9,175 matches
-
ele. Mulțumesc. A doua zi primesc o scrisoare de la București pentru completarea și autentificarea actelor necesare retrocedărilor din legea 290/2003. Doamne ajută! Marți, 7 iulie 2008 Am visat-o pe mama. Spunea că e bolnavă; era îmbrăcată într-o rochie albastru intens, model robă romană și stăteam toți, ca la comandă, aranjați de ea în felul următor: mama; cam la un metru de ea pe același rând T. și la alt metru depărtare eu - toți trei pe același rând. În fața
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
păzitor. Lângă mama încă o persoană, iar în capul celălalt al mesei, încă cineva. Știu cu aproximație că erau medici, luptători; în orice caz ajutoare ale noastre. Bunica era foarte slăbită și eu am întrebat-o dacă mai vrea o rochie, pentru că îi dau imediat. Am ridicat mâna spre dulapul din dormitor și am avut în mână o rochie gri închis spre negru. Am vrut să i-o dau bunicii, dar ea n-a vrut s-o ia. A negat cu
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
erau medici, luptători; în orice caz ajutoare ale noastre. Bunica era foarte slăbită și eu am întrebat-o dacă mai vrea o rochie, pentru că îi dau imediat. Am ridicat mâna spre dulapul din dormitor și am avut în mână o rochie gri închis spre negru. Am vrut să i-o dau bunicii, dar ea n-a vrut s-o ia. A negat cu capul și s-a băgat sub masă, cu căruț cu tot. Mama se întindea peste masă s-o
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
o viață ce se reflectă în cotidianul nostru și întotdeauna este bine să fim preveniți. bunica mea - sufletul ei - s-a reîncarnat în acest copil. De ce afirm acest lucru? n-a mai vrut să-i dau de pomană; a respins rochia, a respins și culoarea rochiei - închisă - care semnifică boala. până nu demult mă uitam la el și semăna foarte bine cu o fotografie de-a mea când eram mică. După această întâmplare m-am dus la el și m-am
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
în cotidianul nostru și întotdeauna este bine să fim preveniți. bunica mea - sufletul ei - s-a reîncarnat în acest copil. De ce afirm acest lucru? n-a mai vrut să-i dau de pomană; a respins rochia, a respins și culoarea rochiei - închisă - care semnifică boala. până nu demult mă uitam la el și semăna foarte bine cu o fotografie de-a mea când eram mică. După această întâmplare m-am dus la el și m-am uitat intens la el. Și
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
și toată lumea la școală se agita cu pregătirile pentru o serbare cu dans, la care toți copiii erau invitați să vină costumați. − Vreau să mă îmbrac ca o prințesă, spuse Lucy. − Și eu! zise Shelley. − De unde să facem rost de rochii de prințesă și toate celelalte? − Am văzut eu ceva la Mall, dar mult prea scump, nu putem să-i cerem mamei. − Ce mare lucru!?! Pentru o singură seară putem noi găsi ceva prin dulap. Începu căutatul. Una după alta rochiile
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3079]
-
rochii de prințesă și toate celelalte? − Am văzut eu ceva la Mall, dar mult prea scump, nu putem să-i cerem mamei. − Ce mare lucru!?! Pentru o singură seară putem noi găsi ceva prin dulap. Începu căutatul. Una după alta rochiile, fustele și bluzele mamei zburau pe pat sau pe jos. După multă gândire, fiecare alese câte ceva. Lucy luă o rochie de mătase verde cu flori. − Se potrivește pentru serbarea primăverii, zise ea. Atâta doar că e cam largă. Nu-i
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3079]
-
cerem mamei. − Ce mare lucru!?! Pentru o singură seară putem noi găsi ceva prin dulap. Începu căutatul. Una după alta rochiile, fustele și bluzele mamei zburau pe pat sau pe jos. După multă gândire, fiecare alese câte ceva. Lucy luă o rochie de mătase verde cu flori. − Se potrivește pentru serbarea primăverii, zise ea. Atâta doar că e cam largă. Nu-i nimic, o strâmtez eu imediat. − Ce zici, întrebă Shelley, ar fi frumos să mă îmbrac în chimonó? − Splendid, dar cred
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3079]
-
urma urmei asta nu era treaba ei. Așa că le făcu probe și le chemă a doua zi cu treizeci de lei. Ajunse acasă, fetele puseră toate hainele mamei în dulap și își văzură de treabă. A doua zi au adus rochiile și s-au îmbrăcat cu ele. Și-au pus și pantofi de-ai mamei, ca să fie cu toc înalt, iar pe cap și-au pus șiraguri de mărgele și perle. Se plimbau țanțoșe prin fața oglinzii când ușa se deschise. Era
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3079]
-
când ușa se deschise. Era mama. Fața ei se făcu albă, apoi roșie. Cu ochii la fete, cu gura deschisă, ea încerca să spună ceva și nu putea scoate nici un sunet. Văzând-o așa, fetele se speriară. − Ce-ați făcut? Rochia mea de mătase, pentru ocazii speciale! Chimonoul adus din Japonia! Cum ați putut? − Mami, dar avem bal și ne trebuie costume și...... − Și voi nu mergeți la bal! Și toată vacanța sunteți pedepsite! Și nu primiți haine noi de primăvară
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3079]
-
Cum ați putut? − Mami, dar avem bal și ne trebuie costume și...... − Și voi nu mergeți la bal! Și toată vacanța sunteți pedepsite! Și nu primiți haine noi de primăvară și de vară! Pentru că trebuie să-mi fac o altă rochie!
