1,334 matches
-
și simboluri de mult uitate sau pentru altele mai noi. Chiar și prezența unor imagini kitsch care evocă o seamă de practici divinatorii poate avea un rol asemănător. La fel se poate întâmpla și în cazul creațiilor artistice. Scenele mitice, ritualice sau magice atrag, fascinează și provoacă privitorul. Sigur, acesta nu se identifică cu imaginea și nu va trăi doar în acest univers ficțional. Va deveni însă mai atent la anumite aspecte ale existenței sale, putându-le găsi noi înțelesuri și
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
i se răspunde și cu o formă de eliberare a spiritului uman. Acesta din urmă încearcă să părăsească limitele raționalului și vizibilului. Este un exercițiu de libertate pe care unii și-l pot asuma din când în când în mod ritualic. Focul, ca principiu, mijlocește această eliberare. Secvența nr. 3 00.53-02.08 Prezentăm locul unde are loc întreaga acțiune, respectiv casa și camera unde subiectul realizează previziunile. Accentul cade pe câteva elemente care apar periodic în ansamblul ritual: vatra, busuiocul
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
scoaba și vasul în care se topește cositorul. Utilitatea și importanța lor este subliniată și de faptul că se află chiar lângă vatră. Toate instrumentele folosite sunt din fier și fiecare dintre ele are un rol bine stabilit în ansamblul ritualic. Din punctul de vedere al imaginilor și reprezentărilor pe care le vehiculeză subiectul nostru, ele s-ar traduce printr-o serie de verbe precum: a tăia și a desface (specific secerei), a împunge (sula), a uni (scoaba), a aduce norocul
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
M. Eliade, în Făurari și alchimiști, aduce în atenție o serie de valorizări ce vin din diverse spații culturale. În multe situații este subliniată legătura de filiație dintre substanțele minerale, minereu și sacralitatea Magnei Mater. Într-un fel, în ansamblul ritualic al topirii cositorului, prezența fierului în diverse obiecte reprezintă în plan simbolic prezența pământului ca element primordial. La rândul lor, cei care se ocupă cu aceste "creații" ale Pământului-Mamă împărtășesc o experiență magico-religioasă specifică. Socialul le atribuie puteri și capacități
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
de explicație din partea subiectului. Dacă ar fi să fim consecvenți cu noi înșine, am putea spune că acest gest simbolizează aerul ca element cu virtuți magice și taumaturgice. Astfel, alături de celelalte primordii (apă, foc, pământ), aerul întregește și desăvârșește tabloul ritualic. Este posibil ca, măcar din punct de vedere speculativ, readucerea împreună a celor patru elemente primordiale și folosirea lor ritualică să genereze, cel puțin la nivelul mental și al reprezentărilor, un anume echilibru . Secvența nr. 16 11.26-11.51 "Hi
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
aerul ca element cu virtuți magice și taumaturgice. Astfel, alături de celelalte primordii (apă, foc, pământ), aerul întregește și desăvârșește tabloul ritualic. Este posibil ca, măcar din punct de vedere speculativ, readucerea împreună a celor patru elemente primordiale și folosirea lor ritualică să genereze, cel puțin la nivelul mental și al reprezentărilor, un anume echilibru . Secvența nr. 16 11.26-11.51 "Hi, hi... Valentin Mihai, matali vrei sî pleci undeva diparti. Îți chică sculili. Sî duc sculili meli di la mata. Doamne
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
acțiuni civilizatoare, primejdiile care pândesc omul ca urmare a apropierii sale de foc, ca element sacru, divin. De aici vin, poate, și o serie de credințe care afirmă că stăpânirea sa presupune nu numai pricepere, ci și îndeplinirea anumitor acțiuni ritualice, respectarea unor tabuuri. 85 În această privință dispunem de un material etnografic bogat, pus în valoare de o seamă de etnologi celebri: S. Florea Marian, Ion Ghinoiu, Romulus Vulcănescu, Ion Mușlea, Ovidiu Bîrlea etc. 86 Pentru alte informații referitoare la
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ca strict spațiu discursiv, e insignifiantă; unicul său rol e de a întreține, într-un plan secundar-auxiliar, "sentimentul vindictei sau al reparației morale"105. În ceea ce privește magia actului artistic, imanentă unui spirit posedat de energiile Cuvântului, ea este concretizată în scenarii ritualice purificatoare. Balotă se va lăsa sedus de forța imagistică a textelor în care obsesia Verbului cu efect letal devine artă, prin catarsis-ul produs în imaginarul agresivității necenzurate. Un studiu de relativă actualitate dedicat pamfletului arghezian aparține lui Ștefan Melancu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
