absurd poate avea
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
păsărilor), cel care patronează adunarea politică teribil caricaturizată de autor. După o serie de discursuri (caricate și ele) rostite de felurite personaje, mijloc cu iscusință folosit de autor spre a le caracteriza prin „propriile” lor cuvinte, se relevă gratuitatea și ridicolul pledoariilor, de vreme ce, în culisele otomane, Corbul atribuise deja domnia. E acuzat astfel un mecanism politic controlat în chip tiranic din culise, în timp ce în scenă oamenii se mișcă inconștienți de regimul lor de marionete în mâinile puterii. În această parte a
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
personalități care au decis destinele teatrului românesc sau ale literaturii naționale. Considerarea critică a operei lui C. relevă un scriitor inegal, oscilând între realizări superlative și însăilări derizorii, un autor noncoformist, dispunând de un remarcabil simț al umorului și al ridicolului, un creator în care se alătură două ipostaze: omul de teatru și omul de litere, care își întretaie deseori traiectoriile, completându-se și sprijinindu-se reciproc. Privită cu lupa, comedia Omul cu mârțoaga de G. Ciprian este un mozaic de
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
parte, ca un arheolog, strat după strat. Nicolae și Alexandra au apărut în locuri care mi-erau necunoscute. Un nou strat și i-am pierdut din vedere. Am zărit atunci lungi cuirasate pe o mare liniștită, aeroplane cu aripi scurte, ridicole, soldați în tranșee. Încercând să regăsesc urmele perechii imperiale, scotoceam acum în dezordine, amestecând paginile decupate. Țarul a reapărut pntru o clipă, călare, cu o icoană în mâini, în fața unui rând de infanteriști îngenuncheați... Chipul lui mi-a părut îmbătrânit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pîn' acum la autorii români. Adâncimea marii seriozități morale a autorului e acoperită cu bruma ușoară a bătăii de joc și a comicului. S-ar fi crezut că "umorul ", întristarea și patimele îmbrăcate în haina comică a glumei și a ridicolului e străină geniului nostru popular și proprie numai englejilor și germanilor - "Budulea" d-lui Slavici e o dovadă învederată de contrariu. Se poate scrie umoristic și românește. Ceea ce face meritul scrierilor unui Slavici, Creangă, Nicu Gane nu este numai talentul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nimic - și a secuilor, cari iar votează direct. Astfel s-au creat o lege anume pentru Ardeal, care pune alegerile în mâna neromînilor, încît numărul de reprezentanți pe cari l-ar putea obține poporul în asemenea condițiuni e cu totul ridicol. Totodată guvernul se silește prin legi agrare a aduce pe român la sapă de lemn. Deși țăranii au fost împroprietăriți, deși despăgubirea pentru pământurile ce s-au conferit e strălucită, totuși, prin așa numita comasare, i se iau locurile lui
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
putem să găsim astăzi în bibliotecile care adună aceste programe, discursuri, broșuri, teze, apeluri, ansamblul de calități senzoriale, de afecte care își deschid drumul către participanți, către actorii acestei piese, către acest ansamblu în afara căruia textele devin de neînțeles și ridicole, asemenea unor măști pe care nu le pricepem? Așadar cum au putut să convingă și să mobilizeze atîtea ființe inteligente, raționale, informate, pe scurt "oameni ca noi" (așa cum sîntem sau cum credem că sîntem)? Izbucnirile colective lasă urme scrise în
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cum face Lucien Febvre? Este adevărat că separarea barbarului de civilizat e o operație ceva cam barbară, care spune mai multe despre limitele mentale ale operatorului decît despre linia de demarcație propusă de acesta. Ar fi cît se poate de ridicol să trecem oralul în coloana Răului și scrisul în dreptul Binelui. Întrebarea lui Lucien Febvre poate totuși, mi se pare, să-și afle legitimitatea într-un domeniu în care cuvîntul barbarie capătă sens, și anume pragmatica discursurilor, care fixează puțin sau
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
deputați (31 de membri), respectiv 9,29% din totalul senatorilor (13 membri), cele mai reduse comparativ cu legislaturile 1992-1996 și 1996-2000. Cât privește alegerile prezidențiale, Petre Roman a obținut un scor încă și mai modest doar 2,98%, aruncând în ridicol promisiunea pe care liderul democrat o făcuse cu ocazia lansării sale, când declarase: "Privesc către voi și văd un îndemn: El poate! Iar eu spun: Noi putem! Noi, toți cetățenii României, putem!". Trebuie subliniat că, așa cum arată analizeze sociologilor, candidatul
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]