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3079]
-
Acest portret ambiguizat se repetă și în descrierea feței lui Steriad:” Printre fustișoarele albe ale dansatoarelor văzu o statuetă mică, dar cu forme pline, cu mișcări sigure și cochete, cu deplină stăpânire a tuturor mijloacelor feminine de seducție. Avea o rochie albă, de o ingenuitate calculată. Decoltată tare, cu subsuoarele goale, cu brațele ca două fluiere rotunde și subțiri, goale; era învăluită într-un tul transparent care le mărea goliciunea, încheiat sus, la gât, cu un guler de blană strâns până
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
bibliotecă și, în partea dreaptă, era o sală mare, încăpătoare. Am intrat și, deja, erau prezenți unii oameni. M-am apropiat de mesele din față, unde erau un băiețel și două doamne. Una dintre ele era doamna Ludmila, într-o rochie roză, dădea impresia acea rochie că este confecționată din niște petale. Am întins buchetul de flori și am auzit, pentru prima dată, vocea acestei femei. O voce atât de blândă, care mă întreaba: - De la Bravicea? Am zis că da, m-
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
era o sală mare, încăpătoare. Am intrat și, deja, erau prezenți unii oameni. M-am apropiat de mesele din față, unde erau un băiețel și două doamne. Una dintre ele era doamna Ludmila, într-o rochie roză, dădea impresia acea rochie că este confecționată din niște petale. Am întins buchetul de flori și am auzit, pentru prima dată, vocea acestei femei. O voce atât de blândă, care mă întreaba: - De la Bravicea? Am zis că da, m-am întors și m-am
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
de el, nu mai poate de plăcere. Într-adevăr, sub lespede au descoperit comoara... Și cînd au scos-o de acolo nu mai știau pe ce să pună ochii. Toate erau extraordinare! Ilinca s-a îmbrăcat ca o zînă, cu rochie de aur, cu o mantie lungă, pe care străluceau mii de diamante, cu coroniță de rubin, cu pantofi de cleștar, cu... ce mai încolo-încoace, mai frumos nici că putea să existe ceva! Un lucru neplăcut însă tot s-a petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
gândurile mele ca un flaut. Lauda naturii, atât de pasionat îndrăgită, capătă accente sublime: Tu ești felurită la nesfârșit în exuberanța universului, Doamnă cu multiple măreții ! Calea ta este semănată cu lumini, atingerea ta face să se nască flori, trena rochiei tale mătură un dans de stele și muzicile tale cu note felurite își află ecoul prin lumile fără număr! Imnurile adresate vieții de Tagore sunt de mare puritate și frumusețe, un elan liric pasionat incluzând atât ființarea de aici, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
făcuse o căsătorie nefericită și terminată „urât“ undeva prin străinătate și că suferea, ca mai tot neamul nostru ciupit de câte-o maladie cu personalitate, de un fel de regresie voluntară și alintată în timp, care-o făcea să poarte rochii lungi, cu gât înalt, de dantelă, să se dea cu parfum de verbină și să și transforme grădina când în oază arabă, când în poieniță scandinavă, când în insulă mediteraneeană, cum avea ea chef. Așa era Lea. Purta agate. Vorbea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
o să-ți fac copii. N-o să te stresez. N-o să te trimit duminică dimineața la supermarket, după apă plată. Nu te tapez de bani. Nu trebuie să mă scoți în oraș. Să-mi zici că arăt bine azi, e mișto rochia asta. Nu trebuie să-ți placă fundul meu. Nu trebuie să pretindem că mă iubești. Urăsc inelele. Te aștept. Și gata. 6. Alex. Din nou. Alex. ... Cine e? Salut, io sunt, m-am intimidat puțin. Tu de ce nu spui alo
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