exprima dezacordul printr-o antifrază, rătăcit, de pildă, într-un text encomiastic, la nuanțe polemice de fundal, disimulate strategic prin anunțarea altor intenții, până la accese nereprimate de furie și revoltă, în care limba devine materie simpatetică, iar textul un act ritualic de magie neagră. În acest din urmă caz, avem de-a face cu pamfletul sterilizat (Călinescu) în care identitatea victimei se disipează, iar schema actanțială a discursului este practic redusă la doar doi actanți: pamfletarul și publicul său (N. Balotă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pamfletul ar fi polemica în mod particular violentă, explozivă"181, ceea ce presupune, din partea autorului, o depășire asumată a cadrului polemic și accederea într-un univers în care agresivitatea condeiului capătă valențe simbolice, devenind, într-o consacrată viziune hermeneutică, un "act ritualic de magie neagră"182. Așa cum am arătat în paginile destinate exegezei pamfletului arghezian, marca estetică a publicisticii sale rezidă în forța de transfigurare a ficțiunii alegorice, căreia însuși poetul îi subliniază statutul, condiționând literaritatea discursului pamfletar de "invenția personală activă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cu un abandon premeditat al cadrului polemic și, evident, cu o ascensiune către subiectivitatea extremă. Aici "totul este permis", sentimentele se dezlănțuie, iar insulta, calomnia, înjurătura, anatema, blestemul etc. se sustrag sancționabilului pentru a deveni figuri predilecte ale unui scandal ritualic. Cicero, în De republica, îl numea printr-un termen arhaic occentatio, referindu-se la respingerea ritualică a unui individ pe temeiuri incerte, prin ofensă și ultragiu 185. Verbul arghezian îndeplinește această funcție magică: instrument de asanare simbolică a unui teritoriu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
totul este permis", sentimentele se dezlănțuie, iar insulta, calomnia, înjurătura, anatema, blestemul etc. se sustrag sancționabilului pentru a deveni figuri predilecte ale unui scandal ritualic. Cicero, în De republica, îl numea printr-un termen arhaic occentatio, referindu-se la respingerea ritualică a unui individ pe temeiuri incerte, prin ofensă și ultragiu 185. Verbul arghezian îndeplinește această funcție magică: instrument de asanare simbolică a unui teritoriu perceput ca imund de sensibilitatea sa. Teoretician atipic al pamfletului, Arghezi, asemenea lui Paul Louis Courier
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cele două segmente, doar teoretic abordate diferențial, din rațiuni ce țin de organizarea și fluența cercetării, cel al limbajului agresiv și cel al povestirii ficționale. Prin urmare, vom trata separat acest aspect al violenței exacerbate, considerându-l, prin miezul său ritualic, o ficțiune lingvistică, asemeni incantațiilor magice, în care rostirea devine act ce are forța de a transforma realitatea după bunul plac al șamanului. Nu e întâmplătoare alegerea termenului din urmă, pentru că, la acest nivel al agresivității, pamfletarul se erijează în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de-al doilea, eliberat de chingile retorico-formale, caută să încânte, deci să-și seducă lectorul, în primul rând, prin forța de sugestie a ficțiunii. Pamfletarul Arghezi, prin invenția personală activă, glisează în planul autotelic al literarității fie printr-un gest ritualic, în care cuvântul-demon devine forță vie, demolatoare, abreactivă, fie substituind realului-conjunctural un scenariu ilar, grotesc, absurd în maniera lui Mateiu Caragiale, ambii naturi lirice și fundamental pamfletare în opinia avizată a lui Alexandru George 222. Dacă Eminescu își concepe discursul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Spinilor de hârtie nu-și poate concepe discursul polemic în afara unei finalități artistice. Mobilul disputei se estompează, până la anulare, în pamfletul polemic cultivat la "temperatura de sinceritate a violenței" ("Permis și nepermis"), iar agresivitatea descătușată devine un gest simbolic și ritualic de magie neagră (N. Balotă), o poezie a injuriei, afuriseniei și blestemului, duse până la extrem într-un text precum "Pârțotina boșoroagă": "Să nu mă facă pârțotina masculină boșoroagă să mă răpăd odată și să-i rup mustățile, căci atunci îl
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
închis, face să leșine deputații, primarii, miniștrii, prefecții, profesorii, popii, generalii"304. De aici și până la imaginarul unei agresivități corporalizate nu mai e decât un pas, tonul explodând într-un torent de injurii, iar Cuvântul dobândind forța abreactivă a incantației ritualice. Trebuie semnalat că pamfletarul, recurgând la violența extremă, produce un scurt-circuit, în schimbul polemic, prin ignorarea brutală a codului sinalagmatic. Este, practic, o ieșire spectaculoasă din cadrul normat al confruntării, a cărei miză nu mai este de ordin pragmatic-persuasiv, ci exclusiv afectiv
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
0 Zotz, apoi 1 Zotz și tot așa. Fiecare lună avea 20 de zile, de la 0 la 19, nu de la 1 la 20, cum considerăm noi astăzi. (Calendarul mayaș era minunat de complicat. Pe lângă acest calendar solar, mai exista unul ritualic, împărțit în 20 de săptămâni, fiecare având 13 zile. Combinat cu anul solar, acesta crea un ciclu calendaristic, în care fiecare zi de pe parcursul a 52 de ani avea o denumire proprie.) Sistemul mayaș era mai logic decât cel grecesc
