1,763 matches
-
doar o secundă, în treacăt, în drum spre stația de autobuz, l-am recunoscut imediat. L-aș fi putut recunoaște dintr-o mie. Avea fruntea teșită, fața alb-pământie și, ca și atunci, un fel de zumzet în jurul lui, ca și cum un roi de maimuțe nevăzute i-ar fi scormonit întruna ochii și mintea și și-ar fi aruncat una alteia creierul nebunului, ca pe o minge. Ardea acum mocnit, nu ca atunci, doar mâinile, care aveau un tremur continuu, aproape imperceptibil, și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
din strânsoare și am alergat să-l iau în brațe pe fratele meu, să-l țin la piept, să-l legăn și să mor împreună cu el. Nu exista altă cale, decât calea iubirii. Dar câinii deja își terminaseră treaba. Un roi de fluturi colorați a izvorât din vintrele aburinde înșirate pe zăpadă și s-a așezat peste mâinile și peste fața mea, căutându-și drumul spre inimă. Dar nu au reușit să ajungă la ea. Înveșmântată în lumină, inima mea, în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
o zînă, cu picioare lungi, suplă; zînele erau bălaie. Lumea parcă se tot smintea. Bruneții Își vopseau părul, vroiau să fie blonzi; mulți negri și-l oxigenau; brunele, de toate neamurile, făceau asta de zeci de ani, de o sută. Roiuri de blonde fatale. În filme, reviste, la televizor; bulevardele erau pline, la fel și barurile. Și dacă s-ar fi stins la miezul nopții toate becurile dintr-o discotecă, galbenul solar al coafurilor ar fi adus o geană de lumină
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
dacă nu un drept, atunci o datorie. Găsise justificare; totodată, Își asuma un risc. Povestea cu arienii, o scorneală a lui Berg, desigur, cum o socotise, Îl făcuse temător, nu se mai recunoștea; brodase pe canavaua anticarului și modelul propriu: roiuri de copii blonzi, cu ochii albaștri, ascunși de privirile lumii În locuri inaccesibile, pentru a repopula planeta după un cataclism neînchipuit mai mare decît cel prevestit de scrierile mayașe. Îi era frică, o teamă ilogică; nu tocmai: pornise din gîndul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
boltă), a unui lac, a unor vite și cai de rasă, a grajdurilor, a câinilor de vânătoare și a altor elemente de inventar, cu inscripțiile trebuitoare, arătând o mare avere și o mare grijă. La sfârșit însă se aflau un roi de mici G. Călinescu fotografii format vizit, cafenii, cu figuri de persoane și cu inscripții grecești și franțuzești indicând ca proveniență Stambulul și Atena. - Sunt rude de-ale mele, lămuri Pascalopol pe tinerii privitori, am în mine puțin sânge grecesc
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
durere, către capătul labirintului de cămăruțe și coridoare. Acolo unde Genel, după ce încălcase o oră și jumătate o hotărâre de guvern, ținând, mult peste ora 22, braseria restaurantului Mărul de Aur deschisă, sosise înapoi în strada Perone, înfășurat într-un roi de taximetre. În primul dintre aceste taximetre, condus de-un coleg, lăfăindu-se el. În cel de-al doilea, plimbîndu-se perechea lui de pantofi. În următorul, perechea lui de șosete. Urmate, aceste trei taxiuri, îndeaproape, de două Getaxuri, format papuc
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Patricia mai mult asculta, aproba numai când nu era cazul, și, când își termină pe trei sferturi țigara, se înecă îngrozitor. Azvârli, în direcția unei ipotetice scrumiere, tutunul. Partea cu jar a baghetei ștergând muchia carafei, se sparse într-un roi de scântei, parte din ele stinse tot de tălpile surorii mai suple, țâșnite în picioare și perorînd: - Cred că a sosit timpul... Domnule Pink Floyd, ești un mare artist!... Singurul lucru pe care nu merită să-l evit să-l
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și renovare 412 DAN-SILVIU BOERESCU Pe strada mea locuiește moartea Dând cu piciorul tuturor celor ce locuiesc pe strada mea În patul meu locuiește moartea În șosetele mele se bălăcește moartea Prin iarba sexului iubitei mele moartea sare ca un roi de lăcuste Dacă deschid gura pe buzele mele iese moartea Dar dacă n-o deschid Moartea continuă să alerge înlăuntrul meu Ca pe un fericit zid al morții Moartea îmi șoptește cuvintele Și tot moartea îmi prescrie marile ei tratamente
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
podul cu lungi pânze de painjen Roiesc ploșnițele roșii, de ți-i drag să te-uiți la ele! Greu li-i de mindir de paie și apoi din biata-mi piele Nici că au ce să mai sugă. - într-un roi mai de un stânjen Au ieșit la promenadă - ce petrecere gentilă! Ploșnița ceea-i bătrână, cuvios în mers pășește; Cela-i cavaler... e iute... oare știe franțuzește? Cea ce-ncunjură mulțimea i-o romantică copilă. Bruh! mi-i frig - Iată pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