tocuri cui, vopsită cu Londa și cu oja sărită. Să te port prin tramvaie cu plânsul în gât și să te mărit cu sacoșa de piață, dacă am chef. Dacă am chef... Să fii răvășitoare. Cu ciorapii tăi colorați. Cu rochia ta de seară. Scurtă. Strâmtă. Scurtă. Aiureală. Cu voce gâjâită. De roșcată, fie. De roșcată cu lecturi din Proust... De blondă cu iPOD și rădăcini crescute, castaniu cuminte. De femeie frumoasă, un pic sărită de patruzeci, pe care n-o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
am aflat nici cum nimeriserăm în casa aceea, așa de repede, nici cum a făcut ea rost de icre negre. Poate că nici nu erau adevărate. Știu că mă uitam la ea cu senzația că a întinerit brusc. Purta o rochie maro cu dungulițe fine, ruginii, era proaspăt coafată și, pentru prima oară de mult timp încoace, nu mai avea pungi sub ochi. A încercat să mi mai povestească, așa, ca în copilărie, despre cum se plimba țarul din cartea ei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de lapte. Îi vedea genunchiul julit din pantalonii cenușii, suflecați dea supra gleznei, croiți de Colette, soția postăvarului din colț, cu trei luni în urmă. Îi simțea sângele viu, sub crustă. Sânge din sângele lui. Umărul lui Dominique între cutele rochiei ei albastre de duminică. Ridurile ei fine, gemene, din colțul gurii. Nasul lui cârn. Vocea ei, când chema găinile, dimi neața, când îi vorbea lui, mereu pe sub gene, pe sub sprâncene, prin tre cuvinte... Dintr-odată, simțise cum îl cuprinde panica
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
tânără, se stinsese într-o expresie caldă și tristă, din cele pe care Alioșa le vedea des trecând ca-n pelerinaj pe chipul mamei lui. Dăduse foaia fără să ofteze și se cufundase în studierea atentă a unor modele de rochii cambrate, cu jupon, de la Paris. Purtătoarele lor agitau din schița întinsă pe aproape toată pagina umbrele cu buline, așa cum Dominique n ar fi purtat niciodată. Cu timpul, se imunizase. Băgase sub pat ultima cutie de cretă, pătrată, ascunsă de ochii
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ușă din spatele căreia te aștepți să iasă un căpcăun. A ieșit. Zimțată pe la colțuri, ca pe vremuri. Sepia. Cu o urmă de deget îngălbenit, ca de nicotină, în colțul din dreapta jos. Lea, tânără, așa cum nu mi-o amintesc. Într-o rochie vapo roasă, probabil pastel. Maximum 25 de ani. Ține de mână o fetiță. Codițe și bentiță albă. Pistrui ca ai mei. Ochii enormi, întunecoși, care par negri, dar sunt, de fapt, albaștri, cu gene ca de vârcolac, ai lui Alex.
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ceva de la fiecare. Fumându-mi prima țigară, la 12 ani, în compania unui mașinist de la teatrul din colțul străzii și a unei balerine pe jumătate bete, cu fractură de menisc. Făcându-mi temele printre discuții despre existențialism, adulter, modele de rochii, istoria nudului în fotografie, probleme de traducere din franceză, dependența de medicamente, experimente ratate, relații abuzive, cure de slăbire, depresii, divorțuri și custodii, muzee ale lumii din care, până acum, am ajuns să văd 96 (sunt 114, cu toatele - le am
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
oameni care-și sunt mereu insuficienți. Și nu suntem toți așa? — Nu... nu cred. O Ada cu buze parcă mai subțiri mă dăscălește doct în tr-una dintre mașinațiunile ingrate și funeste ale imaginației mele anchilozate, care suprimă etape, care lipește rochia Leei pe umerii mici ai fetei ăsteia îndrăgostite, poate, de fratele meu amputat din mine, din eul meu, care-i face ei, ciudatei ăsteia care se dă deșteaptă, cadou vocea mamei, care probabil că nu e vocea mamei, ci o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]