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
care privesc (și ascultă) înspre roata dharmei -, fie circumambulând, ca mișcare fizică a corpului în jurul unui „centru“ (exprimat fie prin templu, fie printr-un alt spațiu ori punct delimitat în geografia reală) sau ca rotire (de exemplu, în cazul dansurilor ritualice, de celebrare ori de meditație), fie circumscriind ori „încercuind“ totul. Oricât de curios și ciudat ar părea, acest ultim aspect se regăsește, „camuflat“ în profan (cum ar spune, probabil, Mircea Eliade), în dorința și năzuința „științifică“, de cunoaștere și abordare
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
pacient, maică etc., ori rebotezând indivizii), se încearcă controlarea tuturor aspectelor vieții membrilor lor, sunt reglementate strict formulele de adresare, de salut, alte comportamente în diferitele situații. Se pune un accent deosebit pe controlul social, pe activități cu un caracter ritualic (adesea degradant, cum ar fi dezbrăcarea totală sau parțială în grup, în prezența altora). Membrii reacționează însă, neputându-se anula total identitatea preexistentă. O instituție totală, sublinia Goffman, poate fi definită ca un loc de rezidență și de muncă în
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
de constrângerea mitică la repetiție. Lumea modernă complet raționalizată este doar în aparență dezvrăjită; asupra ei planează blestemul reificării demonice și al izolării mortale"217. Mitul se salvează, așadar, după cum reiese din această înțelegere proprie neo-marxismului, grație redundanței sale: repetiția ritualică este cea care îi asigură permanenta ciclică revenire în prezent 218, "amenințând" astfel pretenția de raționalitate a științei moderne. Conceptul pe care Habermas îl identifică aici, în cadrul "procesului" intentat de Horkheimer și Adorno Iluminismului, este acela de "rațiune instrumentală", ce
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
mielului „gătit haiducește“, rețetă reprodusă de către Radu Anton Roman, ocazie de care profită pentru a polemiza cu „bon-viveur“-ul, „citadinul“, „hedonistul“ său predecesor în ale preparatelor culinare românești, pe care-l acuză de a fi ignorat „matricea sacră, sensul sacrificial, ritualic“ al unor astfel de bucate. Printre altele, îi mai reproșează faptul că nu a văzut în această rețetă decât o „coptură „haiducească“, în loc să sesizeze existența unei „ceremonii sacramentale“ de origine tracică. Ceea ce nu menționează Radu Anton Roman în această scurtă
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
cunoaștere, știință. în cartea a 4-a a vedelor (Atharwa-Véda) întâlnim descântece și formule magice privind izgonirea duhurilor rele, medicina timpului ocupându-se și de sănătatea sufletului. Preoții brahmani dețineau formule magice vindecătoare într-un anumit cadru, moment și tehnică ritualică. Se va forma astfel tradiția hinduistă, denumire de la fluviul Indus, azi în Pakistan. În secolul VI (î.Chr.) apariția budismului revoluționează gândirea religioasă brahmană ca și mișcarea jainistă, care proclamă domnia spiritului asupra materiei prin asceză. În a doua jumătate
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Confucianistul Mencius (Mengzi) (371 - 289 î.Chr.) este el însuși un filosof și creator de sofie. Gândind la armonia socială, el crede că oamenii trebuie să aibă șanse egale pentru a fi egali. Printre alte cărți confucianiste cu tematică istorică, ritualic magică, una cuprinde cugetările lui Confucius, e numită Lun-Yu și datează, ca reproducere, din secolul II î.Chr. Filosoful Lao-Di (604 - 571 î.Chr.) a creat curentul Daoist, care preconizează o deschidere spre univers prin negație a tuturor valorilor, fie
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
sensibilitate deconcertantă pentru europeanul infatuat și improvizator. Acești munți sunt scări între cer și pământ, între aspirația și obișnuința cotidiană. Între timp, Buda și budismul contemplativ a ajuns în arhipeleag înălțând temple, lampioane și chemări la meditație înainte de a bea ritualic ceaiul și după ce s-au aranjat florile. Verticalitatea bambușilor trimite omul la forjarea caracterului. Japonezii au trăit milenii cu medicina lor populară, cu experiența lor intuitiv-perceptivă și cu tradiția curățeniei spiritului și a trupului și fortifierea amândurora prin exerciții de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
alternanța frumos-urât, nobil-vulgar, plăcut-dizgrațios etc., expresii concrete ale tragicului dualism viață-moarte. Asemenea absurdului, grotescul va fi explorat cu precădere de avangarda literară postbelică în sens pozitiv, ca modalitate paradoxală dar adecvată de eliberare, de expulsie magică a răului prin exhibare ritualică în scop terapeutic, sau ca instrument de trezire a conștiințelor amorțite de frumosul convențional. "Nu trebuie ascunse sforile, ci făcute vizibile, deliberat evidente, ajungându-se la grotescul profund, la caricaturi, dincolo de ironia spirituală a comedienilor de salon"180. Imperativul teatrului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]