peste umerii ei albi, îi încunjură talia strîngînd-o tare la piept, iar cu ceilaltă mână fluturând o parte a mantiei se ridicară încet, încet prin {EminescuOpVII 106} aerul luciu și pătruns de razele lunei, prin nourii negri ai cerului, prin roiurile de stele, până ce ajunseră în lună. Călătoria lor nu fusă decât o sărutare lungă. El puse jos dulcea lui sarcină pe malul mirositor al unui lac albastru ce oglindea în adîncu-i toată cununa de dumbrave ce-l încunjura și deschidea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ceva, să incifreze ceva în natură, ea care nu-i decât o încifrațiune a aceleiași naturi? Nici vorbă măcar. Astfel vedem în marile migrațiuni ale popoarelor, unde fiii minoreni ieșeau din țară pe când stupul matern sta locului, o analogie cu roiurile albinelor. Nu esplicările ce se dau faptelor, ci faptele înșile sunt adevărul. Doctrinele pozitive, fie religioase, filozofice, de drept ori de stat nu sunt decât tot atâtea pleduarii ingenioase ale minții, al acestui advocatus diaboli care e silit de voință
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ce-și închideau pleoapele spre a le deschide iar, un cer albastru și fără nori, case nalte a căror streșini de cărămidă se uitau în lună - iată tabloul. Fetele ce dormeau în budoarele lor profumate, mângâiate {EminescuOpVII 138} de-un roi de visuri de aur, studenți cari dormeau cu capul pe cărți visând ministerii, dandi visând vânări * și cai, proști nevisând nimica - ce îmi păsa mie de lumea asta ce dormea, pe care o uram și o părăseam spre a nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
i-ncongiurai talia c-un braț, strîngînd-o tare la pieptul și la gura mea, iar cu cealaltă mână fluturând cealaltă parte a mantalei ne rădicam încet, încet prin aerul luciu și strălucit de razele lunei, prin nourii verzui * ai cerului, prin roiurile de stele, prin ploaia de raze - până ce ajunserăm în lună. Călătoria noastră nu fuse decât o sărutare lungă. O lăsai acolo, în aerul cald de pe malul mirositor a unui lac verde și strălucit, și mă-ntorsei pe pământ și vrăjindu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și s-aruncă în mare ca s-ajungă punctul luminos... Ea -nota mereu, mereu, dar părea a sta pe loc, cel puțin jăratecul se ținea în aceeași depărtare. Talazurile o purtau ca pe o frunză și o zvârleau dintr-un roi de spume într-altul... Ea -nota cu toată puterea, un întunerec ca smoala acoperea cerul, numai din când în când se smulgea câte o scânteie de fulger din nouri... Ea -nota... era deja aproape de jăratic... când... când văzu că jăratecul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ceva, să încifreze ceva în natură, ea care nu-i decât o incifratiune, a aceleiași naturi? Nici vorbă măcar. Astfel vedem în marile migrațiuni ale popoarelor, unde fiii minoreni ieșeau din țară pe când stupul matern sta locului, o analogie cu roiurile albinelor. Doctrinele pozitive, fie religioase, filozofice, de drept ori de stat, nu sunt decât tot atâtea pleduarii ingenioase ale minții, ale acestui advocatus diaboli care e silit de voință ca să argumenteze toate celea. Acest advocat e silit să puie toate
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ceva, să încifreze ceva în natură, ea care nu-i decât o încifrațiune a aceleiași naturi? Nici vorbă măcar. Astfel vedem în marile migrațiuni ale popoarelor, unde fiii minoreni ieșeau din țară pe când stupul matern sta locului, o analogie cu roiurile albinelor. Nu esplicările ce se dau faptelor, ci faptele înșile sunt adevărul. Doctrinele pozitive, fie religioase, filozofice, de drept ori de stat nu sunt decât tot atâtea pleduarii ingenioase ale minții, al acestui advocatus diaboli care e silit de voință
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
miji de ziuă, căci cucoșii cântau și el adormi adânc, foarte adânc, de astă dată fără să-i pese de cancelaria lui de mâni sau de alte treburi. În somnul lui cel adânc auzea însă mormăind primprejurul [său] ca niște roiuri de albine, dar foarte trist, foarte melancolic. De mai multe [ori] voise să-și scuture capul, ș-atunci, încordîndu-și vederea, zărea o mulțime de lumini aprinse, dar apoi recădea repede în somnul lui adânc și nu mai pricepea nimic [din
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
melancolic. De mai multe [ori] voise să-și scuture capul, ș-atunci, încordîndu-și vederea, zărea o mulțime de lumini aprinse, dar apoi recădea repede în somnul lui adânc și nu mai pricepea nimic [din] acel murmur misterios si tânguitor de roi. 2. Când se trezi a doua zi văzu că era târziu seara, iar niște prieteni de-ai lui jucau cărți la o masă. El dete "bună seară" c-un glas cam răgușit și ei deodată răsăriră toți și se uitară
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
războiul revoluționar” început pe 22 decembrie, pentru a asigura supremația Frontului Salvării Naționale. În opinia sa, decembrie 1989 a constituit „dublul asalt al unei lovituri de stat garnisite cu o insurecție populară” (Durandin, Nicolae Ceaușescu. Verités et mensonge d’un roi communiste, 1990, pp. 14, 24). Într-o lucrare ulterioară (Histoire de la nation roumaine, 1994), Durandin vorbește despre un hibrid revoltă-complot, recunoscând însă că fără explozia și bulversarea inițială, lovitura de stat nu ar fi putut avea loc. Pentru ideea de
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
oameni!”, Fundația Academia Civică (Filiala Cluj) și Centrul de Recuperare a Adevărului Istoric cu privire la Evenimentele din Decembrie 1989, Cluj-Napoca, vol. I - 1998, vol. II - 1999 Durac, Nicolae, Neliniștea generalilor, Timișoara, 1991 Durandin, Catherine, Nicolae Ceaușescu. Verités et mensonge d’un roi communiste, Albin Michel, Paris, 1990 Durandin, Catherine, Histoire de la nation roumaine, Éditions Complexe, Bruxelles, 1994 Filip, Teodor, Războiul parapsihologic împotriva României, Editura Obiectiv, Craiova, 1997 Filip, Teodor, Secretele USLA, Editura Obiectiv, Craiova, 1999 Frunză, Victor, Revoluția împușcată sau PCR după
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
funcționării organelor noastre nu avem practic nici o influență, limbajul nu e un mijloc sigur de comunicare, inconștientul e rivalul, de nu și dominatorul rațiunii, mecanica lui Newton (singura inteligibilă rațiunii și apriorismelor noastre) se aplică doar unui domeniu foarte limitat, roiurile de galaxii se întind către infinit ori este efectul Doppler-Fizeau o iluzie în plus?, viteza luminii pare a nu fi o barieră de netrecut, dincolo de capacitatea noastră de percepere mișună unde, câmpuri, radiații, pretutindeni numai taine...” 1. Pentru deslușirea acestor
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
firele leagă anumite cuvinte între ele. Se consideră chiar că influxul nervos se propagă din loc în loc plecând de la un cuvânt, pregătind astfel conversația prin reactivarea cuvintelor apropiate. Într-o discuție cu prietenii despre albine, cuvinte ca miere, polen, floare, roi etc. vor fi deja pregătite în memorie. Pe de altă parte, această reactivare ne poate face să spunem prostii, așa cum fac copiii cu cele pe care adoră să le provoace în diverse jocuri. Un joc este bine-cunoscut: trebuie să repeți
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
al său fir de-argint subțire face-o punte-aeriană, Iar În leagăn de matasă gangurul misterios Cu privighetoarea dulce se Îngînă-armonios. Jos pe la tulpini, la umbră, fluturii, flori zburătoare, Se-ndrăgesc În părechere pe sîn alb de lăcrimioare, Și, ca roi de petre scumpe, gîndăceii smălțuiți Strălucesc, vie comoară, pe sub ierburi tăinuiți. O pătrunzătoare șoaptă umple lunca, se ridică. Ascultați!... stejarul mare grăiește cu iarba mică, Vulturul cu ciocîrlia, soarele cu albul nor, Fluturul cu plînta, rîul cu limpidele izvor. Și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
reuniune mondenă a cărei vedetă este privighetoarea. Tablou alegoric, antropomorfism fastuos. G. Călinescu găsea poemul conceput pe o idee falsă. Retorica peisajului cuprinde, cu toate acestea, cîteva imagini remarcabile. Este, Întîi, o imagine de ordinul fluidității: „zbor luciri de lună”, „roi de flăcări ușurele, lucioli scînteietoare / trec În aer, stau lipite...”. Ea deschide o veritabilă paradă a modei și a virtuților În lumea păsărilor și a florilor de luncă. Cucul e Îngîmfat, macul doarme, senil, În timpul concertului, nufărul e Întristat ca
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o oră a zilei, „rotund și palid”, apoi, cînd ninsoarea Încetează, „doritul soare” apare și „strălucește și desmiardă oceanul de ninsoare”. Plopii pierduți În clăbuci albi de fum se topesc În zare, În timp ce fulgii „zbor, plutesc În aer ca un roi de fluturi albi” etc. Feericul acesta cînd grandios, cînd miniatural tinde să capteze o undă cosmică. În poetul Înspăimîntat de tulburările materiei se aprind, sub inspirația iernii, o fantezie care bate departe. Fantezia depășește, aici, hotarele și Înfrînge teama de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]